Orient Express
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Orient Express a fost un tren de lung parcurs inițiat de Compagnie Internationale des Wagons-Lits (Compania Internațională de Vagoane de Dormit) după modelul existent în Statele Unite și operate de Compania Pullman. Ruta trenului s-a schimbat de multe ori. Primul Orient Express a circulat din anul 1883 pe traseul Paris-München-Viena-Budapesta-București-Constantinopol (din 1930 Istanbul).
După Primul Război Mondial până în anul 1962 a circulat Simplon Orient Express, pe ruta Paris-Veneția-Istanbul, cu o grupă de vagoane spre București, care erau desprinse de trenul principal la Vinkovci. Traseul a fost stabilit la Conferința de Pace de la Paris din 1919 în așa fel încât să ocolească Germania, Austria și Ungaria, țările învinse în război. Simplon Orient Express a circulat zilnic în perioada interbelică. În 1940, în contextul izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a renunțat la grupa de vagoane spre România. Ultimul tren Simplon Orient Express a circulat pe 26 mai 1962.
Acțiunea romanului Crima din Orient Express a fost plasată de Agatha Christie în Simplon Orient Express.
Originalul Orient Express[modificare | modificare sursă]
Primul tren Orient Express a fost pus în circulație la 5 iunie 1883 și a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy - Strasbourg - München - Viena - Budapesta - Szeged - Jimbolia - Timișoara - Caransebeș - Vârciorova - Craiova - Piatra Olt - Pitești - București - Giurgiu - Smârda (2.627 km). De acolo pasagerii erau transportați cu feribotul peste Dunăre la Ruse, în Bulgaria, pentru a lua un alt tren spre Varna, unde urma o nouă transbordare, pe un pachebot al companiei austriece Lloyd, cu care pasagerii ajungeau, după un voiaj ce însuma 83 de ore și 30 de minute, la Constantinopole (Istanbul). În 1885 a fost deschisă o nouă rută, de această dată se ajungea la Istanbul pe calea ferată prin Viena și Belgrad, două transporturi la Niș și Plovdiv, apoi până la Istanbul pe cale ferată. După deschiderea podurilor peste Dunăre, de la Fetești și Cernavodă construite de inginerul român Anghel Saligny, traseul trenului a fost prelungit până la Constanța, de unde pasagerii erau preluați de vapoarele Serviciului Maritim Român.
Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]
La începutul Primului Război Mondial, în 1914, serviciul pe această linie a fost întrerupt. A fost reluat la sfârșitul ostilităților, în 1918, iar în 1919, prin deschiderea tunelului Simplon, lung de aproximativ 20 de km, s-a permis accesul spre Istanbul via Milano, Veneția și Trieste. Serviciul pe aceasta rută se numea Simplon Orient Express și a fost folosit pentru a descongestiona traficul de pe ruta veche. Tratatul de la Saint-Germain prevedea ca Austria să accepte acest tren. Înainte, Austria accepta să treacă trenuri pe teritoriul ei doar dacă trenul respectiv trecea prin Viena.
Apogeul Orient Expressului[modificare | modificare sursă]
Anii 1930 au fost perioada de glorie a Orient Expressului, cu trei servicii paralele funcționale: Orient Express (traseul clasic), Simplon Orient Express (prin Italia) și Arlberg Orient Express, care circula via Zürich și Innsbruck spre Budapesta, cu vagoane de dormit rulând de acolo spre București și Atena. În aceasta perioadă, Orient Expressul și-a căpătat reputația pentru confortul și luxul său, având în garnitură vagoane de dormit și vagoane-restaurant, cunoscute pentru calitatea bucătăriilor lor. Principalii clienți erau persoanele regale, diplomații, nobilii și oamenii de afaceri.
Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
Începutul celui de al Doilea Război Mondial a întrerupt din nou serviciul, care nu a mai fost reluat până în 1945, la încheierea războiului. După război, serviciul a fost reluat, excepție făcând varianta spre Atena, unde închiderea graniței dintre Grecia și Iugoslavia a întrerupt acest serviciu. Această graniță a fost redeschisă în 1951, dar închiderea graniței dintre Bulgaria și Turcia între 1951 și 1952 a întrerupt accesul trenurilor spre Istanbul. După ce s-a lăsat Cortina de Fier, serviciul a continuat, dar țările comuniste au început să înlocuiască vagoanele vechi cu cele proprii.
Orient Expressul Direct[modificare | modificare sursă]
Până în 1962, Orient Express și Arlberg Orient Express și-au încetat activitatea, rămânând doar Simplon Orient Express. Acesta a fost înlocuit în 1962 de un serviciu mai lent numit Direct Orient Express care făcea curse zilnice între Paris și Belgrad și de doua ori pe săptămână de la Paris spre Istanbul și Atena.
În 1971, compania Wagon-Lits a încetat să mai ruleze propriile vagoane sub nume propriu și să primească venituri prin suplimentele de pe bilete. Și-a vândut sau închiriat vagoanele spre alte companii naționale, dar a continuat să asigure personal pentru vagoane. În 1976 cursa Paris-Atena a fost anulată, iar în 1977 trenul Direct Orient Express dintre Paris și Istanbul a fost anulat, ultima călătorie dintre cele două orașe având loc pe data de 19 mai a acelui an.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Orient Express a fost oprit de Cortina de Fier după ce a scăpat din două războaie mondiale, Evenimentul zilei,4 septembrie 2001
- "Regele trenurilor si un tren pentru regi", 5 septembrie 2006, Evenimentul zilei
- Răzvan Bunea, Orient Express 125 de ani, Evenimentul zilei, 2 septembrie 2008
- Dan Arsenie, Andreea Dogar, Călătoria cu Orient Express, o croazieră pe pământ, Evenimentul zilei, 31 august 2009
- Roxana Roseti, Lux, „crimă” și afacere. Adevărul despre Orient Express, trenul de lux interzis în România pe timpul comuniștilor, Evenimentul zilei, 3 septembrie 2012