Hohenzollern-Sigmaringen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hohenzollern-Sigmaringen
Principatul Hohenzollern-Sigmaringen
Fürstentum Hohenzollern-Sigmaringen
—  Stat al Sfântului Imperiu Roman,
Stat al Confederației Rinului,
Stat al Confederației Germane
  —
County of Zollern – 
Drapel
Drapel
Deviză națională
latină Nihil Sine Deo
Hohenzollern-Sigmaringen în 1848
Hohenzollern-Sigmaringen în 1848
Hohenzollern-Sigmaringen în 1848
CapitalăSigmaringen
LimbăLimba germană
Guvernare
Formă de guvernareprincipat
Istorie
Epoca istoricăEvul Mediu
Partiționarea Comitatului Hohenzollern1576
Transformat în Principat1623
Incorporare în Regatul Prusiei1850

Hohenzollern-Sigmaringen este o ramură a dinastiei de Hohenzollern, care au condus Prusia și ulterior Germania până în 1918.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Castelul Sigmaringen

Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen a fost format în 1576, în urma partajării Comitatului Hohenzollern, un fief al Sfântului Imperiu Roman. La moartea ultimului conte de Hohenzollern, Carol I (1512-1579), teritoriul a fost divizat între fii acestuia:

Principii de Hohenzollern-Sigmaringen au condus un mic principat din sud-vestul Germaniei. Spre deosebire de ramura Hohenzollern de Brandenburg, familia de Hohenzollern-Sigmaringen și verii lor de Hohenzollern-Hechingen, o altă ramură dinastică, au rămas catolici.


Regele Carol I
Consoarte
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Regele Ferdinand I
Consoarte
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Regina Maria, Regina Consoarte a Iugoslaviei
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol
Soție
   Regina Elena, Regina Mama a României
Copii
   Prințul Mihai
Regele Mihai I
Soție
   Regina Ana
Copii
   Principesa Moștenitoare Margareta
   Principesa Elena
   Irina Walker
   Principesa Sofia
   Principesa Maria
Majestatea Sa Margareta
Soț
   Principele Radu

Principatul a devenit un stat independent în 1815 după terminarea Războaielor Napoleoniene. În 1849, Hohenzollern-Sigmaringen și Hohenzollern-Hechingen au fost anexate Prusiei. Anexarea statului lor nu a însemnat însă și pierderea importanței pe care a avut-o Casa de Hohenzollern-Sigmaringen. Ultimul prinț, Karl Anton, a fost prim-ministru prusac în perioada 1858-1861. Cel de-al doilea fiu al său, Karl Eitel Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit Domnitor al Principatelor Române (1866–1881) și apoi rege (1881–1914) de România, sub numele de Carol I de România, iar casa dinastică înființată de el a rămas pe tron până la sfârșitul monarhiei române în 1947. Opoziția franceză la candidatura fratelui mai mare a lui Carol, Prințul Leopold pentru tronul Spaniei a declanșat Războiul Franco-Prusac (1870–1871), care a dus la formarea (ianuarie 1871) a Imperiului German.

Jurisdicții și titluri nobiliare[modificare | modificare sursă]

Sudul Germaniei[modificare | modificare sursă]

Conți de Hohenzollern-Sigmaringen, 1576–1623[modificare | modificare sursă]

  • Karl al II-lea 1576–1606
  • Johann 1606–1623

Prinți de Hohenzollern-Sigmaringen, 1623–1849[modificare | modificare sursă]

Prinți de Hohenzollern-Sigmaringen și Hohenzollern după anexarea regiunii Hohenzollern-Sigmaringen[modificare | modificare sursă]

România[modificare | modificare sursă]

Domnitori Hohenzollern-Sigmaringen ai Principatelor Unite Române, 1866-1881[modificare | modificare sursă]

Regii României, 1881-1947 (Prinți până în 1881)[modificare | modificare sursă]

Conducători ai Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și de Hohenzollern[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]