Mihai Ralea
| Mihai Ralea | ||
|---|---|---|
 Academicianul Mihai Ralea
|
||
| Născut | 1896 | |
| Huși | ||
| Decedat | 1964 | |
| Ocupație | filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stânga | |
 Membru al Academiei Române |
||
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Mihai Ralea sau Mihail Ralea (n. 1896, Huși - d. 1964) a fost un eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iași, membru al Academiei Române, director al revistei Viața românească (din 1933).
Mihai Ralea s-a născut în 1896 la moșia familiei sale de la Huși.
Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă (opera aperta) a lui Umberto Eco în lucrarea Despre critica literară. A întemeiat o îndrazneață „ontologie a obstacolului” pe care a și aplicat-o în cea mai importantă carte a sa - Explicarea omului. Opera sa vastă cuprinde și: Interpretări (1927), Pagini de memorialistică. Memorialul (1930), Atitudini (1931), Valori (1935), Nord-sud (1945), Explicarea omului (1944-1945), În extremul Occident (1955), Cele două Franțe (1956), Istoria psihologiei (1958, în colab.), Sociologia succesului (1962, în colab.), Introducere în psihologia socialǎ (1966, în colab).
După alungarea regelui Mihai I, care a fost fortat sa abdice în decembrie 1947, în Republica Populară Română, Mihai Ralea a fost numit Ministru plenipotențiar la Legația Română din Washington. Ulterior, a fost reprezentant al României la UNESCO.
A sprijinit prin declarații și chiar implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. Din acest motiv și-a atras adesea critica și dezaprobarea intelectualilor care nu aveau vederi comuniste, mulți dintre ei închiși, pe motive evident politice, de noua putere comunistă de la București.[necesită citare]
Cuprins |
Contribuții [modificare]
Spirit umanist, cu preocupări multiple, în domenii foarte diferite, așa cum ar fi: filosofia (îndeosebi antropologia, teoria valorilor și a culturii), psihologia, estetica și istoria literaturii universale, îndeosebi a celei franceze, Mihai Ralea este dificil de încadrat în doar unul din aceste sectoare în care a excelat. A fost unul dintre marii eseiști ai literaturii române.[judecată de valoare]
După absolvirea Facultății de Drept și Litere din Iași, își continuă studiile în Franța, unde, în 1923, obține titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluție în doctrinele socialiste. În timpul studiilor în Franța este inițiat într-o lojă masonică. Ținând seama de apartenența sa masonică, guvernul dr. Petru Groza l-a numit ambasador în S.U.A.; mai mult chiar, la solicitarea Anei Pauker (ministru de Externe în același guvern), a fost ridicat în grad de la Maestru (gradul 3) la Cavaler Rosicrucian (gradul 18).[1] Ulterior, într-un raport al său, avea să precizeze:
„Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că sunt un veritabil democrat sau că sunt cunoscut ca atare, nici pentru că sunt ministru plenipotențiar, ci, pentru calitatea mea de mason.”
Întors în țară, ocupă funcția de conferențiar de pedagogie socială din 1923 și apoi aceea de profesor de psihologie și estetică la Universitatea din Iași. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Universitatea din Iași cunoaște o nouă dezvoltare.[judecată de valoare]
Iașul avea să-i ofere, așa cum însuși mărturisea mai târziu, întâlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întâlnire ce reprezentase cel mai însemnat eveniment intelectual din viața sa.nc
Astfel, Mihai Ralea este chemat să preia funcția de redactor-prim al revistei Viața Românească, devenind colaboratorul principal al lui Garabet Ibrăileanu. Aici este "școala" unde se formează criticul literar Mihai Ralea, cel care a scris pagini remarcabile despre Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu in volumul sau intitulat Valori, publicat în 1935.
Din 1938 a fost numit profesor de estetică la Facultatea de Litere și Filosofie din București și titular al catedrei de psihologie la aceeași facultate.
A fost ales membru al Academiei Române și distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat.
Opere selective [modificare]
- Introducere în sociologie, 1927,
- Sociologia și teoria cunoașterii;
- Formarea ideii de personalitate;
- Valori, 1935;
- Ipoteze și precizări în știința sufletului;
- Specific și frumos în comentarii și sugestii;
- Atitudini, 1931;
- Psihologie și viață;
- Explicarea omului;
- Înțelesuri(1942)
- Între două lumi (1943)
- Sociologia succesului (în colaborare);
- Cele două Franțe, 1956;
- Istoria psihologiei, 1958 (în colaborare);
- Introducere în psihologia socială, 1966 (postum)
Studii despre Mihai Ralea [modificare]
- Petre Anghel, Mihai Ralea, vocația eseului, studiu critic, București, Editura Cartea românească 1973;
- Petre Anghel, Mihai Ralea , București, Editura Card 1998;
Note [modificare]
Legături externe [modificare]
|
||||||||
