Harald Høffding

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Harald Høffding

Harald Høffding (n. 11 martie 1843, Copenhaga – d. 2 iulie 1931, Copenhaga) a fost filosof danez.

Născut la Copenhaga, a activat mai întâi ca învățător, iar mai târziu, 1883, a ajuns profesor la Universitatea din Copenhaga. A fost puternic influențat de existențialismul lui Søren Kierkegaard în prima sa etapă de dezvoltare, mai apoi însă a adoptat pozitivismul, astfel în opera sa a combinat abordarea spiritului (cu metoda psihologică) și pratica școlii critice.

Principala sa operă, „Den nyere Filosofis Historie” (română, Noua istorie a filozofiei)(1894), a fost mai întâi tradusă în germană și publicată în 1895, iar mai apoi (din germană) tradusă și în engleză de B.E. Meyer cu titlul „Istoria filosofiei moderne” (2 vol., 1900).

Alte opere[modificare | modificare sursă]

  • Den engelske Filosofi i vor Tid (1874);
  • Etik (Etica) (1876);
  • Psychologi i Omrids på Grundlag of Erfaring (ed. 1892);
  • Psykologiske Undersøgelser (1889);
  • Charles Darwin (1889);
  • Kontinuiteten i Kants filosofiske Udviklingsgang (1893);
  • Det psykologiske Grundlag for logiske Domme (1899);
  • Rousseau und seine Philosophie (Rousseau și filozofia sa) (1901);
  • Mindre Arbejder (Lucrările mele) (1899).