Andrei Pippidi

Andrei-Nicolae Pippidi (n. 12 martie 1948, București) este un istoric român, membru fondator al Societății Academice din România. Specializat în istoria Sud-Estului european în sec.XV-XIX, istoria românilor în Evul Mediu, istoria culturală și politică a României, istoria relațiilor între Sud-Est și Occident.[1] Este fiul istoricului Dionisie M. Pippidi și este căsătorit cu Alina Mungiu-Pippidi.

Biografie

Absolvă Facultatea de Istorie a Universității București, 1965-1970, specializare în istorie medie universală. Doctorate în 1981 la Universitatea din Cluj-Napoca (dr.ist.) și 1986 la Universitatea din Oxford (D.Phil.).

Din 1970 lucrează în Institutul de studii sud-est europene (membru în Consiliul științific al Institutului din 1990, secretar științific al Institutului în 1990-1994).

Din 1990 este cadru științific asociat la Facultatea de Istorie a Universității din București, apoi conferențiar și, din 1995, profesor de Istorie a Evului Mediu european.

• 1990-1994, membru în Consiliul științific al Facultății de Istorie și în Senatul Universității din București
• 1995, Visiting Fellow la Collegium Budapest
• 1996, 2001,Director de studii asociat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris
• 1996,Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam
• 1999, Visiting Professor la Central European University (din 2000, membru în consiliul științific al departamentului de Studii Medievale la CEU, din 1990, membru în comitetul de redacție la Revue des Etudes Sud-Est europιennes, din 1991, vicepreședinte al Comisiei mixte româno-polone de istorie
• 1990-1992,membru, 1993 vicepreședinte, 1997-2001 președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice
• 1997-2001, președinte al colegiului de redacție al Revistei Monumentelor Istorice și al Buletinului Comisiei Monumentelor Istorice
• 1999-2001, director al Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR)
• 2002-2003, membru în colegiul de redacție al Anuarului IRIR
• 2004, membru în consiliul științific internațional la The Historical Review/La Revue Historique din Atena

Poziții în viața publică și academică

• Din 1990 membru fondator al Grupului pentru Dialog Social
• 1990-1992, membru în comitetul de redacție al revistei „22”
• 1991, membru fondator al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă
• 1994-1997, președinte al Fundației Cărții, București
• Din 1995,membru fondator al Societății Academice din România
• 1996-2006, membru în consiliul de administrație, apoi în consiliul științific la New Europe College
• Din 1976, membru al Societății de genealogie,heraldică și sigilografie
• Din 2000, membru al Institutului „Sever Zotta” din Iași
• Din 1996, membru în consiliul științific al Arhivelor Naționale
• 1993-2005, membru în comitetul național ICOMOS
• 2003-2004, membru al Comisiei pentru investigarea Holocaustului în România
• Din 2005, membru în consiliul științific al Institutului Național al Holocaustului
• 2006, membru al comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste în România

A primit premiul „N.Iorga” al Academiei în 1983.