Alexandra a Danemarcei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Alexandra a Danemarcei
Data naşterii 1 decembrie 1844
Locul naşterii Palatul Yellow, Copenhaga
Data decesului 20 noiembrie 1925 (80 ani)
Locul decesului Casa Sandringham, Norfolk
Naţionalitate daneză
Ocupaţie
Căsătorie Eduard al VII-lea al Regatului Unit
Părinţi Christian al IX-lea al Danemarcei
Louise de Hesse-Kasse
Copii Albert Victor, Duce de Clarence
George al V-lea
Prinţesa Louise
Prinţesa Victoria Alexandra
Maud de Wales
Prinţul Alexander John

Alexandra a Danemarcei (Alexandra Carolina de Marie Charlotte Louise, Julia; 1 decembrie 1844 - 20 noiembrie 1925) a fost soţia regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit şi, astfel, împărăteasă a Indiei în timpul domniei soţului ei. Anterior, ea a fost prinţesă de Wales din 1863 în 1901 (cea mai lungă durată în care cineva a deţinut acest titlu). Din 1910 până la moartea ei, a fost regina mamă, fiind regină şi mamă a monarhului George al V-lea al Regatului Unit, deşi ea a fost în general mai mult numită "Maiestatea Sa Regina Alexandra".

[modifică] Tinereţea

Locul de naştere al Alexandrei: Palatul Galben (daneză Det Gule Palæ) din Copenhaga.

Prinţesa Alexandra Caroline Marie Charlotte Louise Julia, sau "Alix", aşa cum era cunoscută în familie s-a născut la Palatul Galben.[1] Tatăl ei era Prinţul Cristian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg iar mama era prinţesa Louise de Hesse-Cassel[2] Deşi avea sânge regal[3] familia ducea o viaţă normală. Nu dispuneau de averi mari. Ocazional, Hans Christian Andersen era invitat să spună poveşti copiilor înainte de culcare.[4]

În 1848 regele Cristian al VIII-lea al Danemarcei a murit şi singurul lui fiu, Frederick i-a urmat la tron. Frederick a avut doua mariaje însă nici un copil. O criză de succesiune a apărut pentru că Frederick domnea atât în Danemarca cât şi în Schleswig-Holstein iar regulile la succesiune erau diferite. În Holstein legea salică interzicea ca moştenirea să se făcă pe linie feminină în timp ce în Danemarca nu exista o astfel de restricţie. Holstein fiind predominant german şi-a proclamat independenţa. În 1852 marile puteri s-au întâlnit la Londra pentru a discuta succesiunea daneză. S-a prevăzut ca prinţul Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg să fie moştenitorul lui Frederick.[5][6]

Prinţul Christian a primit titlul de Prinţ al Danemarcei iar familia sa s-a mutat într-o reşedinţă oficială, Palatul Bernstorff. Deşi statutul familiei s-a schimbat, veniturile lor n-au crescut şi nu participau la viaţa de la curte de la Copenhaga; au refuzat s-o întâlnescă pe ce-a de-a treia soţie a lui Frederick şi fostă metresă, Louise Rasmussen, care avea un copil nelegitim de la un fost iubit.[7]

Alexandra şi-a împărţit dormitorul cu sora ei Dagmar (viitoarea împărăteasă Maria a Rusiei) şi îşi făcea singură hainele.[8]

[modifică] Note

  1. ^ Eilers, Marlene A. - Queen Victoria's Descendants, p.171
  2. ^ Montgomery-Massingberd, Hugh (ed.) (1977). Burke's Royal Families of the World, Volume 1. (London: Burke's Peerage). ISBN 0-220-66222-3. pp.69–70
  3. ^ Mama şi tatăl ei erau strănepoţi ai regelui Frederick al V-lea al Danemarcei şi stră-strănepoţi ai regelui George al II-lea al Marii Britanii.
  4. ^ Duff, p.18
  5. ^ Battiscombe, p.8
  6. ^ Maclagan, Michael; Louda, Jiří (1999). Lines of Succession (London: Little, Brown). ISBN 0-85605-469-1. p.49
  7. ^ Duff, pp.19–20
  8. ^ Priestley, p.17
Unelte personale