Cetatea Gherla
| Cetatea Gherla | |
 Cetatea Gherla, în sec. XIX |
|
| Informații despre clădire | |
|---|---|
| Localitate | Gherla |
| Țară | România |
| Alte denumiri | Cetatea Martinuzzi |
| Arhitect | Domenico da Bologna |
| Cod RAN | 55393.13 |
| Cod LMI | CJ-II-m-B-07658 |
| Beneficiar | Gheorghe Martinuzzi |
| Data finalizării | 1540 |
Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi) a fost construită în 1540, la ordinul episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi, totodată cancelar și vistier la Curtea Regală maghiară.
Cuprins |
Istoric [modificare]
Cetatea a fost înălțată pe malul drept al râului Someșul Mic, la o distanță de numai câțiva kilometri de ruinele castrului roman Secunda Pannoniorum și în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu.
Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând și accesul prin o serie de tuneluri subterane[1]. Drept materiale de construcție s-au folosit în principal pietere din ruinele cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei - Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară.
La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanță strategică, de aceea în 1706 a fost ștearsă din rândul cetăților de război. Cetatea a fost transformată inițial în cazarmă, fiind apoi abandonată și pusă la vânzare[2].
Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (Carcer Magni Principatus Transilvaniae). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din județul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal.
Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, cf proiectului arhitecților bistrițeni Danil Reschler și Ioan Reschler.
La 1 mai 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenție pentru minori, unde copii studiau și învățau diverse meserii.
În timpul comunismului închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deținuți de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranță.
De-a lungul timpului cetatea a purtat mai multe denumiri [3]:
- 1540 - Novum castrum Balvanos vocatum
- 1542 - Wy Balvanos
- 1548 - Arcis Balwanyos
- 1553 - Wyvár (Cetatea Nouă)
- 1554 - Arx nostra Wyvár
- 1558 - Vivaroz
- 1599 - Zemos Ujvár
- 1632 - Szamos Ujwár
Bibliografie [modificare]
- Ioan Câmpean, Damian Mircea Câmpean, Maria Câmpean, Mihai Meșter, Vasile Bunea, Maria Moldovan, Flavia Zegrean, Georgeta Drăgan Giurgean (2004). Gherla, pe treptele istoriei. Locuri, oameni, fapte. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință. ISBN 973-686-664-5
- Scurtă descriere pe site-ul Administrației Penitenciarelor și a Penitenciarului Gherla, http://www.penitenciarulgherla.ro
- Repertoriul arheologic al județului Cluj, Cluj-Napoca, 1992.
- Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2008). Castles & fortresses in Transylvania: Cluj County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-05364-7
