Noul Testament

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Noul Testament este a doua parte a Bibliei creştine.

[modifică] Titlu

Mai este numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile greceşti^{[necesită citare]}. Termenul este o traducere a latinului Novum Testamentum, corespunzând originalului grecesc Ἡ Καινή Διαθήκη, adică "Noul Legământ" sau "Noul Testament". În Noul Testament, termenul e folosit pentru a descrie credinţa creştinilor în Isus Cristos în contrast cu iudaismul vetero-testamentar şi contemporan (vezi 2 Corintieni 3:6-15; Evrei 9:15-20). Abia apoi va ajunge să desemneze o colecţie anume de 27 de cărţi.

[modifică] Cărţi

• Evangheliile
  • Evangheliile sinoptice
    • Matei
    • Marcu
    • Luca
    • Ioan (nu este sinoptică) ^{[necesită citare]}

• Faptele Apostolilor
• Epistolele pauline
  • Romani
  • 1 Corinteni
  • 2 Corinteni
  • Galateni
  • Efeseni
  • Filipeni
  • Coloseni
  • 1 Tesaloniceni
  • 2 Tesaloniceni
  • Epistolele pastorale
    • 1 Timotei
    • 2 Timotei
    • Tit
  • Filimon
  • Evrei
• Epistolele catolice
  • Iacob
  • 1 Petru
  • 2 Petru
  • 1 Ioan
  • 2 Ioan
  • 3 Ioan
  • Iuda
• Apocalipsa

Acest articol legat de creştinism este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!