Corneliu Zelea Codreanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Corneliu Zelea Codreanu
Născut(ă) Corneliu Zieliński Codreanu
13 septembrie 1899
Iași
Deces 30 noiembrie 1938 (39 ani)
Pădurea Tâncăbești,
Naționalitate Român
Educație Școala Militară de Infanterie de la Botoșani
Ocupație Deputat, 1931 județul Neamț; 1932 județul Tutova
Influențat de A. C. Cuza, Nicolae Paulescu
A influențat pe Nae Ionescu, Mircea Eliade ș.a.
Oraș natal Huși
Cunoscut(ă)
pentru
Creatorul Mișcării legionare
Succesor Horia Sima
Partid politic Garda de Fier
Mișcare politică Mișcarea legionară
Religie Creștin ortodox
Soție Elena Ilinoiu
Părinți Ion Zelea (Żieliński) Codreanu și Eliza n. Brauner

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 la Iași - d. 30 noiembrie 1938) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (cunoscuți și sub numele de Legionari, Mișcarea Legionară sau neoficial, „Cămășile Verzi”).

Legionarii i-au atribuit lui Zelea Codreanu titlul de Căpitanul, acesta având controlul absolut al organizației până la moartea sa, în timpul detenției.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Naşterea Căpitanului. Gravura lui Alexandru Bassarab îl reprezintă simbolic pe pruncul Corneliu Zelea Codreanu in ipostază hristică, în iesle și cu un nimb schițat în jurul capului, sugerând nașterea lui Iisus Hristos. Este vegheat de Arhanghelul Mihail, simbolul Mișcării Legionare. În partea superioară, data nașterii. Gravura a fost difuzată de Horia Sima și Garda de Fier, în 1940.[1]

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut la 13 septembrie 1899 la Huși, cu numele Corneliu Zieliński. În anul 1902 tatăl său, Ion Zieliński și-a romanizat numele în Zelea Codreanu. Mama sa, Eliza născută Brauner era de origine germană - bavareză[2][3][4] Corneliu a fost botezat într-o biserică ortodoxă odată cu părinții săi, care s-au convertit și ei, la credința ortodoxă[5].

Corneliu și tatăl său, Ion Zelea Codreanu, s-au străduit să-și afișeze o origine neaoș-română, reclamându-se a se trage dintr-o veche familie de răzeși și arătând că numele Zelea ar fi provenit de la zale și nu de la Zieliński, care înseamnă în poloneză : Codreanu.

A urmat cursurile școlii primare la Iași și Huși, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Mănăstirea Dealu.

La 16 ani a fost combatant voluntar în Primul Război Mondial, fără a fi împlinit vârsta minimă pentru încorporare. Între 1917 și 1918 a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie de la Botoșani.

A aderat la Garda Conștiinței Naționale în 1919, atras de caracterul anticomunist al organizației. În 1920 a participat la acțiunile de înăbușire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina.

Admis la facultatea de drept din Iași, a devenit președintele Societății studenților la drept, organizație pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922, „Asociația Studenților Creștini”. În semn de protest față de decizia rectoratului universității de a începe anul școlar fără tradiționala slujbă religioasă, Codreanu s-a baricadat în interiorul instituției. Din cauza acestei acțiuni a fost exmatriculat. A plecat în Germania, unde a studiat timp de câteva luni la Berlin și Jena. În timpul șederii în Germania a participat la mitinguri organizate de Hitler și s-a lăsat cucerit de doctrina hitleristă. Codreanu a fost impresionat mai ales de unitățile paramilitare naziste Sturmabteilung - SA care, prin acțiunile lor din anii ' 20, violente și contrare legii, erau folosite ca instrument de convingere a oponenților mișcării naziste aflată în plină ascensiune.

În iunie 1925, Codreanu s-a căsătorit cu Elena Ilinoiu, fiica lui Constantin Ilinoiu. Sub auspiciile unor colaboratori și simpatizanți ca A. C. Cuza, generalul Macridescu, George Niculescu și alții, a fost organizat un spectacol-demonstrație politică în care mirii purtau costume naționale albe și pe cap pirostrii cu crucea în creștet și svastică pe frunte[6].

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

Reprimit la studii la Universitatea din Iași ca urmare a intervențiilor profesorului A. C. Cuza, prieten al familiei și totodată protectorul și mentorul său spiritual, Codreanu se reîntoarce în țară și își reia studiile pentru o perioadă de timp scurtă. În acest răstimp participă la demonstrațiile studențești care cereau limitarea numărului evreilor în învățământul superior („numerus clausus”).

În 1923 fondează împreună cu A. C. Cuza Liga Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C.), partid antidemocrat și antisemit.

În 1924, în urma unei altercații este implicat într-un proces la care, în sala de judecată, în fața instanței, îl împușcă pe prefectul de poliție Manciu, care il agresase la rândul său anterior, dar este achitat pe motiv că acționase în legitimă apărare. Este vorba de primul dintr-o serie de asasinate politice (crima politică anterioară din România modernă a fost asasinarea lui Barbu Catargiu în 1863). „Asta este marea învinuire care se aduce legionarilor: au introdus în moravurile politice românești ceva ce nu făcea parte din tradiția noastră” acuză Neagu Djuvara[7].

Din cauza unor disensiuni apărute în L.A.N.C., Codreanu se desprinde de mișcare și, împreună cu Ion Moța, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneață și Radu Mironovici, fondează mișcarea paramilitară „Legiunea Arhanghelul Mihail”.

În anii următori, au loc o serie de manifestații ample împotriva „corupției parlamentare, a evreilor și a comunismului”.

Ion Antonescu și C. Z. Codreanu la schi, 1935

Cucerit de manifestațiile teatrale, de paradă, de care se folosea propaganda nazistă în Germania, Codreanu, pentru a-i atrage pe țărani la ideologia sa și pentru a le obține voturile, vizitează satele îmbrăcat în costum național și călare pe un cal alb. În 1931 este ales în parlament deputat de Neamț, obținând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în județul Tutova, cu 5.600 de voturi.

Codreanu a imprimat, ca trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelul Mihail, promovarea ortodoxismului naționalist, stabilind o legătură structurală între creștinismul ortodox și „românitate”, ca o deosebire de fascismul lui Mussolini, deși dorea transformarea României în stat fascist, după modelul italian. Ideologiile fascistă și nazistă erau folosite ca substrat de îndoctrinare în cuiburile legionare (titluri de cursuri: „Afinitatea între fascism și Mișcarea Legionară”, „Puncte comune între hitlerism și Mișcarea Legionară”, etc. - C. Z. Codreanu: Cărticica șefului de cuib). Pentru Codreanu, „Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o școală și o oaste, decât un partid politic”. Fapt este că uniformele, cămășile verzi cu diagonală și pistol la șold copiate după uniformele "cămășile negre" fasciste-italiene și "cămășile brune" ale SA din Germania, precum și frazeologia mistic-religioasă, patriotardă-xenofobă (pericolul reprezentat - în viziunea codrenistă - de democrația liberală, care ar fi dus la acapararea puterii în stat de către inamicii principali ai legionarilor și naționaștilor români, „evreii”: „democrația sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în fața blocului unit al puterii iudaice” să curețe țara de moravurile politice murdare, să înlăture influența pernicioasă și cosmopolită a evreilor și a masonilor... „Să facem o țară ca soarele sfânt de pe cer...” (C. Z. Codreanu în cartea sa Pentru legionari)) au atras o numeroși studenți, preoți și intelectuali ca Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, precum și personalități din protipendada română, ca Ghica, Cantacuzino, Sturdza, Manu ș.a.

Cultul morții[modificare | modificare sursă]

O altă trăsătură fundamentală a Legiunii a fost cultul morții, considerată ca o alternativă preferabilă într-o situație conflictuală:

  • Poporul nu se conduce după voința lui: democrația. Nici după voința unei persoane: dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viață și norme, legi naturale de moarte. Legile vieții și legile morții. O națiune merge la viață sau la moarte după cum respectă pe una sau pe alta din aceste legi.
  • Țelul final nu este viața. (...) Acest moment final, „învierea din morți”, este țelul cel mai înalt și mai sublim către care se poate înălța un neam.
  • Neamul este deci o entitate care își prelungește viața și dincolo de pământ. Neamurile sunt realități și în lumea cealaltă, nu numai pe lumea aceasta.
  • Cea dintâi problemă care ni se punea era aceasta: cine trebuie să răspundă mai întâi? Cine sunt mai vinovați pentru starea de nenorocire în care se zbate țara: românii sau jidanii? Am căzut unanim de acord, că cei dintâi și mai mari vinovați sunt românii ticăloși, care pentru arginții iudei și-au trădat neamul. Jidanii ne sunt dușmani și în această calitate ne urăsc, ne otrăvesc, ne extermină. Conducătorii români care se așază pe aceeași linie cu ei, sunt mai mult decât dușmani: sunt trădători. Pedeapsa cea dintâi și cea mai cruntă se cuvine în primul rând trădătorului și în al doilea rând dușmanului. Dacă aș avea un singur glonț, iar în fața mea un dușman și un trădător, glonțul l-aș trimite în trădător.” C.Z. Codreanu[8].
  • Legionarul iubește moartea, căci sângele lui va servi pentru plămădirea cimentului României legionare. (C.Z.Codreanu: „9 Porunci Legionare”, din ziarul G.d.F. a Basarabiei)
  • Moartea, numai moartea legionară (...) / Ni-i dragă moartea pentru Căpitan!” - Radu Gyr: Imnul Tinereții Legionare.”

Violențe[modificare | modificare sursă]

Ion Antonescu și Horia Sima în uniforme legionare, salută cu salutul fascist sub portretul lui Corneliu Zelea Codreanu, la o manifestație a Gărzii de Fier, octombrie 1940

În 1933, Codreanu întemeiază - ca expresie politică a Mișcării Legionare - partidul Totul pentru Țară (prezidat de ing. Gheorghe Clime), cu o platformă-program atât de violent fascistă, antisemită și antioccidentală, încât prim-ministrul liberal I. G. Duca, delegat de Carol al II-lea să organizeze alegerile, îi interzice participarea la alegeri. Duca e asasinat după trei săptămâni de un grup de trei legionari. Stere Ciumetti, secretarul Mișcării Legionare, este asasinat în replică la 29 decembrie, în același an, din ordinul lui Victor Iamandi, ministrul liberal al justiției, corpul său fiind aruncat într-un lac bucureștean. Printre inculpații în procesul intentat asasinilor lui Duca, în afară de Codreanu, au compărut și generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic și alții sub acuzația de conspirație criminală. Codreanu a fost achitat din nou, instanța considerând că nu era vinovat de crimă, deși el avea teoretic controlul absolut asupra organizației.

La 24 septembrie 1934, Codreanu a convocat „Consiliul de onoare al Legiunii” pentru a-l judeca pe ziaristul legionar și anticodrenist Mihai Stelescu pentru că acesta publicase în ziarul la care lucra un articol care-l critica pe Codreanu și că ar fi organizat un atentat la viața „Căpitanului”. Consiliul, respectiv Codreanu, l-a declarat pe Stelescu „vinovat de înaltă trădare față de Legiune și căpitan” și a decis excluderea lui Stelescu din mișcare cu precizarea „Acord lui Stelescu dreptul ca într-un viitor cât mai îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-și poată răscumpăra în fața aceluiași Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jerfă, onoarea pierdută și păcatul făptuit”[9].

Dar Stelescu și-a continuat critica la adresa „Căpitanului”, pe care l-a făcut laș, desfrânat și slab orator[10]. În 1936, un grup de zece legionari, studenți la teologie, pătrunde în spitalul în care era internat și îl împușcă pe Stelescu în patul de spital, după care îi ciopârțesc cadavrul cu topoarele, dansând în jur și murmurând psalmi pentru odihna celui ucis. Grupul de criminali trimis de „Căpitan” ca să-l pedepsească pe disident a primit porecla „Decemviri” („zece bărbați”), iar cei care l-au pedepsit pe I. G. Duca au fost numiți „Nicadori”.

Făptașii s-au predat poliției și au fost omorâți la rândul lor, în 1938, odată cu Codreanu.

Procesul și moartea[modificare | modificare sursă]

Funeraliile lui Corneliu Zelea Codreanu

În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga, care luase poziție față de Mișcarea Legionară („ești un necinstit sufletește”), este trimis în instanță pentru ultraj adus unui demnitar în exercițiul funcțiunii[11]. Condamnat la șase luni de detenție, în luna mai 1938 este rejudecat și condamnat la zece ani de muncă forțată[11].

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938 Codreanu este omorât (sugrumat), împreună cu alți 13 legionari (Nicadorii și Decemvirii), de jandarmii care îi transportă pe deținuți la închisoarea Jilava. Incidentul are loc în pădurea Tâncăbești, din apropierea capitalei. Motivul oficial invocat a fost încercarea de evadare, dar din mărturiile participanților reiese că asasinarea celor 14 legionari a fost executarea unui ordin dat de Carol al II-lea, fapt care face din acest asasinat o crimă de stat, fenomenul acesta fiind strîns legat în România burgheză a vremii de o tradiție înrădăcinată de brutalitate politică instituțională.[12].

„Suprimarea „Căpitanului” și arestarea principalilor fruntași ai mișcării au dus la dezorganizarea Legiunii și la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist, Horia Sima (Neagu Djuvara[13]). Legiunea s-a scindat în două tabere inamice, „simiștii”, gruparea majoritară condusă de Horia Sima și „codreniștii”, conduși de Ion Zelea Codreanu (tatăl), care l-a acuzat pe Sima de a fi fost spion al lui Moruzov, delapidator (a fondurilor primite de la germani la Viena pentru a organiza o armată legionară/ anti-sovietică), că l-a turnat pe „Căpitan” și i-a trădat „cauza”, etc.

Organizații neolegionare actuale, ca Noua Dreaptă și Legea Străbună, care se revendică drept succesoare ale Gărzii de Fier, încearcă să prezinte un Codreanu revizuit, venerabil, român-neaoș, bun creștin, purificat de fascism, antisemitism și crime.

C.Z. Codreanu - scrieri[modificare | modificare sursă]

Timbru cu efigia lui Corneliu Zelea Codreanu.
  • Călăuza bunului Român - Regulamentul de functionare si organizare a Ligii Apararii National-Crestine (L.A.N.C.), în colaborare cu Ion Z. Codreanu și A. C. Cuza, Iași, martie 1923.
  • Circulări, Scrisori, Sfaturi, Gânduri (editată de Vasile Iașinschi), Madrid, 1951.
  • Scrisori studențești din închisoare (Văcărești, 9 octombrie 1923 – 30 martie 1924), Tip. “Libertatea” – Orăștie, Iași, 1925; reed. Ed. Ramida, București, 1998.
  • Cărticica șefului de cuib, Tip. C. S. m. c. [?], București, 1933; reed. Col. „Omul Nou“, Miami Beach, 1990.
  • Pentru legionari, vol. I [volumul al doilea n-a mai fost scris], Editura “Totul pentru Țară”, Tipografia Vestemean, Sibiu, 1936; reed. Ed. Scara, București, 1999
  • Circulări și manifeste, Ed. „Totul pentru Țară“, București, 1937; reed. Col. „Europa“, München, 1981.
  • Însemnările de la Jilava, Rostock, 1942; reed. Col. „Europa“, München, 1994.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Teacă, Corina: Artă și ideologie: expoziția „Munca legionară”, în Studii și cercetări de istoria artei. Artă plastică (SCIA.AP), Vol. 1, 2011
  2. ^ de Heinen, Armin, Die Legion "Erzengel Michael" in Rumänien: soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus (Legiunea Arhanghelului Mihai în România: mișcare socială și organizație politică. O contribuție-eseu în problematica fascismului internațional), p. 131, Oldenbourg-Verlag, München, 1986
  3. ^ Sfințescu, Duiliu T., Răspuns la întrebări ale tinerilor care doresc tot adevărul despre Mișcarea Legionară, p. 21, Ed. Crater, 1996.
  4. ^ de Beer, Klaus P., Zur Entwicklung des Parteien- und Parlamentssystems in Rumänien, 1928-1933: Die Zeit der national-bäuerlichen Regierungen (Despre dezvoltarea sistemului partinic și parlamentar în România, 1928-1933: epoca guvernelor național-țărănești), p. 873, Peter Lang, 1983.
  5. ^ en Weber, Eugen, Varieties of fascism, p. 97, ed. Van Nostrad Reinold, Londra, 1964.
  6. ^ Cristoiu, Ion și Abeaboeru, Petre: Nunta lui Zelea Codreanu: un exemplu de marketing politic, Historia, 16 aprilie 2010.
  7. ^ Djuvara, Neagu, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, p. 240, ed. a XI-a, Humanitas, București, 2010. ISBN 978-973-50-2591-5.
  8. ^ Zelea Codreanu, Corneliu: Pentru Legionari. București, Totul Pentru Tara, 1936
  9. ^ Sima, Horia: Istoria Mișcării Legionare, p. 98
  10. ^ ***, Cruciada Românismului, I: 18, 4 aprilie 1935
  11. ^ a b Andreea Dogar, Crimele istoriei: Iorga, ucis de Codreanu "din adâncul gropii", evz.ro, 27 Noiembrie 2010, accesat la 8 decembrie 2011
  12. ^ Veiga, Francisco: Istoria Gărzii de Fier 1919-1941, Mistica Ultranaționalismului, p. 257, Ediția a II-a, Humanitas, București, 1995, ISBN 9789732803929.
  13. ^ Djuvara, Neagu: op. cit. p.243.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Veiga, Francisco: Istoria Gărzii de Fier, 1919-1941: Mistica ultranaționalismului, Humanitas, București, 1993. ISBN 973-28-0392-4
  • Banea, Ion: Căpitanul, Ed. “Totul pentru Țară”, Sibiu, 1936 (ed. cenzurată); ed. II: 1937; reed. Salzburg (Col. “Omul Nou”), 1951, și Ed. Gordian, Timișoara, 1995; trad. it.: Il Capitano, Ed. all’insegna del Veltro, Parma, 1983.
  • Buzatu, Gh., Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache: Radiografia dreptei românești: 1927-1941, Ed. FF Press, București, 1996.
  • Codrescu, Răzvan: De la Eminescu la Petre Țuțea. Pentru un model paideic al dreptei românești, Ed. Anastasia, București, 2000.
  • Codrescu, Răzvan: În căutarea Legiunii pierdute, Ed. Vremea, București, 2001; ed. a doua revăzută și adăugită, Ed. Christiana, București, 2012.
  • Constantiniu, Florin: O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002.
  • Sandache, Cristian: "Istorie și biografie: cazul Corneliu Zelea Codreanu", Ed.Mica Valahie, București, 2005.
  • Sandache, Cristian : "Îngerii căzuți. O istorie a Extremei-Drepte din România", Ed.Corint, București, 2010.
  • it Evola, Julius: La tragedia della Guardia di Ferro, Fondazione Julius Evola, Roma, 1996; trad. rom.: Naționalism și asceză. Reflecții asupra fenomenului legionar, Ed. Fronde, Alba Iulia-Paris, 1998.
  • fr Guiraud, Paul: Codréanu et la Garde de Fer, Éd. du Francisme, Paris, 1940, reed. Éd. Trident, Paris, 1991; trad. rom.: Codreanu și Garda de Fier, Ed. Majadahonda, București, 1998.
  • de Heinen, Armin: Die Legion “Erzangel Michael” in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, Südosteuropäische Arbeiten, R. Oldenbourg Verlag, München, 1986; trad. rom.: Legiunea “Arhanghelul Mihail”. O contribuție la problema fascismului internațional, Ed. Humanitas, București, 1999.
  • en Nagy-Talavera, Nicholas M.: The Green Shirts and the Others. A History of Fascism in Hungary and Romania, Hoover Institution Press, Stanford University (California), 1970; trad. rom.: O istorie a fascismului în Ungaria și România, Ed. Hasefer, București, 1996.
  • Palaghiță, Ștefan, Garda de Fier. Spre reînvierea României, Buenos Aires, 1951; reed. sub titlul Istoria Mișcării Legionare scrisă de un legionar, Ed. “Roza Vînturilor”, București, 1993.
  • en Rogger, Hans, Eugen Weber (eds.): The European Right. A historical Profile, University of California Press, Berkeley and Los Angeles, 1965 (cap. “Rumania” este redactat de către Eugen Weber); trad. rom.: Dreapta europeană. Profil istoric, Ed. Minerva, București, 1995 (cap. “România”: pp. 385-446).
  • it Sburlati, Carlo: Codreanu, il Capitano, Ed. Volpe, Roma, 1970; trad. sp.: Codreanu, el Capitán. Vida y muerte de Codreanu, Ed. Acervo, Barcelona, 1970.
  • Sburlati, Carlo, Codreanu e la Guardia di Ferro, Ed. Volpe, Roma, 1977.
  • fr Sima, Horia: Histoire du Mouvement Légionnaire, I. 1919-1937, Ed. Dacia, Rio de Janeiro, 1972; trad. rom.: Istoria Mișcării Legionare, Ed. Gordian, Timișoara, 1994; Istoria Mișcării Legionare, Ed. Metafora, București, 2003; trad. engl.: The History of the Legionary Movement, The Legionary Press – England, 1995.
  • Sturdza, Mihail: România și sfîrșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Ed. Dacia, Rio de Janeiro-Madrid, 1966; reed. Ed. FRONDE, Alba Iulia-Paris, 1994; trad. engl.: The Suicide of Europe, Western Islands, Belmond/Boston, 1968; trad. sp.: El suicidio de Europa, Barcelona, 1970; trad. it.: La fine dell’Europa, Ed. P. Armando, Napoli, 1970, apoi Ed. all’insegna del Veltro, Parma, 1999.
  • es Veiga, Francisco: La mística del ultranacionalismo. Historia de la Guardia de Hierro (Rumanía, 1919-1941), Universitat Autònoma de Barcelona, Bellaterra, 1989 (teză de doctorat); trad. rom.: Istoria Gărzii de Fier (1919-1941). Mistica ultra-naționalismului, Ed. Humanitas, București, 1993, reed. 1995.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Corneliu Zelea Codreanu
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Corneliu Zelea Codreanu