Lucian Blaga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lucian Blaga
Născut:	9 mai 1895 Lancrăm, lângă Sebeş
Decedat:	6 mai 1961, la vârsta de aproape 66 de ani Cluj
Profesiune:	filozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traducător, profesor universitar şi diplomat român
Naţionalitate:	român
Perioadă activă ca scriitor:	epoca interbelică
Genuri:	filosofie, poezie, dramaturgie, eseistică, estetică
Mişcare literară:	modernism
Operă/e de debut:	Poezia Pe ţărm (1910) şi studiul Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson (1914).
Influenţe:	Platon, Goethe, Kant, Hegel, Schelling, Strinberg, Nietzsche, Keyserling, Spengler, filosofie creştină etc.

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, judeţul Alba - d. 6 mai 1961 la Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat român. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Cuprins 1 Biografie 1.1 Primii ani 1.2 Debutul 1.3 Studii 2 Cariera literară 2.1 Activitatea publică şi academică 2.2 Activitatea diplomatică 2.3 Luntrea lui Caron 2.4 Nominalizarea pentru premiul Nobel 3 Opera 3.1 Volume de versuri 3.2 Cicluri de versuri editate postum 3.3 Dramaturgie 3.4 Filosofie 3.5 Aforisme 3.6 Proza 3.7 Volume de eseuri şi studii filosofice 3.8 Eseuri publicate postum 3.9 Traduceri 3.10 Corespondenţă 3.11 Ediţii de referinţă 4 Premii literare şi distincţii. Afilieri 5 Fragmente audio 6 Lecturi suplimentare 7 Biobliografii 8 Legături externe

[modifică] Biografie

[modifică] Primii ani

S-a născut la Lancrăm, lângă Alba Iulia, fiind al nouălea copil al unei familii de preoţi, fiul lui Isidor Blaga şi al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturiseşte el însuşi, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului", viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru "Lucian Blaga e mut ca o lebădă" – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, moare la Sibiu la vârsta de 74 de ani în 1933. În luna august 1949, fratele poetului, Login Blaga, moare în Sibiu.

Primele clase le-a făcut la Sebeş, la şcoala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Încă de pe băncile liceului se va familiariza cu opera lui Friedrich Schiller.

[modifică] Debutul

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ţărm (1910), şi în Românul, cu studiul Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeş în 1909. În anul 1911 călătoreşte în Italia, unde îşi petrece timpul în librării, căutând cărţi de filosofie, şi vizitând vestigiile istorice ale acestei ţări.

[modifică] Studii

A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licenţă în 1917. A studiat filosofia şi biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 şi 1920, obţinând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soţie. A revenit în ţară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.

[modifică] Cariera literară

[modifică] Activitatea publică şi academică

Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în acelaşi an la Cartea Românească, în Bucureşti), precum şi culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voinţa (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauţeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuieşte în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voinţa si Patria, membru in comitetul de direcţie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicaţiile Gândirea, Adevărul literar şi artistic şi Cuvântul.

După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferenţiază la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu şi o mare influenţă asupra lui Ion Desideriu Sârbu. Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj şi Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepţie şi l-a intitulat Elogiul satului românesc.

În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. Va funcţiona ca profesor universitar până în 1948, când este îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică, se pare că Blaga a refuzat invitaţia de a conduce Partidul Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturaţi şi conferenţiarul şi discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, şi profesorii universitari Liviu Călin şi Nicolae Mărgineanu.

[modifică] Activitatea diplomatică

În anul 1926 a intrat în diplomaţie, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile ţării noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Legaţia Română din Berna şi Legaţia Română din Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939).

[modifică] Luntrea lui Caron

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeţi germani clasici sau moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, in Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naştere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

[modifică] Nominalizarea pentru premiul Nobel

În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărţi despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia în exil, la Paris. Autorităţile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediţia din 1962 îngrijită de George Ivaşcu. Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparţine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emoţionant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

[modifică] Opera

[modifică] Volume de versuri

• 1919 - Poemele luminii
• 1921 - Paşii profetului
• 1924 - În marea trecere
• 1929 - Lauda somnului
• 1933 - La cumpăna apelor
• 1938 - La curţile dorului
• 1942 - Poezii, ediţie definitivă
• 1943 - Nebănuitele trepte

[modifică] Cicluri de versuri editate postum

• Vârsta de fier 1940-1944
• Cântecul focului
• Corăbii cu cenuşă
• Ce aude unicornul

[modifică] Dramaturgie

• 1921 - Zamolxe, mister păgân
• 1923 - Tulburarea apelor, dramă
• 1925 - Daria, dramă în patru acte
• 1925 - Ivanca
• 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri şi Fapta, joc dramatic
• 1927 - Meşterul Manole, dramă în cinci acte
• 1930 - Cruciada copiilor
• 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog şi trei faze
• 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
• 1944 - Arca lui Noe
• 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog şi patru faze (postumă)

[modifică] Filosofie

Creaţia sa filosofică este grupată în trei trilogii:

• 1943 - Trilogia cunoaşterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoaşterea luciferică, Cenzura transcendentă.
• 1944 - Trilogia culturii in trei volume: Orizont şi stil, Spaţiul mioritic, Geneza metaforei şi sensul culturii
• 1946 - Trilogia valorilor, Ştiinţă şi creaţie, Gândire magică şi religie, Artă şi valoare.
• Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferenţialele divine, primul din această ultimă trilogie.

[modifică] Aforisme

• 1919 - Pietre pentru templul meu
• 1926 - Ferestre colorate, însemnări şi fragmente
• 1945 - Discobolul, aforisme şi însemnări
• 1977 - Elanul insulei, editată postum

[modifică] Proza

• Hronicul şi cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965
• Luntrea lui Caron, roman, editat postum, 1990, ediţia a II-a, 1998, ediţia a IIi-a, 2006

[modifică] Volume de eseuri şi studii filosofice

• 1922 - Cultură şi cunoştinţă
• 1924 - Filosofia stilului
• 1925 - Fenomenul originar
• 1925 - Feţele unui veac
• 1926 - Daimonion
• 1931 - Eonul dogmatic
• 1933 - Cunoaşterea luciferică
• 1934 - Censura transcendentă
• 1934 - Orizont şi stil
• 1936 - Spaţiul mioritic
• 1936 - Elogiul satului românesc, discursul de recepţie la admiterea sa în Academia Română
• 1937 - Geneza metaforei şi sensul culturii
• 1939 - Artă şi valoare
• 1940 - Diferenţialele divine
• 1941 - Despre gândirea magică
• 1941 - Religie şi spirit
• 1942 - Ştiinţă şi creaţie
• 1947 - Despre conştiinţa filosofică
• 1948 - Aspecte antropologice

[modifică] Eseuri publicate postum

• 1966 - Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea
• 1968 - Zări şi etape
• 1969 - Experimentul şi spiritul matematic
• 1972 - Isvoade
• 1977 - Fiinţa istorică
• 1977 - Încercări filosofice

[modifică] Traduceri

• J.W. Goethe, Faust, 1955
• Din lirica universală, 1957
• Din lirica engleză, 1958

[modifică] Corespondenţă

• Corespondenţă, 1989
• Domniţa nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domniţa Gherghinescu-Vania (1941-1948), 1995
• De amicitia: Lucian Blaga - Ion Breazu (corespondenţă), 1995
• Corespondenţă de familie, 2000

[modifică] Ediţii de referinţă

• Opere, ediţie îngrijită de Dorli Blaga, vol. I-XII, Bucureşti, Editura Minerva, 1974-1995
• Opere, ediţie critică şi studiu introductiv de George Gană, vol. I-V, Bucureşti, Editura Minerva, 1982-1993

[modifică] Premii literare şi distincţii. Afilieri

• 1935 - Primeşte Premiul C. Hamagiu al Academiei Române pentru activitatea dramatică şi poetică din ultimii ani.
• 1936 - Este ales membru titular al Academiei Române.
• 1949 - Academia Română îi încredinţează redactarea a două capitole din Istoria filosofiei româneşti.

[modifică] Fragmente audio

[modifică] Lecturi suplimentare

• George Ganã, Opera literarã a lui Lucian Blaga, Bucureşti, Editura Minerva, 1976
• Lucian Blaga interpretat de..., Bucureşti, Editura Eminescu, 1981
• Dan C. Mihãilescu, Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj, Editura Dacia, 1984
• Ion Pop, Lucian Blaga - universul liric, Bucureşti, Cartea Românească, 1981
• Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul poetic, vol. I-II, Timişoara, Facla, 1981-1983
• Eugen Todoran, Lucian Blaga, mitul dramatic, Timişoara, Facla, 1985
• Ion Bălu, Lucian Blaga, Bucureşti, Editura Albatros, 1986
• Ion Bălu, Viaţa lui Lucian Blaga, Fundaţia Culturală Libra, 4 volume, 1995-1999
• Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor posibile, Iaşi, Institutul European, 1998
• Ion Bãlu, Dorli Blaga, Blaga supravegheat de Securitate, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999

[modifică] Biobliografii

• Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, 1895-1961. Biobliografie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977
• Aurora Alucăi, Lucian Blaga, 1895-1961. Biobliografie, Iaşi, Biblioteca Centrală Universitară, 1979

[modifică] Legături externe

• Lucian Blaga şi Premiul Nobel