Dej

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dej
—  Municipiu  —
Primăria municipiului Dej
Primăria municipiului Dej
Stemă
Stemă
Dej se află în România
{{{alt}}}
Dej
Localizarea orașului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 47°05′12″N 23°48′19″E / 47.08667°N 23.80528°E / 47.08667; 23.8052847°05′12″N 23°48′19″E / 47.08667°N 23.80528°E / 47.08667; 23.80528

Țară România
Județ Cluj
Statut Municipiu

SIRUTA 55008
Atestare 1214

Sate componente Ocna-Dejului, Peștera, Pintic, Șomcutu Mic

Guvernare
 - Primar Costan Morar

Suprafață
 - Total 109 km²
Altitudine 285 m.d.m.

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 33.497 locuitori
 - Densitate 307.31 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 38.437 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Prefix telefonic +40 x64[3]
http://www.dej.biz/ - Portal de informare și documentare a cetățenilor și utilizatorilor de internet ai municipiului Dej.

Site web: Site-ul primariei Municipiului Dej

Municipiul Dej în județul Cluj
Municipiul Dej în județul Cluj

Dej (în germană Desch, în maghiară Dés, Deés) este un municipiu în județul Cluj, Transilvania, România. Se află la 57 km nord-est de municipiul Cluj-Napoca, la confluența dintre râurile Someșul Mare și Someșul Mic.

De-a lungul timpului a apărut cu diverse denumiri: Deeswar (1261), Deswar (1315), Des (1406), Dees, Desh, Desch (1601)[4]. Românii întotdeauna l-au numit Dej.

Localitatea Dej a evoluat de la stadiul de sat la cel de târg și apoi la cel de oraș, fiind favorizat de zăcămintele de sare de aici, de așezarea la intersecția de drumuri și a Someșului navigabil în Evul Mediu.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Orașul Dej a apărut și s-a dezvoltat într-un spațiu al confluențelor: aici se unesc cele două Someșuri; este elementul de clivaj între Câmpia Transilvaniei și Podișul Transilvaniei; se intersectează vechi drumuri comerciale și strategice (rutiere și feroviare), Dejul fiind o adevărată „Poartă de intrare” în Transilvania, pe valea Someșului unit.

Dejul a fost reședința comitatului Solnoc, iar din 1878 a comitatului Solnoc-Dăbâca. Din 1925 până în 1950, orașul a fost capitala județului Someș. În 1950, Dejul a devenit reședința Raionului Dej. În urma reformei administrative din 1968 orașul Dej a devenit municipiu în cadrul județul Cluj, pierzându-și astfel importanța de centru administrativ.

Municipiul Dej cuprinde localitățile componente: Ocna Dej, Șomcutu Mic și Pintic, respectiv Peștera, așezare depopulată în timpul regimului comunist.

Orașul este mărginit la est de cartierul Dealul Florilor, la sud de dealul Sf. Petru, la nord-est de comuna Cuzdrioara, la vest de satul Jichișul de Jos, iar la sud-vest de cartierul Ocna Dejului. Localitatea este nod de drumuri terestre și căi feroviare cu stațiile Dej și Dej triaj.

—Cartierele orașului: Dealul Florilor, 1 Mai, Centru, Ecaterina Teodoroiu, Parcul Mare, Stefan cel Mare, Unirii, Ocna Dejului

Istoric[modificare | modificare sursă]

—Valea Someșului a constituit o atracție pentru om din cele mai vechi timpuri. Privind din această perspectivă, putem spune că orașul Dej are o vechime biblică, deoarece cele mai vechi urme arheologice datează din epoca neolitică, adică cu 5.500 de ani î.Hr.- Au fost descoperite fragmente ceramice neolitice în pădurea Bungăr, pe dealul Sfântu Petru și pe dealul Cichegy din Viile Dejului.

—Despre o așezare cu adevărat stabilă și bine organizată se poate vorbi la începutul epocii fierului, când se cristalizează civilizația dacică.

—Descoperirile din epoca romană ne fac să presupunem existența unei așezări romane pe vatra actuală a municipiului Dej, din păcate numele antic al așezării nu se cunoaște.

Au fost descoperite resturile drumului roman și ale podului de peste Someș care făcea legătura între castrele de pe graniță. Altă descoperire importantă din epoca romană o constituie  conducta de aducțiune a apei care se îndreapta spre zona centrală a orașului; Lla Pintic a fost descoperită o villa rustica, iar pe dealul Cabdic (Rompaș) s-au găsit întâmplător un altar votiv roman și o monedă romană de aramă. Tot aici se observă urme ale exploatării sării de către romani. —În satul Peștera (de lângă Dej) s-au descoperit morminte romane.La Cetan a fost identificat un drumul roman și ceramică romană.

—Teritoriul actual al orașului și exploatările de sare de aici au făcut parte din voievodatul lui Menumorut. Granița dintre voievodatele lui Gelu și Menumorut era Valea Fizeșului, care se varsă în Someșul Mic.

—După anul 905 a început cucerirea maghiară a acestor formațiuni politice româno-slave. —Pentru impulsionare vieții economice, regalitatea maghiară a încurajat colonizarea sașilor în Transilvania. În drumul lor spre Sibiu, o parte dintre acești hospites-oaspeți s-au oprit și aici și au întemeiat orașul Dej. Aceștia s-au așezat aici în jurul anilor 1141-1143, iar în scurt timp așezarea a căpătat un caracter  urban.

Prima mențiune documentară care atestă existența orașului datează din anul 1214, când a apărut cu numele de Dees. Cetatea Dejului a fost construită între 1214 și 1235. Orașul a avut de suferit de pe urma invaziei tătare din 1241. Orașul se dezvoltă de-a lungul timpului ca și centru important de exploatare a sării, dispunând și de un mic port folosit pentru transportul rapid al sării pe râul Someș.

La 3 km de Dej la confluența Someșului Mare cu Someșul Mic se află Salina Ocna Dej sarea a început fie exploatată la Ocna Dej încă din antichitate. [5] Numeroase mărturii scrise prin anii 1239, 1291, 1365, 1465, ne furnizează informații despre modul de organizare a exploatarii sării.

—De-a lungul evului mediu orașul a primit mai multe privilegii din partea voievozilor Transilvaniei și a regilor Ungariei. Acestea constau în scutirea de taxe și impozite a locuitorilor din Dej și Ocna Dej, iar scopul era acela de a crește populația în zonă pentru a exploata cât mai multă sare.

—În secolele XVI-XVII, orașul Dej a fost prins în conflictele politico-militare dintre marile familii nobiliare pt. tronul Principatului Transilvaniei, dar și între conflictul dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman pentru stăpânirea Transilvaniei. —Cel mai dramatic eveniment s-a produs după asasinarea domnitorului Mihai Viteazul, între anii 1601-1603, când orașul a fost trecut prin foc și sabie de generalul Basta.

—Importanța politică a orașului Dej a crescut la mijlocul al sec. XVII, când principii din familia Rackoczi și-au amenajat la Dej curtea princiară-Casa Rakocziană-demolată abia în anul 1938.

—În secolul al XVIII-lea în orașul Dej se formează o puternică comunitate românească, care, cu ajutorul Guberniului Transilvaniei a primit dreptul  să-și construiască cimitir, biserică și școală. Ponderea românilor în cadrul comitatului Solnoc Dăbâca a fost întodeauna peste 75%.

—În secolul al XIX-lea în Dej și în împrejurimi se formează un puternic centru cultural românesc, animat și unit în jurul Asociațiunii ASTRA și a Băncii Someșana, ambele conduse de dr.Todor Mihali.

În acest context se formează o elită politică și culturală românească, care prin activitățile culturale desfășurate în satele din județ, au angrenat marea masă a românilor în mișcarea politică națională și de afirmare a conștiinței naționale.

—În contextul Primului Război Mondial, orașul Dej a devenit un puternic centru unionist prin personalitățile sale: dr.Teodor Mihali (vicepreședinte al Partidului Național Român), dr.Alexandru Vaida Voevod (a citit, în 18 oct. 1918, în Parlamentul Declarația de independență a națiunii române din Transilvaniei), dr.Ștefan Ciceo Pop (originar din Șigău dar stabilit la Arad) dar și alți fruntași ai românilor precum frații Boca, Micșa, Mezei și alții.

La  Marea Adunarea de la Alba Iulia din partea comitatului Solnoc-Dăbâca au participat 68 de delegați aleși, iar din partea orașului Dej un număr de 11 delegați, care au votat unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

Perioada interbelică a însemnat dezvoltarea orașului pe toate planurile: edilitar, administrativ-politic, economic și cultural. Personalitatea care s-a remarcat a fost primarul dr. Pop Cornel,

—Această dezvoltare și evoluție a fost oprită de cel de-al doilea război mondial. După Dictatul de la Viena, Dejul și județul Someș au făcut parte din teritoriile cedate Ungariei.

—În 8 septembrie 1940,  autoritățile ungare horthiste au instaurat în Dej un regim dur de dictatură militară. Mulți români au avut de suferit, alții au fost expulzați în România sau nevoiți să se refugieze.

—Spre sfârșitul războiului în primăvara anului 1944, autoritățile ungare au declanșat Holocaustul evreilor din Dej și din județul Someș, fiind închiși7.800 de evrei,  în ghetoul din Pădurea Bungăr și apoi trimiși la Auschwitz-Birkenau. Au reușit să supraviețuiască lagărelor morții puțin peste 800 de suflete.

Sfârșitul celui de-al doilea război mondial a adus instaurarea regimului comunist.  Imediat după falsificarea alegerilor, de către comuniști, din 19 noiembrie 1946, locuitorii din împrejurimile Dejului au declanșat una din primele revolte anticomuniste (Revolta de la Podul Someșului).

—În perioada comunistă, în orașul Dej au avut loc însemnate transformări economice, sociale și politice: în plan economic a fost construită platforma industrială Nord: Combinatul de celuloză și Hârtie, Fabrica de mobilă, Fabrica de fibre artificiale, Protanul, Triajul CFR; Fabrica de conserve 11 iunie, Fabrica de cărămizi refractare Trasia ș.a.

Evenimentele din decembrie 1989 care au dus la căderea regimului comunist au fost resimțite și le Dej. Muncitorii din întreprinderi au ieșit în stradă pentru a striga: Libertate, Jos tiranii, Jos Ceaușescu și alte lozinci destul de populare la vremea aceea. —La Dej militarii și-au adus contribuția la păstrarea ordinii și la instaurarea noilor structuri de putere ale administrației locale-Frontul Salvării Naționale. —În cei 25 de ani de la Revoluția din 1989 în municipiul Dej s-au produs mai multe schimbări, unele pozitive iar altele negative.

—Dejului este un oraș cu o istorie bogată, în care au trăit și creat multe personalități. Cu ocazia aniversării a 800 de ani de la atestarea documentară, în anul 2014, istoria orașului a fost cuprinsă într-o monografie: DEJ. Istorie și legendă, autori Constantin Albinetz și Cristina Albinetz.

Vivat, Crescat, Floreat !

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Dej

     Români (81.79%)

     Maghiari (11.28%)

     Romi (1.02%)

     Necunoscută (5.74%)

     Altă etnie (0.14%)

Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Dej

     Ortodocși (72.42%)

     Romano-catolici (2.37%)

     Reformați (9.68%)

     Penticostali (4.2%)

     Greco-catolici (3.21%)

     Baptiști (1.1%)

     Necunoscută (5.92%)

     Altă religie (1.06%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Dej se ridică la 33.497 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 38.437 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (81,8%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (11,29%) și romi (1,03%). Pentru 5,74% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (72,42%), dar există și minorități de reformați (9,68%), penticostali (4,21%), greco-catolici (3,21%), romano-catolici (2,38%) și baptiști (1,1%). Pentru 5,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Populația stabilă a municipiului era la 1910 de 11.451 de locuitori (7991 maghiari, 2911 români, 445 germani și 104 alte naționalități).

Evoluția populației la recensăminte:


Mass media[modificare | modificare sursă]

Mass Media locală este bine dezvoltată. Municipiul beneficiază de 2 radiouri locale: Radio Fir și Radio Stil și de un post de televiziune -Someș TV -Televiziunea Văii Someșului. Televiziunea Someș TV avea o aria de acoperire in 4 județe, mai mult, promotorii acesteia și-au propus o politică de post neutră politic, liberă și încurajatoare a valorilor din microregiunea Văii Someșului. Actualmente nu mai există, fiind preluată la Cluj-Napoca sub denumirea de Transilvania TV. De asemenea, Dejul beneficiaza de un site de stiri www.dejeanul.ro mereu actualizat cu informatii proaspete, fiind alegerea numarul 1 a dejenilor in materie de stiri online.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Centrul istoric al municipiului Dej. În planul al doilea se observă Biserica Reformată-Calvină, edifiu monumental de arhitectură gotică, construit între anii 1456-1526. Turnul bisericii are peste 70 de metri înălțime și a fost ridicat în anul 1643. Biserica a servit drept model pentru bisericile românești maramureșene din lemn, iar în prezent este un simbol al Dejului.
  • Muzeul Municipal Dej, situat în centrul orașului, în Piața Bobâlna nr. 2.
  • Castrul roman Samum din comuna invecinată Cășeiu.
  • Biserica Reformată, construită în stil gotic, în anii 1453-1536, cu un turn înalt de 72 m. Hram inițial (înainte de Reforma Protestantă): "Sf.Ștefan".
  • Biserica și mănăstirea franciscană "Sf. Anton de Padova" (romano-catolică), construită în stil baroc în secolul XVIII (în jurul anului 1716).
  • Biserica Ortodoxă "Sf.Gheorghe", ridicată în 1776.
  • Biserica protopopială greco-catolică (nerestituită), consacrată în anul 1895 cu hramul "Adormirea Preacuratei".
  • Palatul justiției, construit la sfârșitul secolului XIX.
  • Clădirea fostei Primării.
  • Statuia "Lupa Capitolina", simbolul latinității poporului român. A fost realizată de sculptorul V. Pruna și dezvelită în 17 septembrie 2004, cu ocazia celei de-a 100 Adunări Generale a Astrei. Lucrarea a fost donată de dr. Traian Gh. Dascăl, cetățean de onoare al municipiului Dej.
  • Obeliscul (Monumentul) Eroilor.
  • Casa memorială Teodor Mihaly.
  • Casa memorială Alexandru Vaida Voievod.
  • Ruinele Castelului Kornis din comuna învecinată Mănăstirea.
  • Băile Ocna Dej din apropiere.

În partea de sud-vest a Dejului se află Ocna-Dejului, localitate devenită cartier al Dejului din 1991. Aici a existat, amenajat până prin anii '80 ai secolului al XX-lea, băi cu apă sărata, care au dispărut odată cu prăbușirea dealului de sare.

  • Parcul Balnear Toroc din Ocna Dejului (Aici se pot găsi băi cu apa sărată, dar și un strand interior prevăzut cu piscină, jacuzzi si sauna)[7]

Obiective memoriale[modificare | modificare sursă]

Cimitirul eroilor români, maghiari, germani, ruși, sârbi și evrei, din cele două războaie mondiale, este amplasat pe Dealul Florilor și are o suprafață de 3.000 mp. În acest cimitir sunt înhumați 570 eroi, din care 416 cunoscuți, în morminte individuale.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Dej pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73Josephinische Landaufnahme pg053.jpg
  • Ferenc Pápai Páriz (1649-1716) - medic, profesor și scriitor. Autor al lucrării Pax Corporis (Pacea Trupului) tradusă și în limba română, și al unui dicționar latino-maghiar.
  • Constantin Gavenda (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea) - pictor și gravor, staroste al breslei pictorilor și gravorilor din Ocna Dej - Gherla.
  • Kádár Jószef (1851-1939) - profesor și istoric, autor al monografiei Comitatului Solnoc-Dăbâca, apărută în șapte volume (1900-1905).
  • Teodor Mihali (1855-1934) - doctor în drept (1883). Avocat la Baroul de avocatură din Dej. Înființeaza Institutul de Credit și Economii "Someșana". Director al Despărțământului Astrei și membru marcant al conducerii Partidului Național Român.
  • Ștefan Cicio-Pop (1865-1934) - doctor în drept (1889) și avocat la Arad. Fruntaș al Paridului Național Român. Apărător al memorandiștilor în procesul de la Cluj (mai 1894). Participă la pregătirea și desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Semnează Rezoluția de Unire a Transilvaniei cu România. Răspunde de Resortul Apărării în Consiliul Dirigent. Senator și Presedinte al Parlamentului, Copreședinte al Uniunii Parlamentare de la Haga și al Uniunii Statelor Balcanice.
  • Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950) - doctor în medicină și membru al Comitetului Executiv al Partidului Național Român din 1897. Deputat în Parlamentul de la Budapesta. Participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Conduce Resortul Justiției și pe cel al Afacerilor Externe din Consiliul Dirigent, Președinte al Camerei Deputațior (1918). A participat la Conferința de Pace de la Paris. A fost prim-ministru (1919, 1932, 1933).
  • Guilelm Șorban (1872-1923)jurist și compozitor, a trăit la Dej între anii 1900-1923. A fost primul subprefect român al județului Solnoc-Dăbâca și apoi prefect. Autor a peste 100 de lucrări corale și vocal-instrumentale, unele pe versurile unor poeți clasici români.
  • Liviu Micșa (1875-?) - din 1900 este avocat în Dej, secretar, apoi președinte al P.N.R., din comitatul Solnoc-Dăbâca. Partcipă ca delegat al orașului Dej, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Prefect al Comitatului; senator în Parlamentul României întregite.
  • Victor Motogna (1885-1948) - director al Liceului "Andrei Mureșanu". Docent la Universitatea din Cluj și profesor la Academia Teologică Unita din Cluj și la Academia Romano-Catolică din Timișoara. Președinte al Departamantului Dej al ASTREI.
  • Aurel Pavel Banuț (1887-1970) - în 1902 a înființat la Budapesta revista "Luceafărul". Prefect al județului Someș (1931-1932). A sprijinit activitatea ASTREI. Înființeaza la Dej o școală țărănească (1931).
  • George Mânzat (1888-1958). Profesor și senator de Someș în Parlament (1931-1932). A redactat ziarul "Someșul". Președinte al Departamantului Dej al ASTREI. A publicat Monografia orașului Dej.
  • Cornel Pop (1889-1953) - în 1919 este notar și apoi primpretor al comitatului Solnoc-Dăbâca. Secretar și viceprefect al județului Someș, apoi primar al orașului.
  • Victor Cherestesiu (1895-1917) - profesor la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Doctor în filosofie la Universitatea din Viena. Director al Institutului de Istorie din București, director adjunct al Institutului de Istorie și Arheologie Cluj.
  • Ana Novac (1922-2010), scriitoare, supraviețuitoare a Lagărului de la Auschwitz
  • Ion Cupșa (1912-1984), general, istoric și scriitor
  • Emil Lazar (1935-2002) - profesor de limba și literatura romană, director al Muzeului municipal de istorie din Dej

(1975-1998), publicist.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  4. ^ 1 C. Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, vol. I, Ed. Academiei Romane, București, 1966, p. 55.
  5. ^ Istoric Ocna Dej
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  7. ^ Sarea aduce turiști în Băile Toroc, 25 august 2010, Claudiu Padurean, Florina Dobos, România liberă, accesat la 30 mai 2013

Legături externe și bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dej

Constantin Albinetz, Cristina Albinetz, DEJ. Istorie și legendă, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2014, (1054 pag.)

Street View