Regina Elisabeta a României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Elisabeta de Neuwied)
Salt la: Navigare, căutare
Elisabeta a României
Queen Elizabeth of Romania.jpg
Regină consort a României
Domnie 3 noiembrie 1869 – 10 octombrie 1914
Încoronare 10 mai 1881
Predecesor Elena Cuza
Succesor Regina Maria
Căsătorit(ă) cu Carol I al României
Urmași
Maria de România
Nume complet
Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied
Casa regală Casa Regală de Hohenzollern-Sigmaringen
Imn regal Trăiască Regele
Tată Hermann, Prinț de Wied
Mamă Prințesa Marie de Nassau
Naștere 29 decembrie 1843
Schloss Monrepos, Neuwied, Germania
Deces 2 martie 1916 (72 de ani)
Curtea de Argeș, România
Semnătură Regina Elisabeta a României's signature
Carol I
Regina soție
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Ferdinand
Regina soție
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Principesa Maria
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol al II-lea
Soție
   Principesa Elena
Copii
   Prințul Mihai
Mihai I
Soție
   Principesa Ana
Copii
   Principesa Margareta
   Principesa Elena
   Principesa Irina
   Principesa Sofia
   Principesa Maria
Nepoții
   Principele Nicolae

Elisabeta a României (pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Argeș) a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare, ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din popor „mama răniților”.

Elisabeta era fiica lui Hermann, principe de Wied. În 1869 principesa Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu domnitorul Carol I al României, devenind în 1881 prima regină a României, în urma recunoașterii țării drept regat atât de Poarta Otomană cât și de marile Puteri Europene după Războiul de Independență a României de la 1877.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Renania-Palatinat) pe Rin. Prințesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a guvernat sub numele regal de Carol I al României. În acea vreme Principatul era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independență din 1877 și Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 și Elisabeta a devenit prima Regină a României.

În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în gestionarea actelor caritabile. În absența unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat starea familiilor nevoiașe.

Mormântul reginei Elisabeta a României de la Curtea de Argeș

Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești. Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri naționale.

Și-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu și poetul Vasile Alecsandri.

Elisabeta a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o țară care nu era încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal.

Ca parte a aceleiași campanii, România a participat la Expoziția Universală de la Paris în anii 1867, 1889 și 1900 cu multe articole lucrate tradițional de femei, cum ar fi broderii și tapițerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziția Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă și meșteșuguri).

Talentul său lingvistic desăvârșit a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană și engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenția lui Pierre Loti și Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: „Acea prințesă și poetă germană încântătoare, adorabilă, își aduce aminte că florile codrului și câmpiile «i-au vorbit»”.

Regina a ales pseudonimul Carmen Sylva, latinescul pentru „cântecul pădurii”, chiar la îndemnul lui Carol, pentru a delimita poeta de regină.[1]

Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei și a fost îngropată la mănăstirea de la Curtea de Argeș.

Relația sa cu poetul Mihai Eminescu[modificare | modificare sursă]

A fost poetă și prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoțit de o importantă sumă de bani. Poetul a refuzat să ridice premiul, profesând opinii antidinastice. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu.

Relațiile dintre Mihai Eminescu și regele Carol I erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege, formula oarecum ireverențioasă: „Carol îngăduitorul” într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul.

Publicistul de la ziarul conservator Timpul Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituția în vigoare dădea regelui doar puterile unei monarhii constituționale, măsură de precauție care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prințului pământean Alexandru Ioan Cuza.

Pseudonimul literar al reginei Elisabeta I a României era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii”. Maiestatea Sa se fotografia în fața mașinii de scris și este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de mașini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oțel), își completa veniturile din publicitate!

A fost supranumită regina scriitoare: a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reședința ei preferată era Castelul Peleș, unde își ținea și biblioteca. A contribuit la completarea veniturile casei regale din România, una din cele mai sărace familii domnitoare din Europa în clipa cînd Principele de Hohenzollern a acceptat tronul țării, printr-o serie de reclame tipărite în marile ziare europene de tip „testimonial” pentru mai mulți producători mari de mașini de scris.

Vacanțele de vară și le petrecea la Constanța, unde chiar în port regele Carol I construise un pavilion special. De cîte ori regina auzea un vapor părăsind rada portului, agita o batistă de mătase albă în direcția lui și îi recita prin portavoce un poem. După moartea reginei sindicatele navigatorilor au decis să-i ridice în fața Cazinoului din Mamaia o statuie în mărime naturală, orientată cu fața spre mare. Statuia de bronz se găsește azi într-un subsol al Muzeului de Istorie din Constanța și așteaptă să fie repusă la locul ei. Statuia a fost din nou pusa pe soclu in anul 2013, pe faleza Cazino- B-dul Elisabeta, odata cu refacerea zonei vechi peninsulare si a falezei

Cariera de scriitoare[modificare | modificare sursă]

Elisabeta de Wied (Carmen Sylva) împreună cu soţul ei, regele Carol I

Regina Carmen Sylva și-a devotat întreaga ei viață desăvârșirii spirituale și carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă și perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză și română. Cunoștea la perfecție limba latină și limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărți cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, și a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite(1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relația cu Veronica Micle. Titu Maiorescu era căsătorit cu Klara Kremnitz, dar după moartea prematură a acesteia, în urma unui cancer la sân își notează în Jurnal interesul său pentru Mite. Prin intermediul lui Mite Kremnitz, Carmen Sylva l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Într-o scrisoare pe care Titu Maiorescu i-o trimite lui Mihai Eminescu și care conținea asigurări că volumul de Poesii îngrijit de Maiorescu și publicat în 1883 la editura Socec, acesta îi transmite poetului că la curtea de la Castelul Peleș doamnele de curte și regina însăși au învățat deja poeziile sale pe de rost!

Activitatea de mecenat[modificare | modificare sursă]

Iubitoare și creatoare de artă și literatură, era o bună cunoscătoare și interpretă de muzică - canto, pian, orgă; avea în același timp și calități de pictor. Excelentă amfitrioană, femeie rafinată și cultă, Elisabeta creează un salon pentru oamenii de cultură în care se găsesc, printre alții, Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu. Îi admira atât pe Mihai Eminescu, considerându-l un mare poet romantic, cât și pe George Enescu. Pe acesta l-a ajutat în drumul devenirii sale de mare compozitor, prin construirea lângă Castelul Peleș a unei săli de concerte special concepută pentru el și prin dăruirea unei viori construită de celebrul lutier italian Amati.

Azilul orbilor „Regina Elisabeta”

În 1909, Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din București, care funcționează și în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficiențe vizuale, o școală postliceală sanitară etc.
Regele Carol a sprijinit acțiunea umanitară a Reginei, adresându-i lui Ion I.C. Brătianu, Președinte al Consiliului de miniștri, pe 26 noiembrie 1909, o scrisoare prin care dorea ca statul să se implice în activitățile acestui așezământ, regele „punând la dispoziție suma de 500.000 lei pentru achitarea datoriilor în ființă și terminarea clădirilor trebuincioase”. Și Regina a adresat lui Ion I.C. Brătianu pe 25 noiembrie 1909 o scrisoare în care scria: „în via dorință de a veni în ajutorul orbilor, am luat acum câțiva ani inițiativa de a înființa un azil menit a le da adăpost statornic deprinzându-i în același timp la o muncă folositoare.(...) Sunt încredințată că acest așezământ va răspunde și în viitor menirei sale umanitare și că deapururea infirmii se vor bucura într-însul de o adevarată alinare” [2].

Selecție din opera literară[modificare | modificare sursă]

A scris enorm, peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice și patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Opera ei a fost transpusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu. Se poate menționa ca un fapt divers că s-a afirmat adesea că poemul Peste vârfuri al lui Mihai Eminescu ar fi doar versiunea modificată în limba română a unui poem scris în limba germană de poeta Carmen Sylva.

  • Poezii românești
  • Pelerinajul Dunării (1882)
  • Cugetările unei regine (1882)
  • O rugăciune (1883)
  • Din două lumi (1884)
  • Schițe (1882)
  • Printre veacuri (1885), dedicat lui Vasile Alecsandri
  • Astra (1882), roman scris în colaborare cu Mite Kremnitz
  • Bate la ușă (1887)
  • Poșta militară (1887), în colaborare cu Mite Kremnitz, Bonn, 1887
  • La voia întâmplării (1888), în colaborare cu Mite Kremnitz
  • Poveștile Peleșului (1882)
  • Robia Peleșului (1888)
  • Răzbunarea și alte novele (1888)
  • Deficit (1890), Bonn
  • Rinul meu (1894)
  • Vârful cu dor, dramă lirică scrisă în colaborare cu poetul Mihai Eminescu
  • Cuibul meu
  • Cântece din valea Dâmboviței
  • Cugetările unei regine
  • Cântecele mării

A tradus în limba germană multe din operele lui Vasile Alecsandri, de care era legată printr-o puternică prietenie literară.

Ediții noi[modificare | modificare sursă]

  • "Poveștile Peleșului", ediție îngrijită de Doina David și Stela Iancea, tabel cronologic și glosar de Doina David, Timișoara: Argo, 1990.
  • "Poveștile Peleșului", ediție îngrijită și prefațată de Tudor Nedelcea, Craiova: Casa de editură "Nob", 1991, ISBN 973-9042-01-5.
  • "Insula șerpilor", povești, ediție îngrijită și prefațată de Gabriela Păsărin-Rusu, Craiova: Scrisul Românesc, 1992, ISBN: 973-38-0069-4.
  • "Versuri alese", antologie, cronologie și prefață de Gabriel Badea-Păun, București: Eminescu, 1998, ISBN 973-22-0655-1.
  • "Les pensées d'une reine", Carmen Sylva reine de la Roumanie, preface par Louis Ulbach ; postface par Nicolae Ionel; Iasi: Fides, 1998, ISBN : 973-9384-09-9.
  • "Poveștile Peleșului", cu o postfață de Mircea Coloșenco, București: Saeculum I.O., 2000, ISBN 973-96550-5-X.
  • "Les pensées d'une reine - Cugetările unei regine", ediție bilingvă franceză-română, traducere din limba franceză de Dumitru Scorțanu, Iași: Fides, 2001, ISBN 973-9384-62-5.
  • "Colții penaților mei"', traducere în românește și addenda de Dumintru Hîncu, București: Vivaldi, 2003, 2 volume, vol. I : ISBN 973-9473-34-2, vol. II: ISBN 973-9473-34-3.
  • Dito și Idem (Carmen Sylva și Mite Kremnitz): "Astra", roman epistolar, traducere din germană, prefață și note de Grete Tartler, București: Humanitas, 2011, ISBN 978-973-50-3351-5.
  • "Gedanken einer Königin - Les pensées d'une reine", gesammelte Aphorismen in deutscher und französischer Sprache und Epigramme der Königin Elisabeth von Rumänien, geborene Prinzessin zu Wied (1843-1916). Herausgegeben und mit einem Vorwort von Silvia Irina Zimmermann, Stuttgart: ibidem-Verlag, 2012, ISBN 978-3-8382-0385-0.
  • "Gedanken einer Königin", ausgewählte Aphorismen der Königin Elisabeth von Rumänien, geborene Prinzessin zu Wied (1843-1916). Herausgegeben und mit einem Nachwort von Silvia Irina Zimmermann, Stuttgart: ibidem-Verlag, 2012, ISBN 978-3-8382-0375-1

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nascuta cu un secol prea devreme, 1 martie 2004, Jurnalul Național, accesat la 10 iunie 2013
  2. ^ Arhivele Naționale ale României

Studii despre Carmen Sylva[modificare | modificare sursă]

  • Silvia Irina Zimmermann, Der Zauber des fernen Königreichs. Carmen Sylvas „Pelesch-Märchen“ [Farmecul regatului îndepărtat. Poveștile Peleșului de Carmen Sylva]. Magisterarbeit Universität Marburg 1996. Editura Ibidem, Stuttgart, 2011, ISBN 978-3-8382-0195-5
  • Roger Merle, Carmen Sylva - Colombiers, Ittah, 1999
  • Annemarie Podlipny-Hehn, Carmen Sylva, traducere în românește de Marlen Heckmann Negrescu, Timișoara: Solness, 2001, ISBN 973-8145-52-X.
    • Annemarie Podlipny-Hehn, Carmen Sylva (în germană), Timișoara, Editura Solness, 2001, ISBN 973-8145-28-7.
  • Silvia Irina Zimmermann, Die dichtende Königin. Elisabeth, Prinzessin zu Wied, Königin von Rumänien, Carmen Sylva (1843–1916). Selbstmythisierung und prodynastische Öffentlichkeitsarbeit durch Literatur [Regina poetă. Automitizare și comunicare pro-dinastică prin literatură], Lucrare de doctorat: Philipps-Universität Marburg 2001/2003. Editura Ibidem, Stuttgart, 2010, ISBN 978-3-8382-0185-6
  • Gabriel Badea-Păun, Carmen Sylva, uimitoarea regină Elisabeta a României (1843-1916) - traducere în românește de Irina-Margareta Nistor, București, Editura Humanitas, 2003; a doua ediție revăzută și adăugită, 2007; a treia ediție 2008, a patra ediție 2010.
    • Gabriel Badea-Păun, Carmen Sylva, la reine Elisabeth de Roumanie, Versailles, Via Romana, 2011, ISBN : 978-2-916727-95-0 EAN : 9782916727950
    • Gabriel Badea-Păun, Carmen Sylva. Königin Elisabeth von Rumänien - eine rheinische Prinzessin auf Rumäniens Thron, cu o prefață de ASS Principele Carl de Wied, traducere în germană și postfață de Silvia Irina Zimmermann, Stuttgart, Ibidem Verlag, 2011, ISBN 978-3-8382-0245-7.
  • Silvia Irina Zimmermann: Regina poetă Carmen Sylva. Literatura în serviciul coroanei, cu o prefață de A.S.R. Principele Radu al României, traducere din germană de Monica Livia Grigore, cu numeroase fotografii din Arhiva Princiară de Wied din Neuwied, Editura All, București, 2013, ISBN 978-606-587-066-6.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Elisabeth, Queen of Roumania. From Memory's Shrine: The Reminiscences of a Romanian Queen
  • Carmen Sylva, Translated by Edith Hopkirk. Philadelphia: J. B. Lippincott Company, 1911.
  • Elisabeth, Queen of Roumania. Letters and Poems of Queen Elizabeth (Carmen Sylva). 2 vols. Boston: Bibliophile Society of Boston, 1920.
  • Roosevelt, Blanche. Elizabeth of Roumania, London: Chapman and Hall, 1891.
  • Burgoyne, Elizabeth. Carmen Sylvia, Queen and Woman, London: Thornton Butterworth, 1940.
  • Carmen Sylva, Queen of Roumania (The Century Illustrated Monthly Magazine - August 1884)
  • Fisher, Henry W. The Great Balkan Intrigue (Munsey's Magazine - October 1895)

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Vânătorii Reginei Elisabeta: memoriile unui ofițer din garda regală, Mihai I. Buttescu, Gheorghe Vartic, Editura Militară, 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Regina Elisabeta a României.

Imagini