Regele României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Carol I |
|---|
| Regina soţie |
| Regina Elisabeta |
| Copii |
| Principesa Maria |
| Ferdinand |
| Regina soţie |
| Regina Maria |
| Copii |
| Prinţul Carol |
| Prinţul Nicolae |
| Principesa Elisabeta |
| Principesa Maria |
| Principesa Ileana |
| Prinţul Mircea |
| Carol al II-lea |
| Regina soţie |
| Regina Elena |
| Copii |
| Prinţul Mihai |
| Mihai I |
| Regina soţie |
| Regina Ana |
| Copii |
| Principesa Margareta |
| Principesa Elena |
| Principesa Irina |
| Principesa Sofia |
| Principesa Maria |
Regele României a fost titlul oficial al conducătorului Regatului României din 1881 până în 1947 când, sub presiunea autorităţilor comuniste, România a fost proclamată republică.
Statul român a fost numit Principatele Unite până în 1862, după unirea din 1859 a statelor vasale Imperiului Otoman, Ţara Românească şi Moldova, sub Alexandru Ioan Cuza ca "Domnitor". Cuza a devenit principe al fiecărui principat în 1859. Din 1862, statul român se numeşte Principat al României, iar Cuza ia titlul de "Principe de România". A fost detronat în 1866 de către Parlamentul român, care a invitat apoi un prinţ german din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, Carol să devină noul principe al României.
Independenţa României faţă de Imperiul Otoman a fost recunoscută oficial în 1878 la Congresul de la Berlin; principatul a devenit regat în 1881, cu Prinţul Carol drept primul ei rege, Carol I.
România a fost o monarhie constituţională pe durata majorităţii existenţei sale ca regat, cu excepţia perioadei 1938-1944, în timpul dictaturii personale a regelui Carol II (1938-1940), precum şi a celei a mareşalului Ion Antonescu (1940-1944). În timpul acestei din urmă dictaturi, România a fost, în mod efectiv, o monarhie absolută, de drept divin: regele Mihai a domnit a doua oară fără vreun jurământ pe Constituţie şi fără votul de aprobare al vreunui Parlament, iniţial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În schimb, Mihai a fost încoronat[1] cu Coroana de Oţel şi uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din Bucureşti, chiar în ziua celei de-a doua sale suiri pe tron, la 6 septembrie, 1940[2]. Astfel, Mihai a domnit a doua oară doar "prin Graţia Lui Dumnezeu"[1], ca rege absolut, de drept divin, nu şi constituţional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi şeful suprem al Armatei şi de a desemna un prim-ministru cu puteri depline[3], numit „Conducător”.
[modifică] Listă de Regi ai României
Pentru lista conducătorilor de dinainte de 1866 vezi Lista domnilor Ţării Româneşti, Lista domnilor Moldovei and Listă de voievozi ai Transilvaniei. Vezi Lista preşedinţilor României pentru lista preşedinţilor de după 1947.
| Afiliere | Perioada | Conducător | Observaţii | Ani de conducere |
|---|---|---|---|---|
| Hohenzollern | 1881-1914 | Carol I | înainte a condus ţara ca şi Domnitor (Prinţ) de România din 1866 | 33 dintr-un total de 48 ani de domnie |
| Hohenzollern | 1914-1927 | Ferdinand | -- | 13 |
| Hohenzollern | 1927-1930 | Mihai | prima domnie; regenţă | 3 |
| Hohenzollern | 1930-1940 | Carol al II-lea | -- | 10 |
| Hohenzollern | 1940-1947 | Mihai | a doua domnie | 7 |
[modifică] Note
- ^ a b Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, pag.3, situl oficial al Familiei Regale a României la data de 22 februarie 2008
- ^ "Bucuriile suferinţei", Volumul 2, "De vorbă cu câţiva intelectuali", de pr. Dimitrie Bejan, situl "Sfaturi Ortodoxe" la data de 22 februarie 2008
- ^ "Decret regal privind investirea generalului Ion Antonescu cu depline puteri", 5 septembrie 1940
