Henrik Pontoppidan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Henrik Pontoppidan Nobel prize medal.svg
Henrik Pontoppidan.jpg
Henrik Pontoppidan
Naștere 24 iulie 1857
Fredericia, Danemarca
Deces 21 august 1943 (86 ani)
Charlottenlund
Ocupație scriitor
Naționalitate daneză Danemarca
Activitatea literară
Specie literară roman, nuvelă
Note
Premiul Nobel pentru Literatură, 1917, împreună cu Karl Gjellerup
Medalia Premiului Nobel

Henrik Pontoppidan (n. 24 iulie 1857 — d. 21 august 1943) a fost un scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"pentru modul autentic în care descrie viața din Danemarca" [1].

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Strămoșii lui Henrik, care se numeau Broby, bro însemnând "pod", și by "oraș", și-au latinizat numele în secolul al XVII-lea, transformându-l, prin calc lingvistic, în Pontoppidan, format din pons și oppidanus. Henrik s-a născut, în 1857 în orașul Fredericia din Iutland, partea continentală a Danemarciei, într-o familie de păstori, care se mută ulterior către nord, în Randers, unde viitorul scriitor urmează studiile primare și secundare. Deși destinat de familie carierei ecleziastice, preferă să se înscrie la institutul politehnic din Copenhaga, decizie ce denotă spiritul realist-pozitivist ce domnea în rândurile tineretului studios la acea vreme. Curând însă abandonează aceste preocupări inginerești îndreptându-și interesele spre literatură. În acest timp, călătorind în Elveția, se stabilește la țară ca învățător și se căsătorește cu o țărancă. Începe acum să publice nuvele și romane în care frumuseților naturii le contrapune aspecte din viața grea a țărănimii sărace, cu grave probleme sociale, înăsprite încă și mai mult de influența nefastă a bisericii și școlii sătești. Amărăciunea, pesimismul - generate de destrămarea iluziilor într-o viață câmpenească idilică, dar și de eșecul pe planul vieții personale - îl determină, în 1892, să divorțeze și să se reîntoarcă la Copenhaga. Odată recăsătorit, se dedică exclusiv literaturii, abordând marea sa trilogie Pământul făgăduinței, o veritabilă frescă socială în care, printre evidente influențe autobiografice, se distanțează atât de creștinism, cât și de orice idealizare a țăranului, de tip rousseau-ist și tolstoian.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Trilogia Det forjættede land (Pământul făgăduinței) (1891 - 1895), alcătuită din:
    • Muld (Pământul natal) (1891)
    • Det forjættede land Pământul făgăduinței) (1892)
    • Dommens dag (Ziua judecății) (1895)
  • Lykke Per (Per cel norocos) (1898 - 1904)
  • De dødes rige (Împărăția morților) (1912 - 1916)

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Dragoste de primăvară, traducere Anna-Maria Bottez, București, Editura H.Steinberg, s.d.;
  • Per cel norocos, traducere Iulia Soare și Al. Budișteanu, București, Editra pentru literatura universală, 1965.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 121

Legături externe[modificare | modificare sursă]