Paul de Hohenzollern

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Paul-Phillipe Hohenzollern

Paul al României
Născut(ă) 13 august 1948 (1948-08-13) (66 de ani)
Paris, Franța
Domiciliu București, România
Etnie român
Cetățenie română, engleză
Alma mater Colegiul Millfield
Oraș natal Paris, Franța
Cunoscut(ă) pentru Pretendent la tronul României
Adversar(i) Regele Mihai al României
Religie creștin
Soție Lia Georgia Triff (1996-prezent)
Copii Carol Ferdinand
Părinți Carol-Mircea Lambrino
Website
printulpaulderomania.ro princepaulofromania.com

Paul-Philippe de Hohenzollern, cunoscut și ca Prințul Paul al României (n. 13 august 1948, Paris) este fiul lui Mircea Grigore Carol al României (cunoscut drept Mircea Grigore Carol de Hohenzollern, 1920–2006), fiul prințului Carol al României.

În urma a două procese de paternitate în Portugalia și Franța, câștigate de tatăl său, numele legal recunoscut în UE al lui Paul este Paul Philippe, Prinț de Hohenzollern, Prinț al României[necesită citare]. Mama lui Paul este Helene Nagavitzine, prima soție a lui Mircea Grigore Carol. Paul susține că el este adevăratul succesor la tronul României, deși mariajul morganatic al lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino (mariaj ce a dus la nașterea tatălui său in ianuarie 1920) a fost anulat de către Tribunalul Ilfov în ianuarie 1919, după care această hotărâre a fost contestată în tribunalele internaționale (din Portugalia și Franța), acolo unde Paul al României a câștigat recunoașterea faptului că tatăl său este fiul legitim al lui Carol al II-lea.[1]

La 14 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a recunoscut tatălui său, Carol Mircea, calitatea de fiu legitim al regelui Carol al II-lea, iar Paul a fost recunoscut astfel drept moștenitor al lui Carol al II-lea[2]

Conform normelor dinastice internațional acceptate, calitatea de membru al unei Case Regale nu este dată de simpla înrudire biologică între membrii familiei, ci presupune recunoașterea explicită a apartenenței, de către Șeful acelei Casei Regale. Cum nici Regele Carol II, nici actualul Șef al Casei Regale a României, Regele Mihai I, nu au acordat vreodată calitatea de membru lui Paul Lambrino sau tatălui său - un copil rezultat dintr-o căsătorie anulată - folosirea numelui „de România” de către acesta (cu sens dinastic), este forțată.

Educația[modificare | modificare sursă]

Paul a urmat școala primară la un gimanziu iezuit. Când avea 13 ani, tatăl său s-a recăsătorit cu o americancă și s-a mutat la Londra, unde i-a fost eliberat un document de călătorie cu titlul de ”Prince of Hohenzollern, Prince of Romania”[necesită citare]. În Anglia, Paul al României a urmat Școala Gordonstoun în același timp cu Prințul Charles al Marii Britanii. Ulterior, a făcut colegiul Millfield, într-o clasă paralelă cu cea a Prințului Moștenitor al Thailandei, Vajiralongkorn.

Activități profesionale[modificare | modificare sursă]

În perioada colegiului, Paul începe să fie atras de fotografie și primește de la tatăl său primul aparat foto profesional marca Pentax. Timp de trei ani, a realizat mai multe pictoriale cu personalități, printre care și dirijorul Daniel Baremboim. Abandonează cariera în fotografie pentru a se implica în tranzacții cu obiecte de artă[3]. Între 1977 - 1979 devine partener al Companiei turistice "Fregate Associates" din Anglia și Seychelles, Oceanul Indian. Înființează la Londra două companii specializate în importul de articole decorative din India, din satele de lângă Jaipur[4]. În 1979, pleacă în Peru unde participă la expediția conservaționistului Felipe Benavides de salvare a faunei din Anzi[5]. În 1985 se mută la Madrid unde începe cercetările pentru cartea ”Carol al II-lea” pe care o publică în 1988[6]. Pe 10 ianuarie 1990, sosește la București pe aeroportul Otopeni, cu un avion umanitar, iar anul următor înființează ”Fundația Prințul Paul pentru România”[7].

Procesele de recunoaștere a titlului său în România[modificare | modificare sursă]

În 1991, Paul Philippe deschide în România procesul de exequatur pentru a se recunoaște în România decizia de la Lisabona, din 1955. Pe 13 octombrie 1995, Tribunalul din Alexandria recunoaște sentința portugheză și în urma acestei decizii, Carol Mircea este recunoscut ca prim fiu legitim al lui Carol al II-lea și în România, cu toate drepturile de succesiune[8]. Pe 1 aprilie 1999, la Curtea de Apel București, Mihai I pierde apelul. Trei ani mai târziu, în 2002, Curtea Supremă hotărăște că procesul de exequatur trebuie rejudecat din motive procedural, iar pe 1 iulie, Paul câștigă din nou. Mihai I contestă decizia, dar pierde, din nou, apelul de două ori la Curtea de Apel[8].

Procesul de Exequatur este câștigat din nou de Carol Mircea Grigore. Regele Mihai contestă decizia la Curtea de Apel. Pe 12 iulie 2010, Mihai pierde din nou în fața lui Paul de România când magistrații Curții de Apel resping ca nefondat recursul împotriva unei decizii a judecătorilor Tribunalului Teleorman[9]. La data de 27 mai 2010, judecătorii de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) i-au dat câștig de cauză lui Paul de România, obligând Statul Român să-i plătească acestuia 9.500 de euro și să accelereze rezolvarea speței[1][10][11]. Chiar și așa, pe 8 noiembrie, la Înalta Curte de Justiție și Casație din București, procesul de exequatur este din nou amânat pentru data de 31 ianuarie 2012[12]. După ultima înfățișare din ianuarie, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție din București i-au dat câștig de cauză pe 14 februarie 2012, iar tatăl său a fost recunoscut drept primul fiu legitim și mostenitor al Regelui Carol al II-lea.[13] Conform unui comunicatul de Presă al Casei Regale, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu îi acordă lui Paul nici un drept dinastic și nici nu îl face membru al Casei Regale a României.[14]

Acțiuni caritabile[modificare | modificare sursă]

În 1991, a înființat Fundația ”Prințul Paul pentru România” care dezvoltă programe de susținere a tinerilor talentați și de strâgere de fonduri pentru dotarea instituțiilor de învățământ, a bisericilor sau a așezămintelor pentru vârstnici.

Din 1999, Fundația a încheiat un protocol cu Academia Regală de Muzică din Londra și, anual, sposorizează doi tineri muzicieni români care studiază la instituția patronată de MS Regina Elisabeta II a Marii Britanii[15].

În 2011-2012, Fundația ”Prințul Paul pentru România” l-a sponsorizat pe contra-tenorul roman Narcis Ianău, oferindu-i o bursă de studiu în Germania[16].

Tot în 2012, la începutul anului, Prințul Paul s-a alăturat acțiunilor de susținere a românilor afectați de ninsorile abundente. Pe 12 februarie, Paul, împreună cu soția sa, Lia a României, a oferit o donație importantă în alimente și apă potabilă pentru persoanele din localitățile Buzău, Vrancea și Călărași[17].

Familia[modificare | modificare sursă]

Paul Philippe este căsătorit, din 1995, cu Lia Georgia Triff, cetățeancă americană de origine română. Nunta lor a avut loc la Mănăstirea Cașin, în prezența membrilor Corpului Diplomatic. Cincisprezece ani mai târziu, pe 11 ianuarie 2010 se naște, la București, la Maternitatea Regina Maria, fiul lor, Carol Ferdinand, botezat după numele strămoșilor lui, regii României Ferdinand I și Carol al II-lea.

Băiatul a fost creștinat în religia ortodoxă pe 22 mai 2010, la Biserica Domnița Bălașă, avându-i ca nași oficiali pe Președintele Traian Băsescu și pe soția lui, Maria. Nașii onorifici ai copilului au fost Prințul Moritz von Hessen, Prințesa Madeleine Bendheim un Steinfurt și Prințesa Gabriella de Savoia.

În 2005 Paul a declarat că unchiul său, Regele Mihai a fost responsabil pentru deportările și uciderea evreilor români din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. [necesită citare] Scriind în The Jerusalem Post, istoricul Jean Ancel a respins acuzațiile lui Paul la adresa lui Mihai lăudând acțiunile Regelui Mihai și ale mamei sale, Regina Elena din timpul războiului care a primit din partea statului Israel distinctia de „Drept între Popoare”.

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • „Un Omagiu Regal pentru România adus de Stră-Nepotul MS Regele Ferdinand A.S.R. Prințul Paul al României”, 2013[18]

Titluri și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ambasador al Prieteniei Româno-Chineze[19] (2011)
  • Diploma de onoare acordată de „Asociația Națională a Veteranilor de Război”
  • Diploma de onoare acordată de Asociația Veteranilor de Război din Ministerul Internelor și Reformei Administrative
  • Membru de Onoare al Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu”
  • Președinte onorific al Clubului de Polo Selas[20]
  • Ambasadorul Academiei Regale de Muzică din Londra în România[21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Violeta Fotache, „Carol Mircea de Hohenzollern, despăgubit post-mortem de CEDO” (27 mai 2010). Jurnalul Național. Accesat la 27 mai 2010.
  2. ^ DECIZIE ISTORICĂ: PRINȚUL PAUL este moștenitorul Regelui Carol al II-lea, 14 februarie 2012, Virgil Burlă, Cristian Șt. Vasilcoiu, Evenimentul zilei, accesat la 15 februarie 2011
  3. ^ ro "Printul Paul a lucrat ca fotograf", Libertatea, 13Aprilie 2011
  4. ^ ro http://printulpaulderomania.ro/biografie "Biografia ASR Printul Paul al Romaniei", Site-ul oficial al ASR Printul Paul al Romaniei]
  5. ^ ro "La Casa Regala ", Photo Magazine, 2011
  6. ^ ro "Interviu cu Printul Paul si Printesa Lia", Evenimentul Zilei, 9 August 2009
  7. ^ ro "Mihai si urmasii dinastioei Hohenzollern",Jurnalul National, 16 Februarie 2010
  8. ^ a b ro Mediafax
  9. ^ ro "Socul care ar putea bulversa Casa Regala", Evenimentul Zilei, 8 noiembrie 2011
  10. ^ România “nașului” Băsescu pierde procesul cu “finul” Lambrino, 27 Mai 2010, Vlad Stoicescu, evz.ro, accesat la 23 decembrie 2011
  11. ^ ro "Printul Paul trebuie sa primeasca despagubiri morale in valoare de 9500 de euro ", Curentul, 28 mai 2010
  12. ^ ro "Procesul Printului legat de recunoasterea succesiunii fata de Carol II, amanat la Curtea Suprema ", Gândul, 8 noiembrie 2011
  13. ^ ro "Decizie istorică: Prințul Paul este moștenitorul Regelui Carol al II-lea", Evenimentul Zilei, 14 februarie 2012
  14. ^ http://www.familiaregala.ro/news/2934/53/Palatul-Elisabeta-14-februarie-2012/ Comunicatul de Presă a Casei Regale
  15. ^ ro "
  16. ^ ro "Narcis Ianau, bursier la Munchen ", Libertatea, 27 ianuarie 2012
  17. ^ ro "Prințul Paul susține cauza românilor afectați de ninsorile din februarie 2012", Blogul personal al ASR Prințul Paul al României, 12 februarie 2012
  18. ^ FOTO Prințul Paul al României a lansat o carte la Botoșani, 24 mai 2013, Miruna Luca, Adevărul, accesat la 3 iunie 2013
  19. ^ ro Libertatea
  20. ^ ro Ziarul Financiar
  21. ^ ro Optimal Media

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marlene A. Eilers, Queen Victoria's Descendants. Baltimore, Maryland: Genealogical Publishing Co., 1987

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri[modificare | modificare sursă]