Castelul Bánffy de la Bonțida

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Castelul Bánffy de la Bonțida
Castelul-banffi-fara-bordura.JPG
Castelul Bánffy
Informații despre clădire
Localitate Bonțida
Țară România
Arhitect Agostino Serena
Joseph Emanuel Fischer von Erlach
Cod RAN 56229.03
Cod LMI CJ-II-a-A-07534
Beneficiar Familia Bánffy
Data începerii construcției 1437
Data finalizării 1890
Stil Renaștere, Baroc (în principal)

Castelul Bánffy de la Bonțida este un ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy în comuna Bonțida, județul Cluj. Nucleul complexului de edificii este renascentist, extinderile ulterioare au fost făcute în secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar în secolul al XIX-lea în stil romantic (inclusiv galeria neogotică de la 1890). Ansamblul se află în prezent în proces de restaurare.

Coordonate: 46°54′36″N 23°48′36″E / 46.91000°N 23.81000°E / 46.91000; 23.81000

Istoric[modificare | modificare sursă]

Domeniul de la Bonțida a fost donat familiei Bánffy de către regele Sigismund de Luxemburg în anul 1387. Se bănuiește că pe acest loc a existat o reședință nobiliară încă din secolul al XIV-lea, iar construcția la castel a început în 1437, când baronul Bánffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-și ridica o cetate, și a fost finalizată în 1543. Prima atestare documentare a castelului datează însă din secolul XVII, când, potrivit unui raport militar (1680), exista un sistem de fortificații care înconjura conacul. Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel renascentist și cel baroc.

Dionisie Bánffy (1638-1674), comite de Dăbâca și Cluj și consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a inițiat construcția ansamblului la aceste dimensiuni, sub controlul arhitectului italian Agostino Serena. Această primă clădire a fost proiectată ca un ansamblu fortificat, cu bastioane în cele 4 colțuri, un turn înalt la intrare și o grădină dispusă în sudul ansamblului.

Moștenitorul său, Dionisie Bánffy al II-lea, a inițiat reconstrucția castelului, începând din 1745 în stil baroc austriac, după planurile arhitectului vienez Joseph Emanuel Fischer von Erlach. În primă fază reconstrucția s-a concentrat asupra curții de onoare din fața clădirii porții, inspirându-se din arhitectura barocă vieneză au fost create noi clădiri: manejul, grajdul, remiza și locuințele servitorilor. Tot el a dat o nouă formă castelului, sub forma a două aripi așezate în poziția literei U. Acum va fi creat și parcul de agrement de pe malul Someșului (proiectat de Johann Christian Erass), în același stil baroc, cu alei, lac, statui și fântâni arteziene[1].

Bonţida - Incinta castelului cu manejul cailor şi trăsurile pregătite pentru plimbare (cca. 1890).
Bonţida - Prima variantă a galeriei neogotice a castelului Bánffy (cca. 1890).

Următorul descendent Bánffy, József Bánffy, va demola în 1820 turnul de poartă, din materialul rezultat fiind ridicată o moară de apă, pusă la dispoziția sătenilor. Tot la dispoziția sa, în 1850 arhitectul Anton Kagerbauer a ridicat o nouă aripă a clădirii, perpendicular pe latura sudică a incintei castelului, totodată remodelând parcul prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere, romantice, specific englezești.

Tot în secolul XVII sculptorul Johann Nachtigall a transpus "Metamorfoza" de Ovidiu în grandioase statui de piatră care decorau poarta.

În anul 1944 trupele germane i-au evacuat pe proprietari, pentru a folosi castelul ca spital militar. Imobilul a fost serios afectat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit și incendiat întreg ansamblul. A fost distrus întreg mobilierul, pinacoteca, bine-cunoscuta galerie de portrete și biblioteca. Baronul Nicolae (Miklós) Bánffy, proprietarul castelului la acel moment și ultimul proprietar al castelului, inițiase o negociere a Ungariei cu România pentru ca ambele state să schimbe tabăra și să întoarcă armele împotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o acțiune de vendetă a guvernului german la adresa baronului.

Perioada comunistă[modificare | modificare sursă]

Într-o latură încă funcțională a castelului a fost instalată în anii 1950 Cooperativa Agricolă de Producție ("C.A.P.") Bonțida. Naționalizarea și lipsa oricărei întrețineri a clădirilor și parcului au dus la degradarea gravă a castelului. Sătenii au folosit cărămizile castelului drept material de construcție. Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a reușit să salveze statuile din parcul odinioară baroc, depozitându-le în cadrul instituției (secția donații, str. I. C. Brătianu), unde se găsesc și astăzi.

În perioada anilor 60 Direcția Monumentelor Istorice a încercat reabilitarea castelului, dar din lipsă de fonduri nu a putut efectua nici o acțiune concretă în acest sens. Castelul a fost folosit mai departe ca depozit de materiale de construcții, iar parcul s-a transformat treptat în pășune, copacii devenind lemn de foc.

Perioada postcomunistă[modificare | modificare sursă]

După căderea regimului comunist a început restaurarea ansamblului în 1999. Decisiv în acest sens a fost acordul semnat de Ministerul Culturii si Cultelor din România, "Institute of Historic Building Conservation" din Marea Britanie și Oficiul pentru Protecția Patrimoniului Cultural din Ungaria. Lucrările de restaurare s-au făcut sub înaltul patronaj al Prințului Charles de Wales, care a vizitat în mai multe rânduri șantierul, și au fost premiate cu premiul "Europa Nostra" de către Uniunea Europeană[2].

În 2007 Principesa Margareta a României și-a asumat rolul de Patron Spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului construit la Bonțida.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Castelul Bánffy de la Bonţida

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Liviu Stoica et all, p. 8.
  2. ^ Castelul Bánffy, premiat de Uniunea Europeană, pe citynews.ro
  3. ^ Deasupra intrării se observă blazonul nobiliar şi o parte a operei sculptorului Johann Nachtigall, care în sec. 18 a transpus "Metamorfoza" de Ovidiu în grandioase statui de piatră

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • András Kovács, Castelul din Bonțida. Etape de construcție în stilul Renașterii, în: Ars Transsilvaniae V (1995), pag. 123-146.
  • Repertoriul arheologic al județului Cluj, Cluj-Napoca, 1992.
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2008). Castles & Fortresses in Transylvania: Cluj County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-05364-7 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]