Nicolae Vasilescu-Karpen

Nicolae Vasilescu-Karpen
Născut	28 noiembrie (s.v.)/10 decembrie 1870
	Craiova
Decedat	2 martie 1964
	București
Ocupație	Fizician
Membru titular al Academiei Române

Nicolae Vasilescu-Karpen (n. 28 noiembrie (s.v.)/10 decembrie 1870, Craiova — d. 2 martie 1964, București), a fost un om de știință, inginer, fizician și inventator român. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei și a ingineriei civile. Membru titular al Academiei Române.

A realizat pilele Karpen, care funcționează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. După aprecierea profesorului I. Solomon, președinte al Societății Franceze de Fizică - Vasilescu-Karpen "a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei".

Viața

S-a nascut în Craiova la 28 noiembrie 1870 (10 decembrie stil nou). Aici urmează cursurile școlii primare și Colegiul Național Carol I. După terminarea liceului, urmează cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București pe care o absolvă, în mod strălucit, ca șef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.

Timp de trei ani a activat ca inginer în serviciul de Lucrări Publice, unde a lucrat în domeniul căilor de comunicație.

Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Școlii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 - și, paralel, pe cele ale Universității, al cărei licențiat în științe fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în capitala Franței pentru a-și face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obține titlul de doctor cu teza "Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement", susținută în fața unei comisii formată din Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan.

Apreciat pentru realele sale însușiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an. Se întoarce în tara in 1905. Inaugurând în același an cursul de electricitate și electrotehnică la catedra cu acest profil înființată atunci în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, tânărul savant roman începe construcția edificiului învățământului ingineresc modern. Numit doctor al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat și realist - proiectul de transformare a acestuia în Școală Politehnică. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a deținut această funcție timp de 20 de ani, până în 1940.

A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani.

Activitatea

Si-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizico-chimie, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice.

În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță.

A inventat "Pilele Karpen", care folosesc temperatura din mediu, pila electrica care folosește energia oxidantă din alcool (1934), pila electrică cu clorură de argint (1953) și pila electrică cu concentrație de oxigen și termodinamică (1953).

A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare ale orașelor (Câmpina, Constanța).

A fost membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor (franceză Société française des électriciens), doctor honoris causa al Institutului Politehnic din București și membru al Academiei Române (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie 1923, vicepreședinte între 1930-1932 și 1942-1944, președinte al secțiunii stiințifice între 1945-1948).

Lucrări importante

În literatură sunt citate peste 30 de lucrări publicate, din care cele mai importante sunt:

• 1904 - Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement (teza de doctorat, Paris, 1904)
• 1925 - Manual de electrotehnică generală (1925)
• 1942 - Electricitate (1942)
• 1957 - Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică, (1957)

Lucrări despre Nicolae Vasilescu-Karpen

Dicționarul Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii a folosit pentru articolul despre el surse ca:

• St. Procopiu, Profesorii noștri: N. Vasilescu-Karpen, Rev. st. V. Adamachi, 1948
• mai multe articole ale lui M. Marinescu, dintre care cel mai important este Viața și opera inginerului N. Vasilescu-Karpen, Anal. Acad. RSR, 1970
• I. Antoniu, N. Vasilescu-Karpen și învățământul tehnic superior, Anal. Acad. RSR, 1970
• C. Dinculescu, N. Vasilescu-Karpen – inginerul, Anal. Acad. RSR, 1970
• Al. Popescu, Inginerul N. Vasilescu-Karpen ca profesor, Anal. Acad. RSR, 1970
• Maurice Magnien, Sur l'importance scientifique de la thèse de doctorat à la Sorbona de N. Vasilescu-Karpen, Revue générale de l'électricité, 1979
• A. Nicolaide, Significance of the Scientific Research of Nicolae Vasilescu Karpen, Editura A.G.I.R., 2006

Legături externe

• Despre Nicolae Vasilescu-Karpen
• "Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964)", scurtă biografie de Remus Rǎduleț
• "Pila nemuritoare", I. Golea, Ziua, 11 martie 2006