Alex Mihai Stoenescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alex Mihai Stoenescu
Date personale
Născut (70 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
istoric
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPCR
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alex Mihai Stoenescu (n. 2 octombrie 1953, București) este un absolvent român al Facultății de Utilaj Tehnologic care a preferat să activeze ca politician, scriitor și istoric.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Alex Mihai Stoenescu, fiul lui Ioan și Susula Catina, s-a născut la data de 2 octombrie 1953, la București într-o familie de intelectuali cu tradiție militară. Tatăl său, inginer și ofițer de aviație cu studii la Charlottenburg, îi impune un regim de viață sever, de educație germană, din care nu lipsesc lectura organizată (curente literare, genuri, specii) și preocuparea pentru istorie. A absolvit Facultatea de Utilaj Tehnologic din București (1978). Conform propriilor declarații, în anul 1999 nu absolvise vreo facultate de istorie și nu deținea „o diplomă de istoric” sau un „carton”.[1]

Din 1979 începe să scrie proze scurte, care nu au fost publicate.

La data de 15 iulie 1987, împreună cu serviciile aduse Securității, Stoenescu a devenit și membru în Partidul Comunist Român.[2]

După Revoluția din 1989 Stoenescu a părăsit Partidul Comunist ceea ce i-a înlesnit o ascensiune rapidă în funcții de încredere:

  • 1991 - A fost numit secretar general de redacție la „Viitorul românesc”, revista literară a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România;
  • 1992 - Consilier de presă al Ministrului Apărării, șeful Biroului de informare internațională din M.Ap.N.
  • 1997 - Subsecretar de stat în guvern (Departamentul Informațiilor Publice)
  • 1997-1998 - Șeful Direcției de Relații Publice a Armatei.

De asemenea, a îndeplinit funcția de director general-adjunct al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București (2003-2004). Este realizatorul documentarului istoric de televiziune „Nașterea unei națiuni”. În anul 2006, a fondat Centrul de Istorie a Românilor „Constantin C. Giurăscu”.

Colaborator al Securității[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a solicitării Directorului IRRD, Claudiu Iordache, CNSAS a inițiat în 2007 investigarea apartenenței lui Stoenescu la structurile fostei Securități din timpul regimului comunist.[3] CNSAS a răspuns solicitării Directorului IRRD, prin „Nota de constatare a Direcției Investigații CNSAS” Nr. DI/I/3164/14.10.2009, prin care este recunoscută calitatea lui A.M. Stoenescu de colaborator al Securității. „Recrutat înainte de Revoluție sub numele conspirativ „Gavrilescu Adrian”, istoricul Alex Stoenescu a primit bani de la Securitate”.[4][5] Din datele Notei de constatare CNSAS, rezultă că sub numele de cod „Gavrilescu Adrian”, în calitatea sa de colaborator al Securității, Stoenescu a furnizat din 1984 până în 1987 nu mai puțin de 70 de note informative.[6] Conform dosarului CNSAS, calitățile sale de informator sunt elogiate de superiorii ierarhici. Astfel, în data de 1 februarie 1986, căpitanul Sasu Dan, din Direcția a 2-a a Departamentului Securității Statului, raportează despre Stoenescu:

„În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfășurat o activitate informativă corespunzătoare, desfășurată cu pricepere și pasiune, concretizată în 43 de informații scrise".[7] Același căpitan Sasu Dan, un an mai târziu, îi reconfirmă lui Stoenescu calitățile de informator: „...Deosebit de dotat pentru activitatea de culegere de informații, cu spirit de inițiativă și multă promptitudine în îndeplinirea sarcinilor trasate".[8]

Stoenescu a declarat că această colaborare cu Securitatea s-a rezumat doar la expertize tehnice, efectuate în 1984, pe când lucra ca subinginer la o întreprindere din Băneasa.[9] De altă părere este fostul redactor al postului de radio "Europa Liberă" Neculai Constantin Munteanu, care afirmă - în baza notelor informative scrise de Stoenescu - că în trei ani de colaborare Stoenescu a produs o sută de rapoarte, în a căror arie de interes se aflau și cei care comentau la locul de muncă știri difuzate la Radio Europa Liberă. Tot Munteanu descrie contribuția lui Stoenescu la prinderea unui individ care fotografia cozile la diferite magazine - fotograful a fost turnat pentru că imortaliza cozi la carne - pentru care a fost anchetat și trimis instanță, acuzat că intenționa să expedieze fotografiile la Europa Liberă. În același articol, intitulat Top 5: Cei mai scârboși informatori, publicat de Munteanu la Europa Liberă, Alex Stoenescu este plasat pe locul 1 cu următoarea descriere: „Locul 1. Alex Mihai Stoenescu - seriozitate, pricepere, pasiune, vigilență, patriotism fierbinte, disponibilitate totală și dotare deosebită pentru culegere de informații sunt câteva din superlativele Securității la adresa informatorului.[10]

La data de 25.09.2012, Curtea de Apel București a constatat[11] calitatea lui Alexandru Mihai Stoenescu de colaborator al Securității, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat[12] acest lucru prin Decizia nr. 1677/1.04.2014 respingând recursul înaintat de acesta.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

În anul 1999, Stoenescu s-a aflat printre fondatorii Uniunii Forțelor de Dreapta și vice-președinte al acestei uniuni, de unde, în urma insuccesului la alegeri, a demisionat[13] în august 2000 pentru a se înscrie în PNL.[14] Pentru o scurtă perioadă de timp (octombrie 2006-martie 2007) a fost primvice-președinte, responsabil cu doctrina, al Partidului Noua Generație - Creștin Democrat, un partid politic de dreapta, creștin, naționalist și conservator, înființat la 20 martie 1999 de către un grup de 17 tineri licențiați în științe politice și juridice. La 10 ianuarie 2004, președinția partidului a fost preluată de George Becali[15], care l-a numit pe Stoenescu în grupul de istorici însărcinați să scrie „istoria adevărată a României”[16]. În noiembrie 2007 Stoenescu, împreună cu un grup de membri, l-a abandonat pe Becali.[17]

Scrierile istorice[modificare | modificare sursă]

Stoenescu, în activitatea sa de istoric amator (învestit ca atare de George Becali[18]), s-a remarcat ca un autor disputabil, negaționist. Profesorul Michael Shafir l-a descris drept „antisemit notoriu”.[19][20] Istoricul Florin C. Stan consideră că „...Abordarea (holocaustului evreiesc) este marcată însă, pe alocuri, de parti-pri-uri și înserarea unor păreri personale (...) În nu puține contribuții, sinedoca este la ea acasă (...).

Lucrarea lui Stoenescu, Armata, Mareșalul și evreii [21] a fost criticată, între altele, pentru „afirmații globalizante privind vinovăția evreilor”.[22] După ce deplânge victimele inocente ale Pogromului de la Iași, Stoenescu susține că, în cazul „trenurilor morții”, a fost vorba mai degrabă de „neglijență” decât de premeditare, iar deținuții din vagoane erau, de fapt, comuniști care ar fi deschis focul asupra soldaților români și germani[23].

Scrieri publicate[modificare | modificare sursă]

Beletristică[modificare | modificare sursă]

  • Drumul Olandei (1991);
  • Câinii regăsiți (1992);
  • Patimile Sfântului Tommaso D'Aquino (1995);
  • Misiunea dominicană (1997);
  • Noaptea incendiului (2000).

Pe teme istorice și politice[modificare | modificare sursă]

  • "Armata, mareșalul și evreii", 1998 (ediția I), 2010 (ediția a II-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. I - "Revoluție și francmasonerie", 2001 (ediția I), 2006 (ediția a II-a), 2010 (ediția a III-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. II - "Esecul democrației române", 2001 (ediția I), 2002 (ediția a II-a), 2010 (ediția a III-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. III - "Cele trei dictaturi", 2002 (ediția I), 2010 (ediția a II-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. IV, part 1 - "Revoluția din Decembrie 1989 - o tragedie românească", 2004 (ediția I), 2006 (ediția a II-a), 2012 (ediția a III-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. IV, part 2 - "Revoluția din Decembrie 1989 - o tragedie românească", 2005 (ediția I), 2006 (ediția a II-a), 2012 (ediția a III-a), Editura RAO;
  • "Dinastia Brătianu", 2002, Editura RAO;
  • "Interviuri despre revoluție", 2004 (Ediția I), 2012 (Ediția a II-a), Editura RAO;
  • "Afacerea Carol:intrigi și iubiri", 2004, Editura Lumea Magazin;
  • "Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990: prima guvernare Petre Roman", 2006 (Ediția I), 2007 (Ediția a II-a), Editura RAO;
  • "De la regimul comunist la regimul Iliescu", Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, 2008 (Ediția I), 2009 (Ediția a II-a), Editura RAO;
  • "România postcomunistă: 1989-1991", 2008, Editura RAO;
  • "În sfârșit, adevărul...", Generalul Victor Atanasie Stănculescu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, 2009, Editura RAO;
  • „Cronologia evenimentelor din decembrie 1989”, 2009, Editura RAO[24]
  • „Istoria Olteniei”, 2011, Editura RAO[25]
  • "Introducere în studiul istoriei (Tratat de istoriografie)", Vol. 1, 2013, Editura RAO;
  • "Mari olteni", 2014, Editura RAO;
  • "Țiganii din Europa și din România", 2015, Editura RAO;

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marius Tuca Show. „23.09.1999 - Despre PRM din perspectiva UFD, si invers - minutul 37:15”. Accesat în . 
  2. ^ Raport ce privește pe "Gavrilescu Adrian" din 04.08.1987, întocmit și semnat olograf de cpt. Sasu Dan, Dir. 2, Serv. 1, Bir. 2, Aprobată de col. Alexandru, Dir. 2, din Nota de constatare C.N.S.A.S., Direcția Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele Revoluției, loc.cit.
  3. ^ Adresa C.N.S.A.S. Nr. P1200/07, din 21 decembrie 2010, în Caietele Revoluției, p. 57, Editura IRRD, Nr. 1 (33)/ 2011, (ISSN 1841-6683).
  4. ^ „Cristian Andrei, în ziarul Puterea, 12 decembrie 2010”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Jipa, Roxana: Alex Mihai Stoenescu, turnătorul plătit care voia să ajungă ofițer, 14 decembrie 2010, Kamikazeonline.ro.
  6. ^ Nota de constatare C.N.S.A.S., Direcția Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele Revoluției (ISSN 1841-6683), Nr. 1 (33)/ 2011, Editura IRRD, pp. 58-65
  7. ^ Notă de analiză a informatorului „Gavrilescu Adrian” din 01.02.1986, op. cit.
  8. ^ Notă de analiză a informatorului „Gavrilescu Adrian” din 10.06.1987, întocmită și semnată olograf de ctp. Sasu Dan, Dir. 2, Serv. 1, Bir. 2, aprobată de lt. colonel Deaconu Ioan, Dir. 2, Serv. 1, șef serviciu și de col. Alexandru, Dir. 2, din Nota de constatare C.N.S.A.S., Direcția Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele Revoluției, Nr. 1 (33)/ 2011, Editura IRRD, p. 65
  9. ^ Corlatan, Mirela: Alex Stoenescu se prezinta: sursa „Gavrilescu", în Cotidianul.ro, 1 noiembrie 2006
  10. ^ Neculai Constantin Munteanu - Top 5: Cei mai scîrboși informatori, 01 noiembrie 2011, Radio Europa Liberă
  11. ^ Curtea de Apel BUCUREȘTI - Informații dosar
  12. ^ Detalii dosar - Înalta Curte de Casație și Justiție a României
  13. ^ "Alex Stoenescu se inscrie in PNL"[nefuncțională], Ziua, 14 august 2000
  14. ^ "Mare agitatie in PNL"[nefuncțională], Ziua, 17 august 2000
  15. ^ „Gigi Becali, colindat pe „euroi"", Evenimentul Zilei, 16 decembrie 2006
  16. ^ „Elita lui Gigi", Cotidianul, 13 septembrie 2006, http://www.cotidianul.ro/elita_lui_gigi-15452.html Arhivat în , la Wayback Machine.
  17. ^ "Gigi Becali rămâne singur in Palat", Evenimentul Zilei, 20 noiembrie 2007, http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/468842/Gigi-Becali-ramane-singur-in-Palat/
  18. ^ „Gigi Becali, colindat pe „euroi"", Evenimentul Zilei, 16 decembrie 2006
  19. ^ Shafir, Michael (). „From Historical to "Dialectical" Populism: The Case of Post-Communist Romania”. Canadian Slavonic Papers. Informa UK Limited. 50 (3–4): 425–470. doi:10.1080/00085006.2008.11092591. ISSN 0008-5006. Nor had he (unlike Becali) admitted into the party's ranks members of the New Right Group (who openly display Codreanu's portrait on T-shirts) or notorious anti-Semites of the Hogea and Stoenescu sort. 
  20. ^ Shafir, Michael (). „Polls and Antisemitism in Post-Communist Romania” (PDF). Journal for the Study of Antisemitism. 4 (#2): 387–422. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . When the list of PNG candidates for the 2007 European Parliament elections was released, it included “historian” Alex Mihai Stoenescu and former PRM parliamentary deputy Vlad Hogea. Both are notorious antisemites and Holocaust deniers and/or trivializers; Hogea is also on record for racist positions targeting the Roma. 
  21. ^ Stoenescu, Alex Mihai: Armata, Mateșalul și evreii. Cazurile Dorohoi, București, Iași, Odessa, ed. I-a, București, RAO, 1998 și ed. a II-a revizuită și adăugită, 2010, care cuprinde un capitol nou, cap.XI: Între negaționism și propagandă sovietică, (pp. 680-789), unde răspunde la criticile aduse.
  22. ^ Stan, Florin C.: Situația evreilor din România între anii 1940-1944, pp. 27-28, Cluj-Napoca, ed. Argonaut, 2012.
  23. ^ Stoenescu, Alex Mihai (). Armata, mareșalul și evreii. RAO. p. 280. 
  24. ^ Lansare eveniment: Cronologia evenimentelor din decembrie 1989, de Alex Mihai Stoenescu - Cultura, 26 noiembrie 2009, D. S., HotNews.ro, accesat la 30 iunie 2012
  25. ^ Alex Mihai Stoenescu lansează cartea „Istoria Olteniei“ la Slatina, 21 octombrie 2011, Mihaela Lăutărescu, Adevărul, accesat la 30 iunie 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Oprea, Marian (). Conspirația Securității. București: Lumea Magazin. ISBN 973-86853-3-8. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alex_Mihai_Stoenescu&oldid=15903075