Lucian Blaga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române
Lucian Blaga
Aleea Clasicilor Blaga.jpg
Aleea Clasicilor din Chișinău
Naștere 9 mai 1895
Lancrăm, lângă Sebeș, Austro-Ungaria
Deces 6 mai 1961 (65 ani)
Cluj, Republica Populară Română
Ocupație filosof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traducător, profesor universitar și diplomat român
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Activitatea literară
Activ ca scriitor epoca interbelică
Mișcare/curent literar modernism, expresionism
Specie literară filosofie, poezie, dramaturgie, eseistică, estetică
Operă de debut Poezia Pe țărm (1910) și studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914).
Opere semnificative Poemele luminii (1919)

Note
Semnatura blaga.gif
Lucian Blaga pe bancnota de 200 de lei (tinerețe), ediția 2006
Lucian Blaga pe bancnota de 5000 de lei (bătrâneţe), ediția 1998

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,[1] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.[2] Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.

Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.

Debutul[modificare | modificare sursă]

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile istorice ale acestei țări.

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.

Cariera literară[modificare | modificare sursă]

Activitatea publică și academică[modificare | modificare sursă]

Imaginea lui Lucian Blaga pe o marcă poştală din Republica Moldova (1995)

Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu.

Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zamolxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.

După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu.

Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei românești din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc.

În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.

Activitatea diplomatică[modificare | modificare sursă]

În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937) subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939).

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Din 1937 Lucian Blaga a fost, împreună cu fratele său, membru în asociația „Prietenii Legiunii”, iar în 1940 a fost încadrat în Mișcarea Legionară la Sibiu. Drama sa istorică „Avram Iancu” (1934) a fost dedicatã lui Corneliu Codreanu.[3]

Casa din Cluj în care a locuit Lucian Blaga în ultima parte a vieții

Luntrea lui Caron[modificare | modificare sursă]

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

Propus pentru premiul Nobel[modificare | modificare sursă]

În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatură.[necesită citare] Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autoritățile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivașcu. Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparține lui Mircea Eliade,[necesită citare] cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Opera[modificare | modificare sursă]

Volume de versuri[modificare | modificare sursă]

Cicluri de versuri editate postum[modificare | modificare sursă]

  • Vârsta de fier 1940-1944
  • Cântecul focului
  • Corăbii cu cenușă
  • Ce aude unicornul

Dramaturgie[modificare | modificare sursă]

  • 1921 - Zamolxe, mister păgân
  • 1923 - Tulburarea apelor, dramă
  • 1925 - Daria, dramă în patru acte
  • 1925 - Ivanca
  • 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic
  • 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte
  • 1930 - Cruciada copiilor
  • 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze
  • 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
  • 1944 - Arca lui Noe
  • 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)

Filosofie[modificare | modificare sursă]

Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii:

  • 1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă.
  • 1944 - Trilogia culturii in trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii
  • 1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare.
  • Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.

Aforisme[modificare | modificare sursă]

  • 1919 - Pietre pentru templul meu
  • 1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente
  • 1945 - Discobolul, aforisme și însemnări
  • 1977 - Elanul insulei, editată postum

Proza[modificare | modificare sursă]

  • Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
  • Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediția a II-a, 1998, ediția a III-a, 2006

Volume de eseuri și studii filosofice[modificare | modificare sursă]

  • 1922 - Cultură și cunoștință
  • 1924 - Filosofia stilului
  • 1925 - Fenomenul originar
  • 1925 - Fețele unui veac
  • 1926 - Daimonion
  • 1931 - Eonul dogmatic
  • 1933 - Cunoașterea luciferică
  • 1934 - Censura transcendentă
  • 1934 - Orizont și stil
  • 1936 - Spațiul mioritic
  • 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepție la admiterea sa în Academia Română
  • 1937 - Geneza metaforei și sensul culturii
  • 1939 - Artă și valoare
  • 1940 - Diferențialele divine
  • 1941 - Despre gândirea magică
  • 1941 - Religie și spirit
  • 1942 - Știință și creație
  • 1947 - Despre conștiința filosofică
  • 1948 - Aspecte antropologice

Eseuri publicate postum[modificare | modificare sursă]

  • 1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea
  • 1968 - Zări și etape
  • 1969 - Experimentul și spiritul matematic
  • 1972 - Isvoade
  • 1977 - Ființa istorică
  • 1977 - Încercări filosofice

Volume traduse în limba franceză[modificare | modificare sursă]

  • 1988 - L'Eon dogmatique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1989 - L'Éloge du village roumain, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1992 - L'Étoile la plus triste, (La Différence, trad. Sanda Stolojan).
  • 1993 - L'Être historique, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Mariana-Georgeta Piscoci).
  • 1993 - Les Différentielles divines, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1995 - Trilogie de la Connaissance, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).
  • 1996 - Trilogie de la Culture, (Librairie Roumaine Antitotalitaire, trad. Georges Piscoci-Danesco et collab.).

Volume traduse în limba bulgară[modificare | modificare sursă]

  • 1985 – Нeподoзирани стъпала - антология, изд. Haродна Култура, София (Nebănuitele trepte, antologie, 200 de poezii traduse de Ognean Stamboliev și Nikolai Zidarov, Editura Narodna Kultura, Sofia, 1985)
  • 2012 – Поеми на свeтлината, изд. Авангардпринт, България, 2012 (Poemele luminii, poeme și eseuri, traducere și prefață de Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint,Bulgaria, 2012)

Corespondență[modificare | modificare sursă]

  • Corespondență, 1989
  • Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania (1941-1948), 1995
  • De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu (corespondență), 1995
  • Corespondență de familie, 2000

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • J. W. Goethe, Faust, 1955
  • Din lirica universală, 1957
  • Din lirica engleză, 1958

Ediții de referință[modificare | modificare sursă]

  • Opere, ediție îngrijită de Dorli Blaga, vol. I-XII, București, Editura Minerva, 1974-1995
  • Opere, ediție critică și studiu introductiv de George Gană, vol. I-V, București, Editura Minerva, 1982-1993

Premii literare și distincții. Afilieri[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Lucian Blaga din fața Teatrului Naţional din Cluj, opera lui Romulus Ladea

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

Filatelie[modificare | modificare sursă]

Notafilie[modificare | modificare sursă]

  • Banca Națională a României a emis, în 1998, o bancnotă, cu valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Lucian Blaga.
  • Portretul lui Lucian Blaga a fost gravat pe aversul bancnotei cu valoare nominală de 200 de lei (RON), emisă de Banca Națională a României, în 2006.

Fragmente audio[modificare | modificare sursă]

Blaga recitând Trezire
Lucian Blaga își recită poezia Trezire
Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012, pagina 11.
  2. ^ Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012, pagina 12.
  3. ^ http://www.miscarea.net/biblio2.htm

Referințe critice (volume)[modificare | modificare sursă]

  • László Gáldi, Contributions à l'histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga, Budapest, 1972
  • George Gană, Opera literară a lui Lucian Blaga, București, Editura Minerva, 1976
  • Lucian Blaga interpretat de..., București, Editura Eminescu, 1981
  • Dan C. Mihăilescu, Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj, Editura Dacia, 1984
  • Ion Pop, Lucian Blaga - universul liric, București, Cartea Românească, 1981
  • Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul poetic, vol. I-II, Timișoara, Facla, 1981-1983
  • Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul dramatic, Timișoara, Facla, 1985
  • Ion Bălu, Lucian Blaga, București, Editura Albatros, 1986
  • Dumitru Micu, Lirica lui Blaga, București, Editura pentru Literatură, 1967
  • Dumitru Micu, Estetica lui Lucian Blaga, București, Editura Științifică, 1970
  • Dumitru Micu, Lucian Blaga: autofăurirea prin logos, București, Editura Constelații, 2003

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor, Humanitas, București 2012;
  • Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, 1895-1961. Biobibliografie, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977
  • Aurora Alucăi, Lucian Blaga, 1895-1961. Bibliografie, Iași, Biblioteca Centrală Universitară, 1979
  • Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, Fundația Culturală Libra, 4 volume, 1995-1999
  • Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor posibile, Iași, Institutul European, 1998
  • Ion Bălu, Dorli Blaga, Blaga supravegheat de Securitate, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999 - recenzie1 recenzie2

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Lucian Blaga printre contemporani, I Oprișan, 1995

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lucian Blaga
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Lucian Blaga
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Lucian Blaga.

Articole biografice