Învierea Domnului
Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină - catolică, ortodoxă și reformată. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini.
Învierea lui Iisus Hristos (Paștele) este cea mai mare sărbătoare [2][3][4] a mai multor biserici printre care și Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică sau Biserica Reformată. Este sărbătorită în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian)[5]
Cuprins |
[modificare] Mărturii
[modificare] Mărturii biblice
Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei.[6] Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise.[7] Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele Marcu 16:9-20,[8] prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Iisus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această descriere fiind rodul fanteziei copiștilor.[9] Prin urmare, versetele Marcu 16:9-20 sunt versete apocrife.[10]
[modificare] Mărturii independente de Biblie
Flavius Josephus (cca. 37–cca. 100), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub dinastia Flavienilor a scris Antichitatea Evreilor, cca. 93, care conține un pasaj intitulat Isus și Pilat, în care unii zic că el ar descrie moartea și învierea lui Isus Hristos, fragment care ar conține pasajul următor: „Când Pilat (...) L-a condamnat pe Isus la moarte prin crucificare, cei ce L-au iubit pe El, nu au cedat [să Îl urmeze], căci El, li s-a arătat a treia zi după moarte, viu, exact cum au proorocit prorocii Vechiului Testament.”[11] Din păcate, fragmentul citat mai sus este un fals, deoarece sugerează că Flavius Josephus ar fi fost creștin, dar se știe bine că nu a fost creștin.[12] Ca atare, niciun izvor istoric independent de Biblie nu confirmă ideea că Isus ar fi înviat.
[modificare] Arătările lui Iisus după Înviere
- Arătarea către Maria Magdalena (Ioan 20:11-18; Marcu 16:12-13)
- Arătarea către femeile mironosițe (Matei 28:9-10; Luca 24:10-11)
- Către apostolul Său, Simon Petru (Luca 24:34; Cf. 1 Corinteni 25:5)
- La doi ucenici in drum Său spre Emaus (Luca 24:13-35; Marcu 16:12-13)
- Apostolilor și unor ucenici la Ierusalim, în seara Învierii (Ioan 20:19-23; Luca 24:36-43)
- Apostolilor după opt zile, împreună cu Toma, la Ierusalim
- La șapte Apostoli, în Provincia Galileea, lângă Marea Tiberiadei
- Tuturor Apostolilor pe un munte din Galileea
- Apostolilor, în ziua înălțării Domnului în Ceruri (Luca 24:44-53; Marcu 16:15-20)
[modificare] Referințe
- ^ a b c d e f g h i Biblia Ortodoxă Online
- ^ Învierea lui Iisus - Revista Magazin
- ^ Învierea Domnului - escoala.ro
- ^ Dovezi ale învierii lui Iisus
- ^ Site-ul Creștin-Ortodox
- ^ Oldest known Bible goes online, by Richard Allen Greene, CNN.
- ^ Loc. cit., cf. Heyns Lecture Series: Misquoting Jesus: Scribes Who Altered Scripture and Readers Who May Never Know, by Bart D. Ehrman, MDiv, PhD.
- ^ Mark 16 (Codex Sinaiticus)
- ^ Mark 16:8-20 (NIV) - citat: „[The earliest manuscripts and some other ancient witnesses do not have verses 9–20.]” Cf. istoricul NIV pentru acest pasaj.
- ^ Apocrif Dexoline.ro
- ^ Iosif Antiquities 18.3.3
- ^ Origen Commentary on Matthew 10.17; Against Celsus 1.47.
[modificare] Legături externe
- Motivul Invierii in afara crestinismului, 25 iunie 2010, Marc Ulieriu, Descoperă