Radu Gyr

Radu Gyr
Date personale
Născut	2 martie 1905 Câmpulung, România
Decedat	29 aprilie 1975 (70 de ani) București, România
Înmormântat	Mănăstirea Petru Vodă
Cetățenie	România
Religie	creștinism
Ocupație	jurnalist poet dramaturg
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Partid politic	Mișcarea Legionară
Studii	Universitatea din București Colegiul Național Carol I din Craiova
Patronaj	Universitatea din București
Prezență online
site web oficial

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Parte din seria
Fascismul în România
Organizații PND (1910) MNFIR (1921) Fascia (1921) UNC (1922) LANC (1923) Acțiunea Română (1924) MNF (1923) Mișcarea Legionară (1927) PNU (1927) LCC (1929) Blocul Cetățenilor (1932) PNA (1932) PNSR (1932) Detașamentele morții ale Gărzii de Fier (1933) Cruciada Românismului (1934) FR (1935) PNC (1935) PPGR (1935) CML (1936) FRN (1938) PN (1940) MTR (1942) PTȚ (1993) PNG-CD (2000) ND (2000) FO ACN
Lideri Antonescu Bacaloglu Bonfert Cantacuzino Codreanu Crainic Cuza Forțu Goga Lăzurică Manoilescu Sima Stelescu Tătărescu Vaida Vifor Gigurtu Totoescu Becali Ionescu Georgescu
Ideolgie și doctrină Fascism Neofascism Neolegionarism Pentru Legionari Cărticica Șefului de Cuib Cuib (structură organizațională)
Publicații Pământul Strămoșesc Buna Vestire Cuvântul Gândirea Sfarmă-Piatră Țara Noastră
Evenimente Asasinarea lui David Falik (1926) Funeraliile lui Ion Moța și Vasile Marin (1937) Asasinarea lui Armand Călinescu (1939) Statul Național-Legionar Masacrul de la Jilava (1940) Asasinarea lui Virgil Madgearu (1940) Rebeliunea legionară și Pogromul de la București (1941)
Represiunea antilegionară Lotul Vișovan
Varia Regatul României sub fascism Biserica Ortodoxă și Garda de Fier Neolegionarism

Radu Gyr (pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu; n. 2 martie 1905, Câmpulung, România – d. 29 aprilie 1975, București, România) a fost un poet, dramaturg, eseist, ziarist român și politician de extremă dreaptă, legionar. O perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu apoi, conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.

Se alătură Mișcării Legionare, ajungând șef al regionalei Oltenia, iar la scurt timp este recunoscut oficial ca poet al acestei organizații.

În timpul guvernării național-legionare, Radu Gyr a preluat funcția de director general al teatrelor și a exclus actorii evrei din teatrele românești, suspendând subvențiile și sancționând companiile care îi angajau. Totodată, a supervizat înființarea Teatrului Barașeum, care a devenit singurul teatru evreiesc autorizat, concentrând artiștii evrei într-un singur loc.

Este condamnat pentru implicarea sa în Rebeliunea Legionară din 1941, apoi este judecat și recunoscut ca criminal de război pentru activitățile desfășurate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în 1959 este condamnat din nou pentru reluarea activității legionare.

Colaborează activ cu Securitatea încă din perioada detenției și este eliberat din închisoare cu sprijinul acestei instituții. După 1963 și până la moartea sa, Radu Gyr a colaborat cu Securitatea sub mai multe nume conspirative, furnizând zeci de note informative, primind recompense pentru acestea și participând la misiuni de spionaj și activități propagandistice.

Biografie

Viață timpurie, educație

Radu Gyr s-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung Muscel - de unde, prin derivație, pseudonimul literar Gyr -, ca fiu al actorului craiovean Coco Demetrescu.

A debutat la 14 ani cu poemul dramatic „În munți”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev era, iar ca student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București a publicat volumul „Liniști de schituri” în 1924.

A fost de mai multe ori laureat - în 1926, 1927, 1928 și 1939 - al Societății Scriitorilor Români, și al Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A colaborat la revistele „Universul literar”, „Gândirea”, „Gândul românesc”, „Sfarmă-Piatră”, „Decembrie”, „Vremea”, „Revista mea”, „Revista dobrogeană”, „Ramuri”, „Adevărul literar și artistic” (vezi și la wikisource), „Axa” (revistă legionară publicată în 1932), „Iconar” (v. Mircea Streinul) etc., precum și la ziarele „Cuvântul”, „Buna Vestire” și „Cuvântul studențesc” (ziar național-creștin publicat în anii 1923-33). A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul „Nenea Răducu”. A fost laureat al Premiului „Adamachi” al Academiei Române.

Comandant legionar și director al teatrelor

Fiind fascinat de imaginea lui Corneliu Zelea Codreanu, se înscrie în Mișcarea Legionară și devine comandant legionar și șef al regiunii Oltenia. Datorită relației strânse între cei doi, Codreanu îl caracterizează pe Gyr ca un om de mare talent și plin de suflet, care „lucrează pe linia ideologică legionară”.

Radu Gyr a fost autorul mai multor scrieri dedicate Mișcării Legionare, precum și al textelor unor imnuri legionare: imnul neoficial legionar, „Sfânta tinerețe legionară”, imnul „Moța și Marin” (dedicat lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari căzuți în luptă la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania împotriva forțelor republicane), și „Imnul muncitorilor legionari”.

Candidează de două ori pentru a deveni parlamentar din partea Mișcării Legionare - în anul 1933 și în anul 1937. În 1937, a fost chiar înscris pe aceeași listă cu Corneliu Zelea Codreanu, la Olt.

În anul 1938, Gyr a fost arestat și deținut în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade și alți intelectuali legionari, la ordinul regelui Carol al II-lea.

În timpul Statului Național-Legionar (septembrie 1940 - ianuarie 1941), Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor.

În data de 6 octombrie 1940, defilează alături de grupuri de legionari la parada legionară din București, organizată organizată la o lună după abdicarea regelui Carol al II-lea.

În calitate de director general al teatrelor, actorii evrei au fost eliminați din toate teatrele, cu interdicția de a apărea pe scenele teatrelor românești. Potrivit Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru studierea Holocaustului din România, urmând directivele legionare, Radu Gyr i-a înlăturat pe artiștii de origine evreiască din teatrele din toată țară. Legionarii de la teatrele din România au persecutat actorii evrei sau pe cei cu simpatii de stânga, uneori concediindu-i sau refuzând să-i plătească. Fiindcă în reprezentația din 13 ianuarie 1941, la Teatrul Regina Maria, a jucat o actriță evreică, Radu Gyr transmite un „sever avertisment public companiei Bulandra-Maximilian-Storin”. Totodată, a decis suspendarea subvenției bugetare pe care Ministerul Cultelor și Artelor o acorda acestei companii. În paralel, în ciuda presiunilor exercitate de Radu Gyr, Liviu Rebreanu, în calitate de director a Teatrului Național, refuză să o concedieze pe actrița evreică Leny Caler.

În timpul conducerii sale, se înființează Teatrul Barașeum în București, singurul teatru evreiesc agreat în acea perioadă, unde a „ghetoizat” comunitatea artistică evreiască din România. Ulterior, susținători ai regimului fascist au susținut că teatrul a putut să funcționeze în toată perioada guvernării antonesciene datorită toleranței regimului antonescian față de cultura evreiască..

În data de 22 ianuarie 1941, în timpul desfărării Rebeliunii Legionare, ține un discurs de pe balconul Teatrului Național din București, îndemnând mulțimea să atace și să ocupe Palatul Telefoanelor. Ulterior, împreună cu un grup de legionari organizează rezistența împotriva Armatei Române în sediul Ministerului Cultelor.

Radu Gyr (centru), în timpul unui marș organizat de Mișcarea Legionară în București

Pentru contribuția sa în timpul rebeliunii, este condamnat de Tribunalul Militar al Comandamentului Militar al Capitalei la 12 ani de închisoare corecțională, pentru săvârșirea infracțiunii de „uneltire contra ordinei sociale existente în Stat”. Condamnarea a presupus șase ani (maximul de pedeapsă prevăzută de art. 260) la care s-au adăugat alți șase ani, prin „aplicațiunea agravantă” prevăzută de art. 268 din Codul penal, pentru că, în urma acțiunilor incitatoare ale lui Gyr, rezultaseră victime omenești, morți în fața Teatrului Național, în operațiunea de asalt asupra Palatului Telefoanelor.

Trimiterea pe front sub Antonescu

Ulterior condamnării pentru rolul avut în timpul Rebeliunii Legionare, este eliberat din detenție și este trimis pe front, pentru „reabilitare”. La Sărata, în anul 1942, a fost grav rănit. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul (cenzurat) „Poeme de răsboiu”, în care povestește că a trecut Nistrul, Odesa până în stepă - întorcându-se rănit de pe front acasă la soție.

Detenții din perioadele de tranziție și comunistă

În 1945, a fost încadrat în procesul „lotului ziariștilor fasciști” și condamnat la 12 ani de detenție de către Tribunalul Poporului București, instanță specială pe care România își luase angajamentul să o înființeze ca urmare obligațiilor rezultate din semnarea Convenției de Armistițiu, în septembrie 1944.

Pedeapsa i-a fost aplicată deoarece instanța a constatat că, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, prin activitatea sa publicistică, a glorificat asasinatele politice și a promovat ideologia dictatorială. Totodată, a compus versuri și imnuri cu caracter legionar, menite să incite tineretul la violență. S-a mai reținut că a fost un susținător al regimurilor filo-hitleriste, a militat pentru instaurarea dictaturii în România și a sprijinit războiul Germaniei împotriva Aliaților prin articolele publicate în ziarul Capitala.

În 1958 a fost arestat și în 1959 condamnat la moarte, sub acuzarea de instigare la insurecție armată, cu poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, sentință comutată la 25 de ani de muncă silnică. În închisoarea din Aiud, Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare.

Colaborator al Securității

Radu Gyr a început colaborarea cu Securitatea încă din timpul detenției, în perioada 1961–1962, când a acționat ca agent de influență în penitenciarul Aiud. Relația sa cu Securitatea a fost oficializată în 1963, odată cu eliberarea preferențială din închisoare, la ordinul direct al ministrului de Interne, Alexandru Drăghici.

Gyr a fost recrutat imediat după eliberare de Unitatea Militară 0123/I (Direcția I – Informații Externe), parte a Direcției Generale de Informații a Securității, devenind colaborator al spionajului comunist. Eliberarea sa a avut loc în contextul unei amnistii extinse a deținuților politici din 1963–1964, perioadă în care regimul comunist încerca o deschidere diplomatică spre Occident.

Din 1963 până la moartea sa, în 1975, Radu Gyr a colaborat constant cu Securitatea sub numele conspirativ „Gym Bard”. Notele sale informative erau semnate în clar, fiind desemnat în documente drept „relație a serviciului”, „legătură a serviciului” sau „colaboratorul BARD”. El a redactat numeroase note informative, pentru care primea recompense financiare, a scris articole propagandistice și a participat la misiuni coordonate de Direcția a III-a – Informații Interne, oferind date despre persoane vizate de Securitate.

În schimbul colaborării, Gyr a beneficiat de avantaje materiale considerabile: un apartament în centrul Bucureștiului, venituri lunare substanțiale, precum și sprijin medical și financiar din partea Fondului Literar, obținut prin intervenția Securității.

Principala sa misiune, conform documentelor din arhiva CNSAS, era discreditarea foștilor săi camarazi legionari prin articole și declarații publice. În acest scop, a colaborat cu publicația Glasul Patriei, organ de propagandă al Comitetului Român pentru Repatriere, controlat de serviciile de spionaj comuniste. Ziarul, cu sediul la Berlinul de Est, era destinat exclusiv difuzării în străinătate și promova o imagine favorabilă regimului comunist.

Fotografia oficială a lui Radu Gyr din arhiva CNSAS (1968)

A fost înmormântat la cimitirul Bellu Catolic, în 1975. A fost reînhumat, împreună cu soția sa, Flora, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă.

Citate apologetice și recepția literară

Radu Gyr a fost apreciat de membrii Mișcării Legionare și a simpatizanților lor.

• Horia Sima: „Visul lui Gyr este acela al ierarhiei valorilor, care îl smulge pe individ din zoologie și-l înzestrează cu dimensiunea transcendentalului.”
• Atanasie Berzescu: „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbărbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. („Lacrimi și sânge”).

Înainte de 1989 Gyr a fost ignorat, cu excepția criticului Nicolae Manolescu, care l-a menționat în volumul al doilea din „Poezia românească modernă” (1968).

În schimb, criticul literar Prof. Univ. Bogan Crețu a arătat că opera lui Radu Gyr are valoare literară scăzută, niciodată recunoscută în critica românească, în ciuda premiilor de care a beneficiat în perioada interbelică, premii politice. Acesta a apreciat că Radu Gyr este „total defazat literar vremurilor sale”, continuând o poezie tradiționalistă de secol XIX, deși era contemporan cu moderniștii și avangardiștii. El consideră că Gyr scrie despre teme arhaice — strămoși, haiduci, ortodoxie — fără legătură cu spiritul modern al epocii. În viziunea lui Crețu, Gyr este un poet minor, „bun versificator”, dar fără valoare majoră, autor al unei poezii „emoționale și melodramatice”, dominate de „kitsch sentimental”.

Operă

Poezie

• Liniști de schituri , Craiova (1924) (volumul de debut)
• Plânge Strâmbă-Lemne, Craiova (1927)
• Cerbul de lumină, București (1928)
• Stele pentru leagăn, Râmnicu Vâlcea (1936)
• Cununi uscate, București (1938)
• Corabia cu tufănici, București (1939)
• Poeme de răsboiu, București (1942)
• Balade, București (1943)

Conferințe

• Făuritorii unui ideal, București, 1932
• Studențimea și Idealul Spiritual, București, 1935
• Femeia în eroismul spiritual, moral și național, București 1936

Prefețe

• Emil Muracade, Pulbere de stele (poeme), București, 1937
• George Șoimu, Popas în lacrimi București, 1937
• Petre Duță, Poezii patriotice București, 1937

Alte scrieri

• Scufița roșie, 1937
• Corabia cu tufănici, 1939
• Eposul popular iugoslav, 1935 (în colaborare cu Anton Balotă)

Volume publicate postum

• Poezii din închisori, Editura Cuvântul Românesc, Canada, 1982
• Poezii, vol. I-III (Sângele temniței, Balade, Stigmate, Lirica orală), îngrijire Simona Popa, Timișoara, Editura Marineasa, 1992-1994
• Anotimpul umbrelor, sonete și rondeluri, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1993
• Ultimele poeme, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1994
• Calendarul meu: prietenii, momente și atitudini literare, ediție îngrijită, cu o prezentare biobibliografică de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1996
• Baba Cloanța Cotoroanța. Povestiri pentru copiii cuminți, Constanța, Editura Ex Ponto, 1997
• Bimbirică automobilist, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
• Bimbirică aviator, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
• Crucea din stepă. Poeme de răsboiu, ediție îngrijită și note de Ioan Popișteanu, prefață de Barbu Cioculescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
• Pragul de piatră, poezii, îngrijire și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1998
• Balade, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, postfață de Adrian Popescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1999
• Era o casă albă, Constanța, Editura Ex Ponto, 2000
• Liniști de schituri (versuri), București, Editura Vremea, 2000
• Sângele temniței. Stigmate (versuri), București, Editura Vremea, 2003

Traduceri

• Joseph Kessel, Păpușa, București, f.a.
• Jack London, Când și-aduce omul aminte...București, f.a.

Premii

• Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie decernat de 4 ori (1926, 1927, 1928, 1939).
• Premiul Adamachi al Academiei Române

Bibliografie

• Adrian Popescu, Lancea frântă. Poezia lui Radu Gyr, eseu, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995
• Hans Bergel, Un poem de Radu Gyr și opt eseuri. Prefață de Peter Motzan, traducere de Mariana Lăzărescu, Editura Arania, Brașov, 1995
• Ioana Cistelecan, Poezia carcerală, Pitești, Editura Paralela 45, 2000
• Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, E-K, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005
• Claudio Mutti, Mircea Eliade, legiunea și noua inchiziție, București, Editura Vremea, 2001
• Atanasie Berzescu, Lacrimi și sânge (Memorii), Timișoara, Editura Marineasa, 1999
• Ioan Ianolide, Întoarcere la Hristos. Document pentru o lume nouă, București, Editura Cristiana, 2006
• Hotnews Sfinții închisorilor (articol 2007)
• Adevărul literar și artistic, 6 martie 1994
• Rost, nr. 14-15, aprilie-mai 2004 (număr închinat lui Radu Gyr)
• Răzvan Codrescu, În căutarea Legiunii pierdute, ed. a II-a, Editura Christiana, București, 2012.
• Ana Selejan, Glasul Patriei. Un cimitir al elefanților în comunism, Editura Vremea, București, 2012.

Lectură suplimentară

• Al. Florin Țene, Întoarcerea din cruciadă - Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste, Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2020

Legături externe

• Site dedicat poetului Radu Gyr Arhivat în 2 aprilie 2006, la Wayback Machine.
• Radu Gyr, Poezii
• „Radu Gyr vorbea de suferințele lui cu multă detașare”, 27 decembrie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei
• Serial - Sfintii Inchisorilor Radu Gyr-poetul care l-a coborat pe Iisus in celula, 5 noiembrie 2007, Ionut Baias, HotNews.ro
• Radu Gyr, poetul care L-a coborât pe Iisus în celulă, 6 aprilie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
• Radu Gyr, 3 iulie 2012, Teodor Dănălache, CrestinOrtodox.ro
• DOCUMENTE SECRETE DIN ARHIVA CORNELIU ZELEA CODREANU. A aparut o carte cu totul inedita, la Editura Tipo Moldova - Iasi, 15 aprilie 2012, Ziaristi Online
• Istoria unei poezii care a făcut istorie Arhivat în 16 noiembrie 2012, la Wayback Machine., 13 noiembrie 2012, Dan Boicea, Adevărul
• „Glasul Patriei‟. Gazeta de propagandă a regimului comunist din România pentru diaspora, Radio Europa liberă, 9 ianuarie 2013.
• Mărturia mitropolitului Bartolomeu Anania despre suferințele lui Radu Gyr Arhivat în 17 aprilie 2015, la Wayback Machine., 2 martie 2011, Daniela Cârlea Șontică, Ziarul Lumina
• Pod de aur peste apele suferinței lui Radu Gyr^{[nefuncțională]}, 16 mai 2010, Daniela Cârlea Șontică, Ziarul Lumina