Mercantilism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mercantilismul a fost o politică economică care s-a afirmat în Europa între secolele XV - XVIII, bazată pe conceptul că puterea unei națiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor. Mercantilismul ca ideologie desemnează ideile și politicile dezvoltate în jurul acestei doctrine privind balanța comerțului din gândirea economică europeană a secolului al XVII-lea și cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea.

Termenii „mercantilism” și „sistemul mercantil” au fost utilizați pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez marchizul de Mirabeau și popularizați mai târziu de Adam Smith în "Avuția națiunilor". Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieții economice și acceptarea declarată a goanei după profit a națiunilor și a indivizilor. Thomas Mun (1571-1641) a expus această doctrină în „England's Treasure by Foreign Trade” (1664): „Mijlocul la îndemână pentru sporirea avuției și a tezaurului nostru îl constituie comerțul exterior, unde trebuie să aplicăm întotdeauna regula de a vinde anual străinilor mai mult decât consumăm noi, valoric, din produsele lor”.

Mercantilismul a fost o doctrină economică ce avea în centrul său ideea că aurul și argintul reprezintă prima bogăție, atât pentru indivizi cât și pentru state. Sub numele de mercantiliști sunt cunoscuți mulți economiști care în secolele XVI și XVII –XVIII (de la 1500 până la 1750) au format mai multe școli naționale care militau pentru determinarea modalitățiilor prin care statul putea să-și procure cantități cât mai mari de aur și argint. Se disting mai multe curente:

Mercantilismul spaniol care este cunoscut sub numele de bulionism. Principalii autor: Ortiz, Olivares și Mariana. Metoda preconizată de ei constă în interzicerea ieșirii din țară a metalelor prețioase și în creșterea exportului pentru intrarea de aur și argint din țară.

Mercantilismul francez, care se confundă cu ceea ce a căpătat denumirea de colbertism sau mercantilism industrial. Această denumire își are originea în faptul că Jean Babtiste Colbert, care a deținut și funcția de controlor general al finanțelor Franței în timpul lui Ludovic al XIV-lea, a inițiat măsuri protecționiste pentru dezvoltarea industriei și comerțului, ca mijloc de promovare a exportului de promovare al aurului. În afară de Colbart, în Franța, mercantilismul a avut numeroși susținători și s-a caracterizat printr-o anumită diversitate de opinii. Astfel, unii sunt agrarieni, iar ideea legăturii dintre abundența monedei și ridicarea prețurilor. Antonie de Montchrestein este cel care a dat numele acestei științe prin lucrarea sa intitulată „Tratat de economie politică”, publicată în 1615.

În Anglia și în Olanda, mercantilismul a avut prin excelență o orientare comercială, fapt pentru care el a mai fost denumit „comercialism”. Conform concepției respective, abundența de monedă, cheia prosperității națiuni se realiza prin comerțul exterior. Principalii autori sunt: Wiliam Petty (1623-1687), Thomas Mun (1571-1641), Gregory King (1648-1712). Mercantiliști englezi au formulat unele idei care aveau să fie dezvoltate ulterior de către keynesism, prin recomandarea de a adopta rate scăzute ale dobânzii și considerând aceste rate pretul banilor. Ei argumentau de asemenea, că abundența monedei, nedesară pentru a realiza rate scăzute ale dobănzii, antrenează creșterea prețurilor.

Între contribuțiile mercantilismului englez, mai trebuie menționată și teza formulată de Thomas Gresham (1519 – 1597), prezentată în literatură sub denumirea de legea lui Gresham: „moneda rea alungă din circulație moneda bună”, iar Wiliam Petty rămâne cunoscut prin introducerea noțiunii de valoare, prin propunerea de a se contracara șomajul prin scăderea salariului, cât și prin cunoscuta formulă prin care se exprimă legătura dintre cei doi factori ai avuției: „munca este tatăl, iar pămăntul este mama avuției”.

Mercantilismul german sau „carmalist”, care s-a formulat mai târziu, pune în centrul cercetării îndeosebi problemele tezaurului public și prefigurează în fapt școala istorică germană.

Teorie[modificare | modificare sursă]

Mercantilismul reprezintă prima reflectare teorietică a economiei de piață, printe ideeile promovate se regăsesc:

- bogăția provine din comerț, bogăția provine din ajutorul acordat comerciantului de către stat;

- materiile prime trebuiesc utilizate în industria internă și exportate doar produsele finite;

- balanța trebuie să fie activă adică să se cumpere mai puțin de la străini decât se vinde.

Factorii ce au dus la apariția mercantilismului[modificare | modificare sursă]

- Apariția statelor centralizate

- Apariția economiei de piață

- Marile descoperiri geografice

Merite[modificare | modificare sursă]

- autonomizarea științei economice

- interesul față de sistemul economiei de piață și problemele economice

Limite[modificare | modificare sursă]

- supraaprecierea rolului circulației mărfurilor în raport cu producția

- iluzia armoniei de interese dintre statul modern și agenții economici

- preocuparea redusă pentru teoretizare

- ignorarea consecițelor negative ale politicii economice

Principalii Reprezentanți[modificare | modificare sursă]

Francezi[modificare | modificare sursă]

Jean-Baptiste Colbert, Antoine de Montchrestien

Englezi[modificare | modificare sursă]

Oliver Cromwell, John Law, Thomas Mun, Josiah Child, Sir Thomas Gresham, Willianm Pety, Richard Cantillon, William Stafford.

Italieni[modificare | modificare sursă]

Antonio Serra, Gaspar Scaruffi, Davanzatti

Germani[modificare | modificare sursă]

Joseph von Sonnenfels, Kaspar Klock, Johann Heinrich Gottlobs von Justi,