Damian Stănoiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Damian Stănoiu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dobrotinet, Curtișoara, Olt, România Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani) Modificați la Wikidata
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
călugăr Modificați la Wikidata

Damian Stănoiu (n. , Dobrotinet, Curtișoara, Olt, România – d. , București, Republica Populară Română) a fost un scriitor român. A fost un timp călugăr. A colaborat la „Viața românească”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, etc. Nuvelele și romanele sale, consacrate lumii mănăstirești („Călugări și ispite”, 1928; „Necazurile părintelui Ghedeon”; „Duhovnicul maicilor”, 1929; „Alegere de stareță”, 1932; „O zi din viața unui mitropolit”, 1935, etc.), evidențiază cu umor contrastul flagrant dintre viața monahală reală, lipsită de trăiri spirituale și supusă tentațiilor lumești, și exigențele de austeritate și pioasă reculegere impusă de morala religioasă. Remarcabilă la Stănoiu este savoarea stilistică datorită parodierii subtile a limbajului arhaic și bisericesc, precum și a comportării fățarnic-pocăite a personajelor. Alte romane sunt inspirate din mediul citadin: „Fete și văduve”, 1931; „Camere mobilate”, 1933; „Parada norocului”, 1934 ș.a.

Critica literara a momentului a fost destul de dura. George Calinescu, intr-un articol din Adevarul Literar si Artistic (1933), scrie: "In cartile sale nu vom gasi analize, transfigurari, idei, interpretari, cazuri, portrete sintetice, adica tot ceea ce presupune o elaborare a universului in vederea unui scop superior informatiei. Cartile sale cuprind poante, mai bine zis anecdote, reportaje din viata."

Note[modificare | modificare sursă]


Bibliografie[modificare | modificare sursă]