Ioana Zizi Lambrino
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioana Maria Valentina Lambrino, cunoscută ca Zizi Lambrino (n. 3 octombrie 1898, Roman, judeţul Neamţ, d. 27 martie 1953 la Neuilly, Franţa) a fost prima soţie a principelui Carol II al României. Descendentă a unei vechi familii aristocratice, Zizi era fiica generalului român Constantin Lambrino şi a Euphrosinei Alcaz.
Printul moştenitor Carol a fugit de la postul său din armata română pentru a se căsători 31 august 1918 cu Zizi Lambrino la Odesa, fără ştirea părinţilor săi. Printr-o hotărâre controversată, tribunalul Ilfov a anulat căsătoria la 8 ianuarie 1919. Relaţia lor a continuat însă, pe 8 august 1920 născându-se fiul lor Mircea Grigore Lambrino (nelegitim din punct de vedere legal, fiind născut după anularea căsătoriei şi nerecunoscut de Carol). Principele Carol a fost trimis de către tatăl său regele Ferdinand într-o lungă călătorie în jurul lumii, pentru "a o uita" pe Zizi. În 1921, după căsătoria lui Carol cu prinţesa Elena a Greciei, sub presiunea autorităţilor române Zizi Lambrino s-a stabilit în Franţa, într-o vilă cumpărată pentru ea la Neuilly. A fost creditată de familia regală din Romania cu o rentă anuala de 110 000 franci francezi. Câţiva ani mai târziu, după ce în septembrie 1940, regele Carol al II-lea a renunţat pentru a doua oară la tron Zizi Lambrino l-a acţionat în justiţie, însă fără succes. În deceniul 1930 - 1940, în care Carol al II-lea a fost rege, Serviciul Secret Român a ţinut-o pe Zizi Lambrino sub o strânsă supraveghere. După 23 august 1944, Zizi Lambrino nu a mai prezentat nici un interes pentru structurile informative din România.
