Orient Express

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rute ale trenului Orient Express

Orient Express este numele unei linii feroviare de distanță lungă pentru pasageri care a fost inițial operată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits (Compania Internațională de Vagoane de Dormit). Ruta ei s-a schimbat de multe ori. Deși originalul Orient Express a fost o simplă linie feroviară internațională, numele ei a devenit sinonim cu călătoria luxoasă. Cele două orașe de la capetele liniei erau Paris și Istanbul, orașe legate la început.

Actualul Orient Express nu mai face legătura dintre Paris și Istanbul. Până în 2007 mai unea, într-o o călătorie nocturnă, Paris cu Viena. Ultima călătorie pe această rută a avut loc pe data de 8 iunie, 2007. De atunci, ruta, deși încă se numește Orient Express, a fost scurtată, rămânând traseul de la Strasburg până la Paris.

Originalul Orient Express[modificare | modificare sursă]

Publiciate din epocă
Orient Express 1883 - 1914

Primul tren Orient Express a fost pus în circulație la 5 iunie 1883 și a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy - Strasbourg - München - Viena - Budapesta - Szeged - Jimbolia - Timișoara - Caransebeș - Vârciorova - Craiova - Piatra Olt - Pitești - București - Giurgiu - Smârda (2.627 km). De aici, pasagerii erau transportați cu feribotul peste Dunăre la Ruse, în Bulgaria, pentru a lua un alt tren spre Varna, unde urma o nouă transbordare, pe un pachebot al companiei austriece Lloyd, cu care pasagerii ajungeau, după un voiaj ce însuma 83 de ore și 30 de minute, la Constantinopole (Istanbul). În 1885, o nouă rută a fost deschisă, de această dată se ajungea la Istanbul pe cale ferată prin Viena spre Belgrad, două transporturi la Niș și Plovdiv și apoi până la Istanbul pe cale ferată. După deschiderea podurilor peste Dunăre, de la Fetești și Cernavodă construite de inginerul român Anghel Saligny, traseul trenului a fost prelungit până la Constanța de unde pasagerii erau preluați de vapoarele Serviciului Maritim Român. Istanbul a fost punctul cel mai estic până la 19 mai 1977.

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

La începutul Primului Război Mondial, în 1914, serviciul pe această linie a fost întrerupt. A fost reluat la sfârșitul ostilităților, în 1918, iar în 1919, prin deschiderea tunelului Simplon, lung de aproximativ 20 de km, s-a permis accesul spre Istanbul via Milano, Veneția și Trieste. Serviciul pe aceasta rută se numea Simplon Orient Express și a fost folosit pentru a descongestiona traficul de pe ruta veche. Tratatul de la Saint-Germain prevedea ca Austria să accepte acest tren. Înainte, Austria accepta să treaca trenuri pe teritoriul ei doar dacă trenul respectiv trecea prin Viena.

Apogeul Orient Expressului[modificare | modificare sursă]

Anii 1930 au fost perioada de glorie a Orient Expressului, cu trei servicii paralele funcționale: Orient Express (traseul clasic), Simplon Orient Express (prin Italia) și Arlberg Orient Express, care circula via Zurich și Innsbruck spre Budapesta, cu vagoane de dormit rulând de acolo spre București și Atena. În aceasta perioadă, Orient Expressul și-a căpătat reputația pentru confortul și luxul său, având în garnitură vagoane de dormit și vagoane-restaurant, cunoscute pentru calitatea bucătăriilor lor. Principalii clienți erau persoanele regale, diplomații, nobilii și oamenii de afaceri.

Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Începutul celui de al Doilea Razboi Mondial a întrerupt din nou serviciul, care nu a mai fost reluat până în 1945, la încheierea războiului. După război, serviciul a fost reluat, excepție făcând varianta spre Atena, unde închiderea graniței dintre Grecia și Iugoslavia a întrerupt acest serviciu. Această graniță a fost redeschisă în 1951, dar închiderea graniței dintre Bulgaria și Turcia între 1951 și 1952 a întrerupt accesul trenurilor spre Istanbul. După ce s-a lăsat Cortina de Fier, serviciul a continuat, dar țările comuniste au început să înlocuiească vagoanele vechi cu cele proprii.

Orient Expressul Direct[modificare | modificare sursă]

Până în 1962, Orient Express și Arlberg Orient Express și-au încetat activitatea, rămânând doar Simplon Orient Express. Acesta a fost înlocuit în 1962 de un serviciu mai lent numit Direct Orient Express care făcea curse zilnice între Paris și Belgrad și de doua ori pe săptămână de la Paris spre Istanbul și Atena.

În 1971, compania Wagon-Lits a încetat să mai ruleze propriile vagoane sub nume propriu și să primească venituri prin suplimentele de pe bilete. Și-a vândut sau închiriat vagoanele spre alte companii naționale, dar a continuat să asigure personal pentru vagoane. În 1976 cursa Paris-Atena a fost anulată, iar în 1977 trenul Direct Orient Express dintre Paris și Istanbul a fost anulat, ultima călătorie dintre cele două orașe având loc pe data de 19 mai a acelui an.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Orient-Express