Maria a Iugoslaviei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru informații despre mama ei, Regina Maria a României, vezi articolul Maria a României.
Maria de România, regină a Iugoslaviei
Regină a Iugoslaviei; ant. Regină a sârbilor, croaților și slovenilor
Kraljica marija.jpg
Perioada domniei 1922 - 1934
Născută 6 ianuarie 1900(1900-01-06)
Gotha
Decedată 22 iunie 1961 (61 ani)
Londra, Anglia
Căsătorită cu Alexandru I al Iugoslaviei
Urmași Petru al II-lea al Iugoslaviei
Prințul Tomislav
Prințul Andrei
Casa Regală Casa de Karađorđević
Casa de Hohenzollern-Sigmaringen
Tată Ferdinand I al României
Mamă Regina Maria a României
Carol I
Regina soție
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Ferdinand
Regina soție
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Principesa Maria
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol al II-lea
Soție
   Principesa Elena
Copii
   Prințul Mihai
Mihai I
Soție
   Principesa Ana
Copii
   Principesa Margareta
   Principesa Elena
   Principesa Irina
   Principesa Sofia
   Principesa Maria

Majestatea Sa Maria, Regina Iugoslaviei, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern (Marie von Hohenzollern-Sigmaringen, 6 ianuarie 1900, Gotha22 iunie 1961, Londra) cunoscută și ca Regina Marija a fost soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei. În familie era numită Mignon spre a fi deosebită de mama sa.

Viata[modificare | modificare sursă]

Maria, Principesă a României, era strănepoata Reginei Victoria, fiind a doua fiică a reginei Maria și a Regelui Ferdinand. Cunoscută sub numele de alint Mignon dat de mama sa după un personaj de operă, Maria s-a născut la Castelul Friedenstein în Gotha pe 8 ianuarie 1900. Problema paternității sale a iscat furtună în sânul familiei regale, soarta succesiunii fiind în impas, Principesa Moștenitoare a României amenințând cu divorțul și plecarea împreună cu fiul ei Carol și renunțarea în numele acestuia la succesiune. Intrigile țesute la Curte de intriganta guvernatoare Miss Winter în defavoarea Principesei Maria a României nu au avut o finalitate, Principele Moștenitor Ferdinand, însoțit de câțiva miniștri, a plecat la Gotha și a recunoscut ca fiică a sa pe Mignon. De altfel de-a lungul timpul Ferdinand a arătat atașamentul profund față de Mignon, fiind fiica sa favorită. Biroul Regelui Ferdinand de la Palatul Cotroceni avea nenumărate portrete fotografice ale Principesei Mignon.


Mignon a fost crescută la Curtea regală română, dar după moda engleză, având bonă și guvernante din Marea Britanie. Încă din copilărie era nepretențioasă, iar frații sau surorile sale erau adesea auziți spunând despre ea: "este suficient de bun pentru Mignon" sau "iată pe mica noastră Cenușăreasă". Pe Mignon n-au preocupat-o hainele la modă și era mulțumită cu cele purtate de sora sa mai mare Elisabeta. Un oaspete la Palatul regal din București, doamna Martineau o descria "când este bine îmbrăcată arată încântător, dar nu-i pasă câtuși de puțin, … poate să fie îmbrăcată și cu o salopetă murdară de ulei, cu o pată de negreală pe față, fiind lângă mașina sa și meșterind la motor". Mignon a fost mai apropiată de fratele ei Nicolae, de la care adoptase limbajul băiețesc ce părea a fi pentru cei din jurul său uimitor și nepotrivit în anumite ocazii. Mignon era prietenoasă, săritoare și se afla întotdeauna acolo unde era nevoie și "nimic nu-i dădea mai mare plăcere decât să-i ajute pe cei pe care-i iubea", observase mama sa, Regina Maria.

In perioada primului război mondial, Mignon a fost o devotată soră de caritate, lucrând alături de mama și sora sa Elisabeta de România în spitalele din spatele frontului în Moldova. După război, în 1919 a studiat pentru un an la școala de fete Heathfield din Ascot, acolo unde mai târziu avea să învețe și Principesa Ileana. În Marea Britanie a resimțit efectele educației neglijate în perioada războiului, când țara era aproape în totalitate ocupată de inamic, iar familia și guvernul plecaseră în partea de nord-est a țării rămasă neocupată. Într-o evaluare școlară din vara lui 1919 la Heathfield, profesorii au întocmit scurte caracterizări, Principesa Maria fiind interesată în mod special de studiul istoriei, muzicii, desenului sau al limbii franceze. După război, Casa Regală a României a încheiat câteva alianțe matrimoniale, în 1921 cu Grecia, iar în 1922 cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Pe 9 ianuarie 1922 la dineul de gală de la Castelul Peleș s-a anunțat oficial logodna lui Mignon cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922, la ora 17, la Palatul Cotroceni, iar pe 21 februarie seara s-a organizat dineul de gală. Căsătoria a avut loc la Belgrad pe 8 iunie 1922 și a fost organizată cu mult fast.„Eram îmbrăcată – își amintea Mignon – într-o rochie roșu închis și arătam mai degrabă ca o Maharani [n.r.- principesă indiană], purtând toate bijuteriile grele și trebuie să recunosc că la sfârșitul serii eram aproape moartă de oboseală”.

La scurt timp după sosirea în Serbia, Mignon a început să învețe limba sârbă și să ia lecții de istorie, chestiuni importante pentru noua identitate națională. Acest fapt arăta dorința de a se integra și a înțelege mai bine problemele țării sale adoptive. Era regină într-o țară cu turbulențe politice, iar noile îndatoriri publice o speriau, Mignon confesându-se: „sunt momente când aproape îmi este teamă de tot ce trebuie să fac și mă întreb dacă sunt suficient de puternică pentru munca care o am de îndeplinit”. Dar au fost și momente mai relaxante, când de ziua ei pe 8 ianuarie 1924, Regele Alexandru a organizat un mare bal la Palat unde au fost peste 900 de persoane invitate.

Regină a Iugoslaviei[modificare | modificare sursă]

Pe 6 septembrie 1923 s-a născut moștenitorul tronului Prințul Petru (19231970), al cărui botez a fost organizat cu mult fast. Cuplul regal a mai avut 2 băieți Prințul Tomislav (19282000) și Prințul Andrei (19291990). Toți au avut bone și guvernante britanice, iar mai târziu au fost trimiși să studieze în Marea Britanie la Sandroyd, apoi la Oundle și Cambridge. Devotamentul lui Mignon pentru soțul ei, Regele Alexandru, era recunoscut, aceasta mărturisind în corespondența către familia ei din România:„îl iubesc cu tot sufletul și inima mea. Este atât de bun, onest, drept, în vorbe și în fapte, nu am cuvinte să descriu ce a devenit el pentru mine”. Chiar dacă nu se implica în politică, așa cum o făcea mama ei, Regina României, totuși nu rămânea indiferentă la evenimentele politice interne sau externe. Mignon în consemnările sale vorbea despre conferința Micii Antante din 1924 pe care o considera un succes. A fost o susținătoare a acestei alianțe politice defensive ea participând și mai târziu la deschiderea unei expoziții a femeilor din statele Micii Antante. În 1929 Regele Alexandru alege formula autoritară de conducere a Regatului, dând o nouă constituție și o nouă denumire statului Iugoslavia. Vizitele din toamna lui 1933, unde Alexandru fusese însoțit de Mignon, în România, Bulgaria, Turcia, Grecia, apoi constituirea Antantei Balcanice în 1934 reprezentaseră pentru Alexandru și Mignon un turneu diplomatic, care era menit să asigure Iugoslaviei alianțe defensive regionale și stabilitate. În octombrie 1934 au fost invitați într-o vizită de stat în Franța. Au părăsit Belgradul la începutul lui octombrie, Alexandru luând vaporul de la Zelenika, făcând o oprire în Marsilia. Din cauza condițiilor de furtună de pe Marea Adriatică și din cauza bolii sale de rinichi, Mignon a renunțat la călătoria cu vaporul preferând să meargă cu trenul până la Paris urmând să se întâlnească acolo cu soțul ei. În Marsilia, Regele Alexandru a fost asasinat de un reprezentant al unei organizații croate care dorea dezmembrarea Iugoslaviei și crearea unei Croații independente. Regina Maria a României, a fost cea care a aflat imediat de asasinat, aflându-se la Londra unde își publicase memoriile ‘Povestea vieții mele’. Ea a fost cea care și-a anunțat nepotul, Petru aflându-se la studii în Anglia. Pe 9 octombrie 1934 regina Maria României nota: „Sandro a murit pe loc... Dacă Mignon ar fi fost cu el, ar fi împărtășit aceeași soartă! Din cauza stării de sănătate Mignon n-a plecat cu vaporul, iar mâine urmau să fie primiți amândoi oficial la Paris!” Principesa Ileana, sora mai mică a lui Mignon se confesase: „Draga noastră Mignon a arătat un incredibil curaj și atâta putere... dar greul abia începe, va trebui să învețe să trăiască singură, fără sfatul și prezența lui”. Petru devenise rege, iar conducerea până la majorat aparținea Regenței, Principele Regent Paul deținând un rol important. Ca regină-mamă Mignon stabilise un principiu important pentru stabilitatea țării și siguranța politică a dinastiei: „Am stabilit o regulă, nu părăseam țara atunci când Paul nu era acolo, iar Paul nu pleca dacă nu eram prezentă”. Exista în continuare teama de un asasinat și protecția Regelui minor era importantă.

În timpul liber, Mignon citea foarte mult, poate fusese influențată și de Regele Alexandru I al Iugoslaviei, un bibliofil cunoscut. Îi plăcea să conducă, achiziționând mai multe mașini cum a fost cea din 1931, un Duesenberg Model J. În vara lui 1935 regina Maria a României aflată într-o vizită la fiica sa în Dalmația, împreună cu sora sa Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg și Gotha, își amintește cum Mignon “conducea cu eficiență aproape masculină, am fost încântată s-o văd din nou conducând, era un semn bun”. Grădinăritul era o altă pasiune a lui Mignon, amenajase la Bled o frumoasă grădină al cărei plan ține să-l deseneze mamei sale. Tot la Bled a ridicat o mică capelă Sf Stefan la care venise chiar Patriarhul: “Am mica mea capelă Sf.Ștefan, binecuvântată de Patriarh care a venit pentru aceasta aici”. Mignon colecționa cu pasiune, începând cu anii 1935, obiecte din jad, obișnuind să facă adesea astfel de cadouri. Era colecționară de bijuterii, având o prețioasă colecție de smaralde și diamante primite ca dar de nuntă de la Regele Alexandru sau moștenite de la mama sa. Potrivit testamentului Reginei României, Mignon primea bijuterii printre care și o tiară din diamante moștenită pe filiera Mariei Alexandrovna, bunica sa. În iulie 1960 Regina Maria a Iugoslaviei a vândut la Sotheby’s această tiară cu £10,800.Din ianuarie 1935 Regina Maria a Iugoslaviei și-a reluat îndatoririle, având cel puțin trei audiențe în fiecare dimineață. Totodată ea a arătat un interes aparte pentru activitățile de binefecere și protecție a copiilor. Un astfel de congres a fost deschis și prezidat de ea pe 3 decembrie 1935. Regina a vizitat cu regularitate orfelinate și spitale de copii din Belgrad și a contribuit cu ajutoare. Pe 1 aprilie 1938 Mignon scria: „În această dimineață am început din nou munca serios, am vizitat o școală, un institut pentru femeile nevăzătoare și o grădiniță, iar în această după amiază o expoziție italiană”. La sfârșitul anilor 1930 a locuit în Sandy, Bedfordshire, apoi din 1946 s-a mutat în Cranbrook, Kent, proprietate pe care a vândut-o în martie 1950, mutându-se definitiv în Londra, în selectul cartier Chelsea.

În Marea Britanie Mignon și-a continuat activitatea de ajutorarea a diverselor organizații caritabile, în beneficiul comunității de emigranți iugoslavi. Regina Maria a Iugoslaviei a fost președinte al Comitetului Crucii Roșii Iugoslave din Londra, contribuind la trimiterea de pachete cu alimente și haine pentru prizonierii de război, iugoslavi din Germania și Italia, prin intermediul Crucii Roșii Britanice. Primea scrisori și apeluri din lagărele de prizonieri pe numele Marie K. Georgevitch. De asemenea a participat la numeroase conferințe interaliate ale Crucii Roșii. Regina Maria a Iugoslaviei a citit un apel transmis de BBC pe 9 aprilie 1941 adresat compatrioților ei cerând „păstrarea unei Iugoslavii unite”, ca și menținerea încrederii în Rege și armată. „În orele de încercare aduceți-vă aminte de ultimele cuvinte ale Regelui Alexandru, Regele martir. Ultimele sale cuvinte au fost «păstrați Iugoslavia unită». Astăzi și eu vă trimit același mesaj. Mențineți-vă demnitatea”, spunea Regina. Iugoslavia a fost însă ocupată de Germania, iar Regele și guvernul au luat drumul exilui. Pentru Mignon misiunea ei era alături de cea a fiului său, Regele Petru II al Iugoslaviei, prin activitățile lor făceau cunoscută Iugoslavia, organizând diverse întruniri, expoziții, precum cele din Londra, Cambridge, Oxford etc. Mignon a fost deopotrivă o susținătoare a artelor, organizând și participând la deschiderea mai multor expoziții de artă iugoslavă. În martie 1942 a deschis at Harrods „Greek and Yugoslav Life” – o expoziție de sculptură, contribuind cu propriile sale sculpturi. În toată această încercare de a susține țara a cărei regină mamă era, Mignon a fost afectată la început de luarea deciziei fiului său Regele Petru de a se căsători cu Principesa Alexandra a Greciei, fiica Regelui Alexandru și a Aspasiei Manos, în 1944. Probabil Mignon fusese superstițioasă și credea în nenorocul alianțelor matrimoniale cu familia regală a Greciei, care fusese demonstrat de căsătoriile fraților ei, Principele Moștenitor Carol II cu Elena a Greciei sau a Elisabetei cu Regele George al II-lea al Greciei. Toate se terminaseră prin divorț, așa cum mai târziu avea să se întâmple cu Petru și Alexandra. Mignon a trăit în exil peste 20 de ani în Marea Britanie, ultimii 15 ani de viață într-un exil impus de Tito. Și aceasta pentru că în ultimii ani de viață ar fi dorit să-și viziteze țara dar nu i-a fost permis. Datorită firii sale caritabile prin testament a lăsat o parte din averea sa unor instituții de caritate, în beneficiul iugoslavilor stabiliți în Anglia.

Deces[modificare | modificare sursă]

A murit în Londra pe 22 iunie 1961. Înainte de înmormântare a fost dusă la biserica ortodoxă sârbă din Lancaster Road . Acolo, fiii săi Petru, Tomislav, Andrei și nepotul Alexandru au asistat la ceremoniile funerare. Din partea familiei regale române a fost prezentă Principesa Ileana. Au mai participat numeroși reprezentanți ai exilului iugoslav. Pe 2 iulie cortegiul a plecat spre Windsor unde a fost înmormântată în cimitirul regal de la Frogmore , "Royal Burial Ground". Înaintea lui Mignon muriseră frații ei mai mari, Regele Carol II la 60 de ani, iar Principesa Elisabeta la 62 de ani, toți la vârste apropiate de cele ale părinților, Regele Ferdinand murise la 62 de ani, iar Regina Maria la 63 de ani.

Repatrierea[modificare | modificare sursă]

Pe 8 septembrie 2012 guvernul sârb a adoptat o decizie prin care se stabilise un comitet organizator pentru exhumarea și transferul rămășițelor pământești ale membrilor Casei Regale Karagheorghevici la Mausoleul Regal Oplenac, în apropierea Belgradului. În cazul rămășițelor pământești ale Reginei Maria a Iugoslaviei, înmormântată la cimitirul regal Frogmore din Windsor, a fost nevoie de o serie de consimțăminte, precum cel al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a Principelui de Coroană Alexandru al Serbiei, a altor membri ai familiei sale, de cel al bisericii engleze care și-a adus argumentarea potrivit legii din 1857 privind înmormântările, dar și de acordul Ministerului Justiției, fiind vorba de exhumare și transfer în alt stat. Permisiunea acordată de ministrul Justiției britanic a fost dată la 11 aprilie 2013 cu precizarea „pentru a fi reînhumată la Mausoleul regal din Oplenac”. Chiar dacă o permisiune este acordată, întotdeauna este nevoie de aplicarea legilor ecleziastice, fiind susținute mormintele de familie, ele reflectând unitatea familiei. În cazul Reginei Maria a Iugoslaviei, înmormântată în 1961 la cimitirul regal, nu a fost posibilă strămutarea până recent, chiar dacă familia sa a dorit, așteptându-se o decizie favorabilă din partea guvernului Serbiei. La 26 aprilie a fost deshumată, iar duminică 26 mai a fost reînhumată în Mausoleul Regal Oplenac. Mai multe familii regale din Europa și-au trimis reprezentanții, iar Casa Regală a României, înrudita cu cea a Serbiei, a fost reprezentată prin Alteta Sa Regală Principesa Margareta a României și de Principele Radu al României.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Maria a Iugoslaviei
Naștere: 6 ianuarie 1900 Deces: 22 iunie 1961
Regalitate iugoslavă
Vacant
Ultimul titlu deținut de
Draga Mašin
ca Regină a Serbiei
Regină a sârbilor, croaților și slovenilor
Regină a Iugoslaviei

8 iunie 1922-9 octombrie 1934
Vacant
Următorul titlu deținut de
Alexandra a Greciei și Danemarcei

Legături externe[modificare | modificare sursă]