Mihai Stelescu
 | Un editor a propus înlocuirea titlului acestei pagini. S-a sugerat că este mai potrivit titlul Mihail Stelescu. Puteți redenumi pagina de aici. |
 | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
| Mihail Stelescu | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1907  Galați, România |
| Decedat | 1936 (29 de ani) București, România |
| Cauza decesului | omor (Foc de armă) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Educație | Facultatea de Drept - Universitatea din București; Facultatea de Litere - Universitatea din București |
| Organizație | Cruciada Românismului |
| Partid politic | Mișcarea Legionară, Cruciada Românismului |
Modifică date / text  | |
Mihail Stelescu (n. 1907, Galați – d. 16 iulie 1936, București) a fost un jurnalist, politician român de orientare naționalistă, legionar și deputat-legionar (disident al Gărzii de Fier). Ca urmare a poziției anti Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat pe un pat de spital la 16 iulie 1936 de un grup de 10 legionari care, după ce l-au împușcat, i-au ciopârțit cadavrul cu topoarele.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut la Galați, aderă încă din liceu la Legiunea Arhanghelul Mihail, devenind unul dintre cei mai importanți activiști din județul Covurlui, pentru care a fost decorat cu „Crucea Albă”, cea mai înaltă distincție legionară.
După finalizarea studiilor liceale urmează Facultatea de Drept și Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
În iulie 1932, la 24 de ani, a devenit cel mai tânăr deputat legionar. După asasinarea lui I.G. Duca, Mihai Stelescu este judecat împreună cu Corneliu Zelea Codreanu, generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic și alți fruntași legionari, pentru conspirație criminală, fiind achitat. Memorialistica legionară lansează teza conform căreia Stelescu, convins de Siguranță, ar fi organizat un atentat împotriva Căpitanului dar, cel ales pentru a-l otrăvi pe Codreanu s-ar fi „autodenunțat” legionarilor, teză care nu a fost dovedită.
Sub conducerea lui Zelea Codreanu, „Consiliul de onoare" al Legiunii, întrunit la 24 septembrie 1934, l-a declarat pe Stelescu „vinovat de înaltă trădare față de Legiune și Căpitan” și a decis să-l excludă din Mișcare cu mențiunea Codrenistă „Acord lui Stelescu dreptul ca-ntr-un viitor cât mai îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-și poată răscumpăra în fața aceluiași Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jerfă, onoarea pierdută și păcatul făptuit.”
Șef de organizație[modificare | modificare sursă]
Stelescu a înființat organizația Vulturii Albi, care, în noiembrie 1934, și-a luat numele de Cruciada Românismului[1]. În aceeași perioadă a înființat și ziarul omonim „Cruciada Românismului”, devenind directorul acestei publicații. În paginile săptămânalului de luptă politică și spirituală Cruciada Românismului, în cadrul căruia ocupa și funcția de redactor[2], Stelescu a dezlănțuit o amplă campanie împotriva lui Corneliu Zelea Codreanu, reluată de presa de mare tiraj, prin care Codreanu este făcut laș, desfrânat și slab orator. „Dacă ești așa un mare Căpitan, de ce nu ai zdrobit prin discursurile tale Camera? Cine te-a auzit?” [3], i-a reproșat el într-un articol.
Asasinatul[modificare | modificare sursă]
În ziua de 16 iulie 1936, legionarul Ion Caratănase a adunat un grup de zece legionari, supranumiți „Decemviri”, hotărâți „să dea un exemplu istoric”: ei au intrat în incinta Spitalul Brâncovenesc din București, unde Mihail Stelescu era internat și l-au asasinat cu câteva zeci de focuri de armă. După moartea lui Stelescu, i-au profanat cadavrul, aplicându-i mai multe lovituri de topor, ciopârțind trupul celui mort apoi, ei s-au predat Poliției asumându-și întreaga răspundere a actului comis.[4] Din cei 10 asasini, 8 au fost condamnați la muncă silnică pe viață, iar 2, la zece ani de închisoare.[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Florea Nedelcu, De la restaurație la Dictatura regală, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1981, p. 112.
- ^ „Asasinarea lui Mihai Stelescu, criticată în „Cruciada Românismului"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Cruciada Românismului, an I, nr 18/4 aprilie 1935
- ^ Ioan Scurtu, Politică și viață cotidiană în România: în secolul al XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea, Editura Mica Valahie, București, 2011
- ^ Matthieu Boisdron, La Roumanie des années trente: De l'avènement de Carol II au démembrement du royaume (1930-1940). Editions Anovi, 2007, p. 80
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Horia Sima, Istoria Mișcării Legionare, p. 98
- Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948), Editura Paideia, București, 1999, p. 315;
- Ioan Scurtu, Politică și viață cotidiană în secolul XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea, București, Mica Valahie, 2011.