Nicolae Vasilescu-Karpen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Vasilescu Karpen
Nicolae Vasilescu Karpen
Născut 10 decembrie 1870
Craiova, România
Decedat 2 martie 1964, (94 de ani)
București, Republica Populară Română
Ocupație Fizician
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române

Nicolae Vasilescu Karpen (n. 10 decembrie 1870, Craiova — d. 2 martie 1964, București), [1] a fost un om de știință, inginer, fizician și inventator român. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei și a ingineriei civile.[2] Membru titular al Academiei Române.[3]

A realizat pilele Karpen[4][2].

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Craiova la 10 decembrie 1870 (22 decembrie stil nou). Aici urmează cursurile școlii primare și Colegiul Național Carol I. După terminarea liceului, urmează cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București[5] absolvind-o în anul 1891, ca șef de promoție,[4] pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.

Timp de trei ani a activat ca inginer în Ministerul Lucrărilor Publice,[4] unde a lucrat în domeniul căilor de comunicație.

Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Aici a frecventat cursurile Școlii Superioare de Electricitate, avându-l profesor pe Paul Janet și obținând diploma în anul 1900. În paralel, a frecventat și cursurile Universității, devenind licențiat în științe fizice în anul 1902.[4] A rămas în continuare în capitala Franței pentru a-și face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, a obținut titlul de doctor cu teza Recherches sur l'effect magnétique des corps électrisés en mouvement,[5] susținută în fața unei comisii formată din Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan.[4]

Nicolae Vasilescu Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, unde a activat timp de un an.[4] În anul 1905 s-a întors în țară și a inaugurat cursul de electricitate și electrotehnică la catedra cu acest profil înființată atunci în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. La izbucnirea primului Război Mondial este înrolat, și contruiește la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acțiune de peste 2000 km.[6] Din poziția de director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat și realist - proiectul de transformare a acesteia în Școală Politehnică. Numit rector al noii universități, N. Vasilescu Karpen a deținut această funcție timp de 20 de ani, până în 1940.[4][5]

A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

Și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice.[4]

În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță.[4][2][5]

A inventat „pilele Karpen”, care funcționeză folosind căldura din mediul ambiant.[4][2]

A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris și a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare ale orașelor (Câmpina, Constanța).[4]

A fost membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor (franceză Société française des électriciens), doctor honoris causa al Institutului Politehnic din București și membru al Academiei Române (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie 1923, vicepreședinte între 1930-1932 și 1942-1944, președinte al secțiunii stiințifice între 1945-1948).[4][5] În 1939 a fost numit în funcția de ministru al Comerțului și Industriei în cabinetul Iorga.[6]

Lucrări importante[modificare | modificare sursă]

În literatură[4][5] sunt citate peste 30 de lucrări publicate, din care cele mai importante sunt:

  • 1904 - Recherches sur l'effect magnétique des corps électrisés en mouvement (teza de doctorat, Paris, 1904)[4][5]
  • 1925 - Manual de electrotehnică generală[4]
  • 1934 - Pila electrică care folosește energia oxidantă din alcool[4]
  • 1942 - Electricitate[4]
  • 1953 - Pila electrică cu clorură de argint[4]
  • 1953 - Pila electrică cu concentrație de oxigen și termodinamica[4] (despre legătura dintre această pilă și termodinamică)
  • 1957 - Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică[4]

Lucrări despre Nicolae Vasilescu Karpen[modificare | modificare sursă]

  • A. Nicolaide, Significance of the Scientific Research of Nicolae Vasilescu Karpen, Editura A.G.I.R., 2006

Dicționarul Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, care a folosit surse precum:[4]

  • St. Procopiu, Profesorii noștri: N. Vasilescu-Karpen, Rev. st. V. Adamachi, 1948
  • M. Marinescu, Viața și opera inginerului N. Vasilescu-Karpen, Anal. Acad. RSR, 1970
  • I. Antoniu, N. Vasilescu-Karpen și învățământul tehnic superior, Anal. Acad. RSR, 1970
  • C. Dinculescu, N. Vasilescu-Karpen – inginerul, Anal. Acad. RSR, 1970
  • Al. Popescu, Inginerul N. Vasilescu-Karpen ca profesor, Anal. Acad. RSR, 1970
  • Maurice Magnien, Sur l'importance scientifique de la thèse de doctorat à la Sorbona de N. Vasilescu-Karpen, Revue générale de l'électricité, 1979

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dorina N. Rusu: Dicționarul membrilor Academiei Române (1866–2010), Ed. a 4-a rev. și adăug., Editura Enciclopedică, București, 2010.
  2. ^ a b c d Academia RPR, Dicționar Enciclopedic Român, București: Editura Politică, 1962-1966
  3. ^ Membrii români ai Academiei Române (1866 - prezent), acad.ro, accesat 2011-06-05
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii - Dicționar, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1982, pp. 400-401
  5. ^ a b c d e f g Mihai Olteneanu, Nicolae Vasilescu - Karpen 1870 - 1964, Univers Ingineresc, nr. 1/2005 (335), accesat 2012-11-11
  6. ^ a b Pilele Karpen, sistemul producător de energie electrică fără să consume ceva în schimb, 7 decembrie 2013, Reportajele Telejurnalului, TVR1

Legături externe[modificare | modificare sursă]