România comunistă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Comunismul în România)
Salt la: Navigare, căutare
Steagul României comuniste (1965-1989).

România comunistă este o denumire neoficială, folosită uneori cu referire la perioada comunistă din istoria României în care țara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă, Republica Populară Română[1] și respectiv, Republica Socialistă România. În această perioadă, PCR a fost, de facto, partidul politic unic care a dictat prin guvern viața publică în România.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”)[2], în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică. Regele Mihai a abdicat sub presiune sovietică în data de 30 decembrie 1947 și a plecat in exil. În aceeași zi guvernul a proclamat Republica Populară Română.

Istoria României
Stema României
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria pe teritoriul României
Epoca pietrei
Epoca bronzului
Epoca fierului
Dacia
Cultura și civilizația dacică
Războaiele daco-romane
Dacia romană
Originile românilor
Formarea statelor medievale
Țările Române în Evul Mediu
Țara Românească
Principatul Moldovei
Dominația otomană
Țările Române la începutul epocii moderne
Epoca fanariotă
Modernizarea țărilor române
Regulamentul Organic
Revoluția Română de la 1848
Principatele Unite
Războiul de Independență
Regatul României
Primul Război Mondial
Unirea Basarabiei cu România
Unirea Bucovinei cu România
Unirea Banatului cu România
Unirea Transilvaniei cu România
Al Doilea Război Mondial
Comunismul
R.P. Română/R.P. Romînă
R.S. România
Revoluția Română din 1989
România Contemporană
Vezi și
Istoria românilor
Istoria militară a României
Istoriografia română

Portal România
 v  d  m 


Perioada Republicii Populare[modificare | modificare sursă]

Nikita Hrușciov primit la București de Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu și alți lideri comuniști (iunie 1960)

În primii ani de dominație comunistă resursele secătuite de război ale României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovietice SovRom, înființate după încheierea conflagrației mondiale pentru a masca jefuirea țării, care se suprapunea uriașelor despăgubiri de război plătite URSS-ului. Un mare număr de oameni (estimările variază de la 137 [3] la mai multe zeci de mii [3]) au fost închiși din motive politice, economice sau altele. Există mărturii despre numeroase cazuri de abuzuri, asasinate sau torturi aplicate unui mare număr de oameni, în principal în cazurile oponenților politici.[4]. La începutul deceniului al șaptelea (1960÷1970), guvernul român a început să treacă la acțiuni pentru creșterea gradului de independență față de Uniunea Sovietică.

Perioada Ceaușescu[modificare | modificare sursă]

Nicolae și Elena Ceaușescu în vizită la Pol Pot, 30 mai 1978.

Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR în 1965 și șef al statului în 1967. Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și scurta relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe noul lider comunist de la București să-și creeze o imagine pozitivă în țară și în occident.

Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu a putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România.

Acte politice incriminabile comise de regimul comunist în România[modificare | modificare sursă]

Defilare de 23 August
Rețeaua carcerală și de lagăre a Republicii Socialiste România

O analiză detaliată a crimelor comise de regimul comunist în România a fost făcută de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România creată de președinția României în aprilie 2006, care a elaborat un raport cunoscut de publicul mai larg sub numele de „Raportul Tismăneanu”. În acest raport au fost identificate următoarele crime principale comise de regimul comunist din România:

  1. Abandonarea intereselor naționale prin servilism în relațiile cu URSS după 1945;
  2. Anihilarea statului de drept și a pluralismului prin înscenări și fraude, mai ales după furtul alegerilor în noiembrie 1946;
  3. Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor și a militanților;
  4. Impunerea unui regim dictatorial total înfeudat Moscovei și ostil valorilor politice și culturale naționale, lichidarea sindicatelor libere, distrugerea social-democrației ca mișcare politică opusă bolșevismului PCR;
  5. Sovietizarea totală, prin forță, a României, mai ales în perioada 1948-1956, și impunerea unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare (nomenclatura), strâns unită în jurul liderului suprem;
  6. Politica de exterminism social (lichidarea fizică, prin asasinat, deportare, întemnițare, muncă forțată, a unor categorii sociale - burghezie, moșierime, țărani, intelectuali, studenți) ghidată de preceptul luptei de clasă a făcut între 500 000 și două milioane de victime;
  7. Persecuția minorităților etnice, religioase, culturale sau de orientare sexuală;
  8. Exterminarea programată a deținuților politici;
  9. Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistența anticomunistă armată în munți (1945-1962);
  10. Represiunea împotriva cultelor, desființarea Bisericii Române Unite (Greco-Catolice);
  11. Arestarea, uciderea, detenția politica sau deportarea țăranilor oponenți colectivizării, lichidarea violentă a revoltelor țărănești (1949-1962);
  12. Deportările cu scop de exterminare, represiunile etnice, gonirea și „vânzarea” evreilor și germanilor;
  13. Represiunea împotriva culturii, cenzura extremă, arestarea si umilirea intelectualilor neînregimentați ori protestatari (1945-1989);
  14. Reprimarea mișcărilor și acțiunilor studențești din 1956;
  15. Reprimarea mișcărilor muncitorești din Valea Jiului (1977), Brașov (1987) și a celorlalte greve din anii 1980;
  16. Reprimarea oponenților și disidenților în anii 1970 și 1980 (omorârea inginerului Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a lui Mircea Răceanu, Ion Mihai Pacepa, Liviu Turcu, Constantin Răuță);
  17. Distrugerea patrimoniului istoric și cultural prin dărâmările din anii 1980 (un sfert din centrul istoric al Bucureștiului)Si in cele mai multe din orasele mari ale Romaniei;
  18. Crearea de lagăre pentru copiii fără părinți sau cu handicap (ex: Cighid);
  19. Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentația rațională”; înfometarea populației, oprirea căldurii, starea de mizerie la care regimul a condamnat un întreg popor;
  20. Conceptualizarea mizeriei materiale și morale, precum și a fricii, ca instrumente de menținere a puterii comuniste;
  21. Masacrarea cetățenilor, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, cu aprobarea conducerii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în timpul Revoluției din 1989.

Raportul "Tismaneanu" prezintă instituțiile și personajele cheie ale opresiunii comuniste:

  • Prima generație de comuniști
  • Demnitari vinovați de „impunerea și perpetuarea unui sistem bazat pe crimă și fărădelege”
  • Demnitari ai aparatului represiv
  • Șefii spionajului
  • Ideologi
  • Ziariști
  • Conducătorii aparatului ideologic în perioada Ceaușescu
  • Exponenți ai protocronismului.

În raport sunt nominalizați și disidenții din perioada regimului comunist.

Economia României comuniste[modificare | modificare sursă]

După cel de-al Doilea Război Mondial, și în România, asemeni celorlalte state est-europene, se aplică în economie planul cincinal.[5]

Se impune un ritm ridicat de creștere economică, în special industrializarea forțată, prin care anumite ramuri ale industriei (industria constructoare de mașini, siderurgică, chimică) trebuia să crească spectaculos, dar cu neglijarea producției bunurilor de consum.

În zona rurală, se urmărea eliminarea elementelor cu potențial capitalist (țăranii înstăriți, denumiți chiaburi și considerați dușmani ai regimului) și colectivizarea agriculturii.

Conform propagandei, scopul consta în ridicarea nivelului de trai și a culturii maselor.

Neîndeplinirea planului de producție era pusă pe seama celor socotiți indezirabili de către regim. S-a ajuns ca aceștia să fie considerați sabotori și deferiți justiției. Astfel de procese au abundat în anii 1949 și 1950.[6]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Între 30 decembrie 1947 și 1954, precum și între 1964 și 1965, România a purtat denumirea de Republica Populară Română, iar între 1954 și 1964, a purtat denumirea de Republica Populară Romînă.
  2. ^ „Orientările și directivele venite de la Moscova s-au aflat în conflict cu interesele naționale românești. Pentru regimul sovietic, România era un segment din «cordonul sanitar» instituit de «statele burgheze», segment ce trebuia sfărâmat. De aici teza lansată de Comintern despre «caracterul multinațional» al statului roman și cea a autodeterminării până la despărțirea de stat a «popoarelor» din România: «moldovenii» din Basarabia, maghiarii din Transilvania, bulgarii din Dobrogea. Uniunea Sovietică si Cominternul urmăreau dezagregarea României, acțiunile lor îmbrăcând forme variate, de la propagandă până la posibila intervenție armată (ultimul plan de intervenție militară datează din 1924). Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, 1999
  3. ^ "[1]", doar în închisoarea de la Aiud erau 625 de prizonieri politici, care au fost înfometați până la moarte în perioada 1945 și 1964
  4. ^ "[2]", mărturii pentru perioada 1945 – 1964.
  5. ^ Jurnalul.ro, "Centralizarea economică în statele comunizate"
  6. ^ Jurnalul.ro, "Haos în economie"

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Destinul Romaniei (1918-1954)”, Henri Prost, 2006, Editura Compania
  • „România sub regimul comunist”, Dennis Deletant, 2006, Bucuresti, Fundația Academia Civică
  • „De la Ialta la Gasnost”, Agnes Heller, Ferenc Fehér, 1993, Timișoara, Editura de Vest
  • „România între Yalta și Malta”, Titu Georgescu, 1993, București, Casa de Editură și Presă «șansa»
  • „Stânga în România 1832-1948”, F. Vladimir Krasnosselski
  • „Tentativă de sinucidere sau asasinat?”, 1991, Danemarca, editura Victor Frunză
  • „România comunistă. Statul și propaganda 1948-1953”, Eugen Denize, Cezar Mata, 2005, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun
  • „Totalitarism și rezistență, teroare și represiune în România comunistă”, CNSAS, 2001, București
  • „Miturile comunismului românesc”, Lucian Boia, Editura Universității din București, 1995, 1997; Nemira 1998
  • „Mitologia științifică a comunismului”, Lucian Boia, Humanitas, 1999, 2005, 2011
  • „România în anii socialismului : 1948-1978”, Gheorghe Surpat, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Gheorghe I. Ioniță, Constantin Mocanu, Editura politică, București, 1980
  • „Istoria comunismului în România”, Victor Frunză, ed. EVF, și harta Iulianei Barnea de la Inst. de Arheologie București
  • Dainuire in raspantii de imperii. Teroarea rosie, Lucian Orasel, Editura Amaltea, 2004 - recenzie
  • Fl. Constantiniu, A. Pop,Schisma roșie. România și declanșarea conflictului sovieto-iugoslav (1948-1950), Editura Compania, București, 2007.
  • en Judge, Edward H., Langdon, John W.: The Cold War: A History Through Documents,Prentice, Hall Inc., New Jersey, 1999.
  • Lungu, Corneliu Mihai și Retegan, Mihai: 1956 - Explozia. PercepŃii române, iugoslave și sovietice asupra evenimentelor din Polonia și Ungaria, Univers Enciclopedic, București, 1996.
  • ***: Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale adoptată de Plenara lărgită a C.C.al P.M.R. din aprilie 1964, Editura Politică, București, 1964.
  • Baciu, Nicolae: Agonia Romaniei 1944-1948, Editura Junimea, Iași, 1991.
  • Brucan, Silviu: GeneraŃia irosită. Memorii, Editurile Univers & Calistrat Hogaș, București,1992.
  • Betea, Lavinia: Maurer și lumea de ieri: mărturii despre stalinizarea României, Fundația Culturală Ion Slavici, Arad, 1995.
  • Iliescu, Ion: Momente de istorie,vol. I, decembrie 1989-iunie 1990, vol. II, iunie 1990-septembrie 1991, și vol III, septembrie 1991-octombrie 1992, Editura Enciclopedică,București, 1995-1996.
  • Betea, Lavinia: Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, București, 1997.
  • Apostol, Gheorghe: Eu și Gheorghiu Dej, București, 1998.
  • Brucan, Silviu: A fost intervenție sovietică în decembrie ’89 în România? Noi dezvăluiri din arhivele secrete americane și sovietice, Adevărul, 25 ianuarie 2001.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu, Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Dorin Dobrincu, Andrei Muraru, Liviu Plesa, Sorin Andreescu, Editura Polirom, 2008 - recenzie1 - recenzie2
  • Istoria comunismului din România. Documente perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1989), Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu (editori), București, Ed. Humanitas, 2009, pp. 67-68 și 194-197.
  • Regimul comunist din România. O cronologie politică (1945-1989), Narcis Dorin Ion, București, Editura Tritonic, 2003 (în colaborare cu Mihai Retegan și Cristina Păiușan);
  • Stalinizarea României. Republica Populară Română 1948 – 1950: transformări instituționale, Nicoleta Ionescu – Gură, București, Ed. Bic All, 2005
  • Colectivizarea agriculturii. Represiunea, vol. I, 1949 – 1953, Dan Cătănuș, Octavian Roske, INST, 2004, pp. 74-108. - recenzie
  • Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național (volum coordonat de Ruxandra Cesereanu, Iași, Editura Polirom) - recenzie

Despre deportări și detenție

  • Uranus - Gherla, via Salcia: vieți amânate, Alexandru Mihalcea, Editura Ex Ponto, 2005 - recenzie1 - recenzie2
  • Dimensiunea represiunii din România în regimul comunist. Dislocări de persoane și fixări de domiciliu obligatoriu, Nicoleta Ionescu – Gură, București, Ed. Corint, 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Represiunea comunistă



< Al doilea război mondial | Istoria României | Revoluția din 1989 >