Regele României

	Casa Regală a României ;
Regele Carol I
	Consoarte
	Regina Elisabeta
	Copii
	Principesa Maria
Regele Ferdinand I
	Consoarte
	Regina Maria
	Copii
	Prințul Carol
	Prințul Nicolae
	Principesa Elisabeta
	Regina Maria, Regina Consoarte a Iugoslaviei
	Principesa Ileana
	Prințul Mircea
Carol
	Soție
	Regina Elena, Regina Mama a României
	Copii
	Prințul Mihai
Regele Mihai I
	Soție
	Regina Ana
	Copii
	Principesa Moștenitoare Margareta
	Principesa Elena
	Irina Walker
	Principesa Sofia
	Principesa Maria
Majestatea Sa Margareta
	Soț
	Principele Radu

Regele României a fost titlul oficial al conducătorului Regatului României din 1881 până în 1947, când România a fost proclamată republică de către autoritățile comuniste.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Statul Român s-a numit Principatele Unite Române până în 1862, după Mica Unire din 1859 a statelor vasale Sultanatului Otoman, Țara Românească (Principatul Valahiei) și Țara Moldova (Principatul Moldovei), sub Alexandru Ioan I Cuza ca principe. Cuza a devenit atât Principe al Valahiei, cât și Principe al Moldovei în 1859. Din 1862, Statul Român ia denumirea de Principat al României, iar Cuza ia titlul de Principe al României. A fost detronat în 1866 de către Parlament, care a invitat apoi un principe german din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, Carol să devină noul Principe al României.

Independența României față de Sultanatul Otoman a fost recunoscută oficial în 1878 la Congresul de la Berlin; principatul a devenit regat în 1881, cu Principele Carol drept primul ei rege, Carol I.

România a fost o monarhie constituțională in cea mai mare parte din existența ei ca regat, cu excepția perioadei 1938-1944, în timpul dictaturii personale a Regelui Carol II (1938-1940), precum și a celei a mareșalului Ion Antonescu (1940-1944). În timpul acestei din urmă dictaturi, România a fost, în mod efectiv, o monarhie absolută, de drept divin: Regele Mihai a domnit a doua oară fără vreun jurământ pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament, inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În schimb, Mihai I a fost încoronat^[1] cu Coroana de Oțel și uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București, chiar în ziua celei de-a doua sale suiri pe tron, la 6 septembrie, 1940^[2]. Astfel, Mihai I a domnit a doua oară doar „prin Grația Lui Dumnezeu”^[1], ca rege absolut, de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai I nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline^[3], numit „Conducător”.

Listă de regi ai României[modificare | modificare sursă]

Pentru lista conducătorilor de dinainte de 1866 vezi:

Pentru lista conducătorilor de după 1947 vezi:

Lista președinților României


Nume	Domnie	Familie	Note
Carol I	20 aprilie 1866 - 10 octombrie 1914	Hohenzollern-Sigmaringen
Ferdinand I „Întregitorul”	10 octombrie 1914 - 20 iulie 1927	Hohenzollern-Sigmaringen
Mihai I	20 iulie 1927 - 8 iunie 1930	Hohenzollern-Sigmaringen	Regenți^[4]: Principele Nicolae (1927 - 1930), Miron Cristea (1927 - 1930), Gheorghe Buzdugan (1927 - 1929), Constantin Sărățeanu (1929 - 1930)
Carol al II-lea	8 iunie 1930 - 6 septembrie 1940	Hohenzollern-Sigmaringen
Mihai I^[5]	6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947	Hohenzollern-Sigmaringen

Listă de regine ale României[modificare | modificare sursă]

Nume	Domnie	Familie
Elisabeta	15 noiembrie 1869 - 27 septembrie 1914	Wied-Neuwied
Maria	10 octombrie 1914 - 20 iulie 1927	Saxa-Coburg și Gotha
Elena (regină mamă)		Glücksburg
Ana (popular numită regină)		Bourbon-Parma