Cazul acuzativ
În lingvistică, acuzativul este un caz ce exprimă complementele direct, indirect și circumstanțiale. Când substantivul are funcția sintactică de complement direct răspunde la întrebările pe cine? și ce? și poate fi și complement indirect și răspunde la întrebările pe cine?, pe ce?, cu ce? cu cine? de ce? de cine? de la cine?. Complementul circumstanțial poate fi de loc și răspunde la întrebările unde? de unde? până unde? etc, de timp și răspunde la întrebările când? de cand? până când? etc. sau de mod și răspunde la întrebarea cum? complement circumstanțial de cauză care răspunde la întrebarea (din ce cauză?), funcția sintactică de complement circumstanțial de scop (cu ce scop?) și complementul circumstanțial de agent (indicator al diatezei pasive) răspunde la întrebare de către cine? .
În limba română, acuzativul este determinat după întrebări, ținând cont că substantivele nu se declină.
[modificare] Vezi și
- Caz → Ablativ • Acuzativ • Dativ • Genitiv • Nominativ • Vocativ •
- Parte de propoziție → Principală • Secundară •
- Atribut → Adjectival • Adverbial • Interjecțional • Pronominal • Substantival • Apozițional • Verbal •
- Complement → Direct • De agent • Indirect •
- Circumstanțial → Concesiv • Condițional • Consecutiv • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp
- Predicat → Nominal • Verbal •
- Subiect → Gramatical • Implicit • Logic • Zero •
- Propoziție → Afirmativă - Negativă • Analizabilă - Neanalizabilă • Enunțiativă - Interogativă •
- Propoziție subordonată
- Atributivă •
- Completivă → Directă • Indirectă •
- Circumstanțială → Concesivă • Condițională • Consecutivă • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp •
- Predicativă •
- Subiectivă •
