Povestire
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Povestirea este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează fapte din punctul de vedere al unui narator, care este martor sau participant (sau ambele variante) la evenimentul povestit. Povestirea este de obicei de mică întindere, relatează un singur fapt, are personaje puţine, iar interesul cititorului se concentrează asupra situaţiei narate.
Într-o accepţiune lărgită, se confundă cu naraţiunea ca modalitate de existenţă a genului epic, ca semn distinctiv al acestuia.Identificarea povestirii cu naraţiunea se bazează pe identitatea de sens a verbelor "a povesti"/"a nara". Povestirea devine "modul" prin care se constituie toate specile narative, elementul lor comun din care, conform legilor specifice de compoziţie, se dezvoltă variantele genului. Pe această reducţie se bazează naratologia, ştiinţa comportamentală a naraţiunii, interesată nu de diferenţele specifice, ci de legătura între forme narative, pe baza principiului povestirii.
Cuprins |
[modifică] Povestirea în literatura universală
- N. Gogol, Serile în cătunul de lângă Dikanka
- I. Turgheniev, Povestirile unui vânător
- A. Daudet, Povestiri din moara mea
[modifică] Povestirea în literatura română
- I. Creangă, Moş Ion Roată
- M. Sadoveanu, Povestiri,Hanu-Ancuţei
- V. Voiculescu, Pescarul Amin
[modifică] Bibliografie
- Limba şi Literatura Română, Manual Clasa a X-a - Eugen Simion/Florina Rogalski/Diana Hărtescu. Editura Corint
