Ivan Patzaichin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Laureat olimpic
Center
Ivan Patzaichin
medalii olimpice
Caiac-canoe
Aur Mexico 1968 canoe C2 - 1.000 m
Aur München 1972 canoe C1 - 1.000 m
Argint München 1972 canoe C2 - 1.000 m
Aur Moscova 1980 canoe C2 - 1.000 m
Argint Moscova 1980 canoe C2 - 500 m
Aur Los Angeles 1984 canoe C2 - 1.000 m
Argint Los Angeles 1984 canoe C2 - 500 m

Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Tulcea) este un fost canoist român, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. Este lipovean.[1]

A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1975[necesită citare] și a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo din București.

La data de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă Ivan Patzaichin din Ministerul Administrației și Internelor a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în rezervă. [2]. În prezent este antrenorul lotului olimpic de caiac-canoe.

Începuturi[modificare | modificare sursă]

Patzaichin s-a născut în satul Mila 23, comuna Crișan, România, ca fiul lui Vicol și Alexandra. S-a născut în ziua în care în satul său se sărbătorea Hramul Bisericii din Mila 23, iar părinții săi au decis să poarte numele Ivan, sfântul zilei respective. Până la plecarea sa la București, viața lui s-a petrecut între Mila 23 și Sulina (unde își petrecea vacanțele la bunici) și, uneori, Tulcea. Începând de la vărsta de 16 ani a fost încadrat ca ajutor de pescar, ajutându-l pe tatăl său.

Cariera la Clubul Dinamo[modificare | modificare sursă]

Ivan și-a început cariera la Clubul Sportiv Dinamo București în luna martie 1967, unde a fost recomandat de niște consăteni ai săi. Aceștia practicau kaiac-canoe și ieșiseră campioni mondiali în urmă cu un an. Acest fapt l-a ambiționat pe Ivan să încerce și el să practice acest sport. A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv și 25 ani ca antrenor. În 1983 a terminat Institutul de Educatie Fizica și Sport, iar in anul 2008 a susținut lucrarea de dizertație la masterul Educație fizică și managementul structurilor și activităților sportive.

Cariera olimpică[modificare | modificare sursă]

A participat la 5 editii ale Jocurilor Olimpice de Vara: Mexico 1968, Munchen1972, Montreal 1976, Moscova 1980 si Los Angeles 1984. La cele cinci editii a cucerit7 medalii: 4 de aur (C-1 1000 m: 1972, C-2 1000 m: 1968, 1980, 1984) ).și 3 de argint (C-2 500 m: 1980, 1984; C-2 1000 m: 1972.

Campionate mondiale și europene[modificare | modificare sursă]

A castigat 22 de titluri la 11 editii ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 si 1982, Tampere 1973 si 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 si Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câștigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediție Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.

Campion cu pagaia ruptă[modificare | modificare sursă]

În seriile de calificare la cursa de C1 1000m, după start, la primele lovituri, pagaia cu care vâslea Ivan s-a rupt. Regulamentul de concurs permitea oprirea cursei dacă se produceau nereguli în primii 25 de m. Însă, arbitrii nu au observat când Ivan a ridicat pagaia și a aratat că aceasta fusese ruptă. Din cauza valurilor, barca a depașit linia celor 25 de metri și Ivan s-a văzut nevoit să continue cursa cu restul pagăii, încercând să nu depășească linia culoarului. După 3 minute de la sosirea penultimului sportiv, Ivan s-a apropiat de sosire, în apluzele publicului, care nu avea cum să vadă că el se folosea doar de un ciot din pagaie. După terminarea cursei a fost declarat descalificat prin abandon, contrar regulamentului care nu prevedea un barem de timp în care să se desfășoare proba. După contestații din partea oficialilor români, lui Ivan i s-a acordat dreptul de a participa la recalificări. Urmatoarele curse, recalificări, semifinale și finala, au fost câștigate de Ivan într-o manieră categorică.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Începând din anul 1968 este Maestru Emerit al Sportului, în 1982 este declarat Maestru Internațional al Sportului, iar din 1991 a devenit Antrenor Emerit.
În anul 1990 i s-a decernat din partea Comitetului Olimpic Internațional cea mai înaltă distincție a acestui for, respectiv Ordinul Olimpic Colanul de Platină, fiind singurul sportiv român deținător al acestui ordin. În anul 2000 a primit Ordinul Național “Serviciul Credincios” în gradul de Ofițer , iar în anul 2008 a primit Ordinul “Meritul Sportiv” în clasa I .
În 2010 a fost distins cu Decorația Regală “Nihil Sine Deo”, primit prin ordinul Majestății Sale Regelui Mihai I, Șeful Casei Regale a României.

Cariera de antrenor[modificare | modificare sursă]

Din 1976 a devenit antrenor, însă activitatea de antrenorat a început-o în anul 1985. În această calitate a participat împreună cu elevii săi la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004 și Beijing 2008. De-a lungul carierei de antrenor a cucerit peste 150 de medalii olimpice, mondiale și europene.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Din 1976 este căsatorit cu Georgiana, iar un an mai târziu a devenit tatăl unei fete, Ivona.[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.resurseculturale.ro/site/?q=book/export/html/19
  2. ^ Decretul nr. 1153 din 15 decembrie 2004 privind înaintarea în gradul următor a unor generali în rezervă și în retragere din Ministerul Administrației și Internelor și din Ministerul Justiției și acordarea gradului de general de brigadă cu o stea, în rezervă și în retragere, unor colonei în rezervă și în retragere din Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Administrației și Internelor

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri