Teologie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Teologia este discursul raţional despre Dumnezeu. În sens literal, termenul înseamnă ştiinţa sau cuvântul despre Dumnezeu (din greceşte θεος, theos, "Dumnezeu" + λογος, logos, "cuvânt", "ştiinţă"). Prin extensie, se referă şi la studiul altor subiecte religioase. Din acest punct de vedere este interesant faptul că în teologie sunt cuprinse şi religii care, de fapt, nu vorbesc despre Dumnezeu (e.g. budism).
Un teolog este o persoană învăţată în teologie.
Faţă de ştiintele comune, teologia se deosebeşte întrucât include în cercetarea sa, pe lângă realitatea imediată - numită şi imanentă - ce se poate observa prin simturi, şi realitatea transcendentă.
De obicei, biserica creştină împarte teologia în patru domenii:
Obiectul teologiei. -obiectum materiale -este Dumnezeu -obiectum formale quod -Dumnezeu ca izvor de viata, Dumnezeu sub aspectul dumnezeirii, Dumnezeu al mantuirii, Dumnezeu care sfinteste, Dumnezeu creatorul si creatia(creaturile) -obiectum formale quo-cuvantul lui Dumnezeu.
Teologia si credinta sunt doua realitati diferite.Teologia este intelegerea credintei, presupune incredere in autoritatea lui Dio care se reveleaza. Credinta este raspunsul existential al omului la revelatie. In teologie certitudinea variaza in functie de calitatea argumentelor, in credinta certitudinea este absoluta. Teologia si Magisteriul(invatatura Bisericii) au acelasi scop, apararea tezaurului credintei si mantuirea lumii, dar au roluri diferite in atingerea acestui scop: Rolul magisteriului: -de a pastra integre Traditia si Scriptura -de a evalua cu autoritate rezultatele teologiei -de a propune noi teme teologiei Rolul teologiei: -de a aprofunda revelatia -de a informa pe crestini asupra rezultatelor sale -de a colabora cu Magisteriul si de a se supune acestuia -de a media intre Magisteriu si comunitatea crestina -de a lucra la formarea credintei -de a descoperi devierile de la dreapta credinta.
