George Mihail Zamfirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
George Mihail Zamfirescu
Date personale
Născut 13 octombrie 1898(1898-10-13)
București, România
Decedat (40 de ani)
București, România Modificați la Wikidata
Părinți Petre Mihai și Lina (Raluca) Costache
Copii Raluca Zamfirescu
Cetățenie România Român
Ocupație dramaturg Modificați la Wikidata
Limbi limba română  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1918-1939
Specie literară Comedie tragică
Operă de debut Versurile mele (1918)
Opere semnificative Domnișoara Nastasia (1927)
Idolul și Ion Anapoda (1935)

George Mihail Zamfirescu (n. 13 octombrie 1898(1898-10-13), București – d. 8 august 1939(1939-08-08), București) a fost un scriitor român, continuatorul speciei inaugurate în dramaturgia română de Mihail Sorbul, comedia tragică, prin „Domnișoara Nastasia” (1927), „Idolul și Ion Anapoda” (1935).

Biografie[modificare | modificare sursă]

A debutat în 1918 cu versuri publicate în „Literatorul”. A fost redactor la „Facla”, „Adevărul” ș.a., conducător de companii teatrale, director de scenă la Teatrul național din Iași (1933-1939). Primul său volum, „Flamura albă” (1924), cuprinde, tratate în spirit polemic, episoade de război și din anii imediat următori. După volumul de nuvele „Gazda cu ochii umezi” (1926) și „Madona cu trandafiri” (1931), roman al mediului provincial obtuz, Zamfirescu a conceput ciclul epic „Bariera”, dedicat periferiei bucureștene și alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935), „Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum). Ciclul reconstituie, în tonalități realiste alternând cu altele naturaliste și folosind analiza psihologică, atmosfera pitorească și sordidă a periferiei bucureștene interbelice și relevă, în același timp, contradicția dureroasă dintre setea de puritate, de fericire și mizeria materială și morală a locuitorilor ei. Comedia tragică „Domnișoara Nastasia” (1927) este un emoționant tablou al aceleiași periferii, în care năzuința eliberării oamenilor simpli din cătușile unei existențe sufocante se dovedește irealizabilă. A mai scris piesele „Cuminecătura” (1925), „Idolul și Ion Anapoda” (1935), „Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el” (1939), culegerea de articole despre teatru „Mărturii în contemporaneitate” (1938).

Este tatăl actriței Raluca Zamfirescu (1924 - 2008), multă vreme societară a Teatrului Național din București.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de George Mihail Zamfirescu

Vezi și[modificare | modificare sursă]