Margareta, Principesă a României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Principesa Margareta a României)
Salt la: Navigare, căutare
Margareta
Principesă a României
Principesa Margareta a României
Principesa Margareta a României
Căsătorit(ă) cu Radu, Principe al României
Casa regală Casa Regală a României
Tată Mihai I al României
Mamă Regina Ana a României
Naștere 26 martie 1949 (1949-03-26) (65 de ani)
Lausanne, Elveția
Semnătură Margareta, Principesă a României's signature

Principesa Margareta a României, fostă Principesă de Hohenzollern-Sigmaringen,[1] (n. 26 martie 1949, Lausanne, Elveția) este prima fiică a fostului suveran Mihai I al României și a soției sale, principesa Ana de Bourbon-Parma. Este a 82-a pe linia succesorală a tronului britanic. A fost botezată în credința ortodoxă de către principele Filip de Edinburgho rudă a familiei regale elene.

În 1997 regele Mihai a numit-o drept succesoare la conducerea Casei Regale de România. Nu are copii. Potrivit ultimei constituții democratice a României, cea din 1923, care stabilea succesiunea după legea salică, principesa Margareta și surorile sale nu ar fi putut succede la tronul României (a se vedea și Ordinea de succesiune la tronul României).

La 30 decembrie 2007 regele Mihai a desemnat-o pe principesa Margareta drept moștenitoare a tronului cu titlurile de „Principesa Moștenitoare a României” și de „Custode al Coroanei României“,[2][3] printr-un act care, în timpul formei de guvernământ republicane și în absența aprobării Parlamentului Regatului României, are o însemnatate eminamente simbolică,[4][5] act considerat de unii editorialiști ca fiind nedemocratic[6] Cu aceeași ocazie, regele Mihai a cerut instituției Parlamentului ca, în cazul în care națiunea româna și legislativul vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe din acel moment la aplicarea legii salice de succesiune care era în vigoare atunci când Mihai de România a abdicat, articolul 77 din Constituția anului 1923 menționeză că puterile constitutionale ale regelui sunt creditare în linie coborîtoare directă și legitimă a Majestății Sale regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborîtorilor lor.[7]

Viața privată[modificare | modificare sursă]

Întâlnirea principesei Margareta cu regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a avut loc în vara anului 1952 la Castelul Balmoral, pe când avea vârsta de trei ani.

S-a căsătorit pe 21 septembrie 1996 la Lausanne cu Radu Duda, cunoscut din 2007 ca „ASR Principe al României”[2], iar din 1999 și ca „principe de Hohenzollern-Veringen“, viitor „principe Consort al României“[2], și care, începând din 1999, o reprezintă în public pe principesă și pe întreg restul familiei regale de Hohenzollern, cel mai adesea singur[8]. În tinerețea ei la Universitatea din Edinburgh, principesa Margareta a avut o relație cu Gordon Brown, liderul Partidului Laburist britanic, pe care nu a încetat să-l iubească, deși l-a părăsit: „A fost o poveste de iubire puternică. N-am încetat niciodată să-l iubesc, însă într-o zi nu mi s-a mai părut potrivită, era politică, politică, politică, iar eu aveam nevoie de grijă“.[9][10]

Slujba religioasă a fost oficiată de Mitropolitul ortodox Damaskinos al Elveției, care participase și la nunta Reginei Ana și a Regelui Mihai din 1948, când era un tânăr diacon. Mitropolitul a participat la toate evenimentele speciale din viața familiei regale precum botezul Principesei Margareta și a surorilor ei, Elena și Irina, care au avut loc tot în Biserica Ortodoxă Grecească din Lausanne. Acesta este și locul unde a avut loc înmormântarea Reginei-Mamă Elena a României.

Educație și activitate[modificare | modificare sursă]

După absolvirea Universității din Edinburgh, a lucrat într-un număr de universități britanice, specializându-se în sociologie medicală și politici de sănătate publică, ulterior participând într-un program de cercetare coordonat de Organizația Mondială a Sănătații, concentrat pe elaborarea de recomandări de politici de sănătate și proiecte de sănătate preventivă. În 1983 s-a mutat la Roma și s-a alăturat Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU, unde, ca membră a echipei proiectului Zilei Mondiale a Alimentației, a lucrat la o campanie de promovare în masă a programelor de agricultură, nutriție și eradicare a sărăciei. Trei ani mai târziu s-a alăturat Fondului Internațional de Dezvoltare a Agriculturii. În toamna lui 1989 și-a abandonat cariera la ONU și s-a mutat la Geneva să lucreze împreună cu tatăl ei, devotându-se în întregime muncii de caritate pentru România. În 1990 împreună cu regele Mihai, principesa Margareta pune bazele Fundației Principesa Margareta a României.

Fundația Principesa Margareta a României este o organizație neguvernamentală, apolitică și non profit. În prezent activă în 6 țări (România, Marea Britanie, Elveția, Franța, Belgia și SUA), Fundația dezvoltă și susține programe care:

  • îmbunătățesc condițiile de viață ale copiilor, tinerilor, familiilor și vârstnicilor aflați în dificultate,
  • stimuleaza solidaritatea între generații și creează o punte de comunicare între copii, tineri și vârstnici,
  • contribuie la creșterea capacității instituționale a organizațiilor și instituțiilor care lucrează cu copii și vârstnici,
  • cultivă creativitatea și talentul local.

Toate cele 6 birouri ale Fundației - independente din punct de vedere legal - iși coordonează activitatea și colaborează cu scopul de a mobiliza cât mai multe resurse în sprijinul beneficiarilor din România.

Activitatea principală a birourilor din Geneva, Londra, Paris, Bruxelles și New York constă în crearea de parteneriate locale și atragerea de fonduri pentru proiectele implementate în România, prin intermediul cererilor de finanțare și a evenimentelor de fundraising.

Până în 2006, Fundația Principesa Margareta a României atrăsese peste 5 milioane de euro, bani prin care a contribuit la dezvoltarea societății civile din România.[11]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
16. Leopold, Prinț de Hohenzollern
 
 
 
 
 
 
 
8. Ferdinand I al României
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17. Infanta Antónia a Portugaliei
 
 
 
 
 
 
 
4. Carol al II-lea al României
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
18. Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha
 
 
 
 
 
 
 
9. Maria de Edinburgh
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
19. Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei
 
 
 
 
 
 
 
2. Mihai al României
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
20. George I al Greciei
 
 
 
 
 
 
 
10. Constantin I al Greciei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
21. Marea Ducesă Olga Constantinovna a Rusiei
 
 
 
 
 
 
 
5. Elena a Greciei și Danemarcei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
22. Frederic al III-lea al Germaniei
 
 
 
 
 
 
 
11. Sofia a Prusiei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
23. Victoria, Prințesă Regală
 
 
 
 
 
 
 
1. Principesa Margareta a României
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
24. Carol al III-lea, Duce de Parma
 
 
 
 
 
 
 
12. Robert I, Duce de Parma
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
25. Prințesa Louise Marie Thérèse d'Artois
 
 
 
 
 
 
 
6. Prințul René de Bourbon-Parma
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
26. Miguel al Portugaliei
 
 
 
 
 
 
 
13. Infanta Maria Antonia a Portugaliei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
27. Princess Adelaide of Löwenstein-Wertheim-Rosenberg
 
 
 
 
 
 
 
3. Ana de Bourbon-Parma
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
28. Christian al IX-lea al Danemarcei
 
 
 
 
 
 
 
14. Prințul Valdemar al Danemarcei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
29. Princess Louise of Hesse-Kassel
 
 
 
 
 
 
 
7. Prințesa Margaret a Danemarcei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
30. Prințul Robert, Duce de Chartres
 
 
 
 
 
 
 
15. Prințesa Marie de Orléans
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
31. Prințesa Françoise d'Orléans
 
 
 
 
 
 

Controverse[modificare | modificare sursă]

BAE Systems, unul dintre sponsorii fundației ei de caritate, împreună cu reprezentanții companiei, sunt implicați într-un scandal internațional de corupție privind achiziția de către Guvernul român a două fregate britanice retrase din uz, restaurate de BAE Systems, pentru care se pare că s-ar fi oferit o mită de 7 milioane lire sterline[12], din care o parte ar fi ajuns[13] în buzunarele familiei regale de Hohenzollern a principesei Margareta. Compania a mai fost implicată în astfel de scandaluri, ca, de exemplu, acela[14] privind o mită de 60 milioane lire sterline acordată familiei regale saudite, pentru a facilita câștigarea unui contract militar în Arabia Saudită în valoare de 40 miliarde lire sterline. Cotidianul „Gardianul”[15][16], observând că atât Principesa Margareta, cât și soțul ei, Reprezentant Special al Guvernului[17][18], s-au întâlnit de un număr de ori, în mod oficial sau neoficial, cu reprezentanții BAE Systems, atât înainte, cât și după semnarea contractului guvernamental, au investigat dacă familia regală a facut lobby în favoarea companiei. Într-un comunicat oficial citat de „Gardianul”[16], Radu Duda neagă astfel de activități de lobby.

Sprijin politic[modificare | modificare sursă]

Principalul partid monarhist PNȚCD e ambivalent în sprijinul acordat principesei Margareta. În 2002, acesta a respins orice rol pentru Principesa Margareta sau soțul ei într-o monarhie restaurată[19][20], în timp ce în 2003, filiala Cluj a PNȚCD i-a propus în mod oficial să-i fie candidat electoral în alegerile pentru Senat[21][22].

Monarhiștii români se spune că ar fi oferit[23][24] tronul României ASR prințului Charles de Wales, pe care acesta l-ar fi refuzat. Oferta ar putea fi interpretată drept rezultat al deziluziei monarhiștilor români atât față de moștenitoarea regelui Mihai, principesa Margareta, cât și față de soțul ei, din moment ce regele Mihai nu a renunțat la speranța, pentru el sau familia sa, de a reveni pe tron: „Se încearcă totuși să facem ca oamenii să ințeleagă ce a fost monarhia la noi, ce ar putea eventual face“[25].

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Carte regală de bucate, 2010 - recenzie

Titluri, ranguri și onoruri[modificare | modificare sursă]

  • 26 martie 1949 - 31 decembrie 2007: Alteța Sa Regală Margareta, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern
  • 31 decembrie 2007 - 10 mai 2011: Alteța Sa Regală Margareta, Principesa Moștenitoare a României, Principesă de Hohenzollern, Custode al Coroanei României
  • 10 mai 2011 - prezent: Alteța Sa Regală Margareta, Principesa Moștenitoare a României, Custode al Coroanei României

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A se vedea Document regal, situl Familiei Regale accesat pe 11 mai 2011
  2. ^ a b c Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României
  3. ^ „Principesa Margareta, moștenitoarea tronului României“, Evenimentul Zilei, 30 decembrie, 2007
  4. ^ Regele și Margareta - De „Ziua Republicii”, Mihai și-a desemnat succesoarea, 2 ianuarie 2008, Ilarion Tiu, Jurnalul Național, accesat la 5 iulie 2012
  5. ^ „Actorul Duda în rolul vieții: Principe Consort al României“, Cotidianul, 3 ianuarie, 2008
  6. ^ „O constituție dinastică“ România liberă, 9 ianuarie, 2008
  7. ^ Constituția din anul 1923, Capitolul II, Secțiunea I, Articolul 77
  8. ^ „10 Mai- trist destin, măreață dată“, Dilema Veche, 12 mai 2006
  9. ^ „Profilul lui Gordon Brown” (în engleză), The Guardian, 6 martie, 2001
  10. ^ Printesa Margareta a Romaniei, subiect de scandal politico-amoros in Marea Britanie, 30 septembrie 2003, C. R., Adevărul, accesat la 12 iulie 2012
  11. ^ Raportul Anual pe 2006, Situl Fundației Principesa Margareta a României
  12. ^ „Cercetările privind o mită ar putea cauza restituirea a 7 milioane lire sterline către România“ (în lb. engleză), The Guardian, 15 iunie, 2006
  13. ^ „Zeamă de dude“, Gândul, 21 iunie, 2006
  14. ^ Scandal - Ryadul ameninta Londra, 20 noiembrie 2006, Anca Aldea, Jurnalul Național, accesat la 5 iulie 2012
  15. ^ „BAE, sponsor regal”, Gardianul, 16 iunie, 2006
  16. ^ a b „Principele Duda, coleg la Colegiul de Apărare cu semnatarul contractului cu BAE”, Gardianul, 17 iunie, 2006
  17. ^ „Principele Radu în Irlanda și Anglia”, Meridianul, 23 martie, 2003
  18. ^ Angajamentele lunii septembrie 2004 la București, Buletin de presă al Principelui Radu
  19. ^ „PNȚCD gândește revenirea la monarhie prin Prințul Nicolae”, Ziua, 1 martie, 2002
  20. ^ „PNȚCD caută un Rege”, Evenimentul Zilei, 1 martie, 2002
  21. ^ „Principesa Margareta, invitată să candideze”, Ziarul Financiar, 24 iulie, 2003
  22. ^ „Principesa la Senat”, Evenimentul Zilei, 25 iulie, 2003
  23. ^ „Acarul paun european”, de Tom Gallagher, România Liberă, 30 iunie, 2006
  24. ^ „Prințul Charles și-a luat casă între țigani”, Libertatea, 24 septembrie, 2006
  25. ^ „Regele la 85 de ani“, Ziua, 25 octombrie, 2006

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Patrie și Destin. Principesa Moștenitoare a României, Diana Mandache, Litera, 2012.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Interviuri