Orient Express
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Orient Express este numele unei linii feroviare de distanţă lungă pentru pasageri care a fost iniţial operată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits (Compania Internaţională de Vagoane de Dormit). Ruta ei s-a schimbat de multe ori. Deşi originalul Orient Express a fost o simplă linie feroviară internaţională, numele ei a devenit sinonim cu călătoria luxoasă. Cele două oraşe care formau Orient Express-ul erau Paris şi Istanbul, cele două orase legate la început.
Actualul Orient Express nu mai face legătura dintre Paris şi Istanbul. Actualmente este doar o călătorie nocturnă între Paris şi Viena. Ultima călătorie a avut loc pe data de 8 iunie, 2007. De atunci, ruta, deşi inca se numeşte Orient Express, a fost scurtată, cu start de la Strasburg până la Paris.
Cuprins |
[modifică] Originalul Orient Express
Primul tren Orient Express a fost pus în circulaţie la 5 iunie 1883 şi a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy - Strasbourg - München - Viena - Budapesta - Szeged - Jimbolia - Timişoara - Caransebeş - Vârciorova - Craiova - Piatra Olt - Piteşti - Bucureşti - Giurgiu - Smârdan (2.627 km). De aici, pasagerii erau transportaţi cu feribotul peste Dunăre la Ruse, în Bulgaria, pentru a lua un alt tren spre Varna, unde urma o nouă transbordare, pe un pachebot al companiei austriece Lloyd, cu care pasagerii ajungeau, după un voiaj ce însuma 83 de ore şi 30 de minute, la Constantinopole (Istanbul). În 1885, o nouă rută a fost deschisă, de această dată se ajungea la Istambul pe cale ferată prin Viena spre Belgrad, două transporturi la Niş şi Plovdiv şi apoi până la Istambul pe cale ferată.
În 1889, punctul estic al liniei era Varna de unde pasagerii mergeau cu vaporul la Istambul. În 1889, trenul mergea fără oprire până la Istambul, care a devenit punctul cel mai estic până la 19 mai, 1977.
[modifică] Primul Război Mondial
La începutul Primului Război Mondial, în 1914, serviciul pe această linie a fost întrerupt. A fost reluat la sfârşitul ostilităţilor, în 1918, iar în 1919, prin deschiderea tunelului Simplon (lung de aproximativ 20 de km), s-a permis accesul spre Istambul via Milano, Veneţia şi Trieste. Serviciul pe aceasta rută se numea Simplon Orient Express şi a fost folosit pentru a descongestiona traficul de pe ruta veche. Tratatul de la Saint-Germain prevedea ca Austria să accepte acest tren. Înainte, Austria accepta să treaca trenuri pe teritoriul ei doar dacă trenul respectiv trecea prin Viena.
[modifică] Apogeul Orient Express-ului
Anii '30 au desemnat perioada de glorie a Orient Express-ului, cu trei servicii paralele funcţionale: Orient Express (traseul clasic), Simplon Orient Express (prin Italia) şi Arlberg Orient Express, care circula via Zurich şi Innsbruck spre Budapesta, cu vagoane de dormit rulând de acolo spre Bucureşti şi Atena. În aceasta perioadă, Orient Express-ul şi-a căpătat reputaţia pentru comfortul şi luxul său, având în garnitură vagoane de dormit şi vagoane-restaurant, cunoscute pentru calitatea bucătăriilor lor. Persoanele regale, nobilii, oamenii de afaceri, diplomaţii şi burghezii erau principalii clienţi.
[modifică] Al Doilea Război Mondial
Începutul celui de-al Doilea Razboi Mondial a întrerupt din nou serviciul, care nu a mai fost reluat până în 1945, la încheierea războiului. După sfârşitul războiului, serviciul a fost reluat, excepţie făcând varianta spre Atena, unde închiderea graniţei dintre Grecia şi Iugoslavia a întrerupt acest serviciu. Această graniţă a fost re-deschisă în 1951, dar închiderea graniţei dintre Bulgaria şi Turcia între 1951 şi 1952 a întrerupt accesul trenurilor spre Istambul. După ce s-a lăsat Cortina de Fier, serviciul a continuat, dar ţările comuniste au început să înlocuiească vagoanele vechi cu cele proprii.
[modifică] Orient Express-ul Direct
Până în 1962, Orient Express-ul şi Arlberg Orient Express şi-au încetat activitatea, rămânând doar Simplon Orient Express. Acesta a fost înlocuit în 1962 de un serviciu mai lent numit Direct Orient Express care făcea curse zilnice între Paris şi Belgrad şi de doua ori pe săptămână de la Paris spre Istambul şi Atena.
În 1971, compania Wagon-Lits a încetat să mai ruleze propriile vagoane sub nume propriu şi să primească venituri prin suplimentele de pe bilete. În schimb, şi-a vândut sau închiriat vagoanele spre alte companii naţionale, dar a continuat să asigure personal pentru vagoane. În 1976, cursa Paris-Atena a fost anulată iar în 1977, trenul Direct Orient Express dintre Paris şi Istambul a fost anulat, ultima călătorie dintre cele două oraşe având loc pe data de 19 mai a acelui an.
