Salina Turda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Harta de amplasament a Salinei Turda (str. Salinelor 54A)

Salina Turda se găseşte în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea in Salină (prin galeria de acces Franz Josef) se face din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă).

Cuprins

1 Istorie
- 1.1 Perioada austro-ungară
- 1.2 Perioada modernă
2 Fotogalerie
3 Note
4 Referinţe
5 Legături externe
- 5.1 Imagini

[modifică] Istorie

Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic in cursul vremii la Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureş, Ocna Sibiului si Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani in urmă, într-o mare cu adâncime redusă si sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarţei terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălţimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafaţa pământului (cazul localităţilor cu vechi exploatări de sare menţionate mai sus). La Turda ciuperca de sare are o înălţime de cca 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente).

Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgău in camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lăţime. În afara masivului de sare de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare invecinat de la Băile Romane (în zona ştrandului actual).

Unelte romane de sărari descoperite lângă Turda la Valea Florilor

După retragerea romanilor în anul 274 d.C., până în secolul XI, nu există dovezi certe că extracţia sării ar fi continuat.

În primul document cunoscut până în prezent cu referire la sarea de la Turda, emis de cancelaria maghiară în anul 1075, este menţionată vama ocnelor de sare de la Turda (Torda) într-un loc de lângă râul Arieş „qui dicitur hungarice Aranas (Aranyos), latine autem Aureus” („în locul ce se cheamă pe ungureşte Aranyos, iar pe latineşte Aureus”) ^[1]. Acest punct de vamă era situat in preajma fostului pod roman (folosit în tot timpul Evului Mediu, până la finele sec.XVIII), pe amplasamentul aşezării fortificate de mai târziu numită Szentmiklos (Sf.Nicolae).

În cursul secolului XIII este pomenită explicit existenţa ocnei de la Durgău-Turda. Astfel, la 01.05.1271 se dăruia capitlului ^[2] din Transilvania (Alba Iulia) „ocna de sare de la Durgău-Turda (Dörgö-Torda)”. ^[3]

[modifică] Perioada austro-ungară

În timpul stăpânirii maghiare a Salinei de la Turda din secolele XV-XVII, au fost deschise la Durgău un număr de 4 ocne subterane: Mina Katalin, Mina Horizont ^[4], Mina Felsö-Akna ^[5] si Mina Iosif (Joseph).

Unealtă romană de sărari descoperită la Turda (Durgău-Valea Sărată)

Instaurarea puterii habsburgice (austriece) în Ardeal la sfârşitul secolului 17 şi creşterea necesităţilor materiale ale societăţii, determină ca, începând din a doua jumătate a secolului XVII, importanţa acordată ramurilor industriei extractive (inclusiv eploatarea sării) să crească simţitor. Mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administraţia directă austriacă.^[6]

În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Tereza (Maria Theresia), Mina Anton (probabil denumită aşa după Sf.Anton), Mina Clujeana (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prinţului austriac Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul nume Rudolph) si Mina Ghizela (Gisela).

În anul 1690, au început lucrările de deschidere a Minei Tereza, în formă de clopot.^[7] Au urmat alte 2 ocne de sare în formă de clopot (Anton si Clujeana), apoi 2 ocne cu profil modern trapezoidal (Rudolf si Ghizela).

Între 1853 si 1870 s-au săpat primii 780 m ai galeriei de acces Franz Josef' (spre a uşura transportul sării la suprafaţă), apoi, până la sfârşitul secolului XIX, s-au mai săpat încă 317 m, atingându-se lungimea finala de 917 m, din care 526 m în rocile sterile inconjurătoare şi 391 m în masivul de sare. Vizitabili sunt 850 m (67 m sunt inaccesibili).

[modifică] Perioada modernă

Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut şi a concurenţei altor saline ardelene.

Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) şi este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Tereza si Rudolf. Demne de văzut sunt şi utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul şi moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) şi Scara Bogaţilor (o scară lucrată filigranat in lemn).

Salina Turda este înscrisă pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj ^[8], elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.

[modifică] Fotogalerie

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Salina Turda

Intrarea in Salina Turda prin galeria de acces Franz-Josef	Galeria Franz-Josef de acces în Salina Turda ^[9]	Galeria Franz-Josef de acces în Salina Turda ^[10]	Mina Iosif (Sala Ecourilor)
Mina Tereza	Mina Rudolf (în dreapta: întrepătrunderea cu mina învecinată Tereza)	Mina Ghizela (Sala octogonală)	Fierăria (la capătul balconului din Mina Tereza)
Crivacul cu cai (lângă Mina Rudolf)	Altarul (lângă minele Rudolf si Tereza)	Scara Bogaţilor (între minele Rudolf si Tereza)

[modifică] Note

^ Aranyos = Arieş
^ Capitlu: instituţie care conducea activitatea unei biserici sau unei mănăstiri catolice. A fost organizată în secolul VIII, iar în secolele XII-XIII s-a generalizat în toată Europa catolică.
^ Ocnele de sare de la Durgău-Turda au aparţinut aproape tot timpul coroanei regale maghiare sau coroanei imperiale austriece, numai pentru o relativ scurtă perioadă de timp clerului.
^ sinonim Nagydörgö = Durgăul Mare
^ sinonime, in ordine cronologică: Obere Grube = Ocna de Sus şi Karoline = Carolina
^ Toate minele de sare si lucrările subterane de la Salina Turda vor primi de aceea nume princiare austriece: Mina Tereza de la împărăteasa Maria-Theresia (1717-1780); Mina Iosif de la împaratul Joseph II (1741-1790); Galeria Franz Josef de la împaratul Franz-Joseph (1830-1916); Mina Rudolf de la prinţul moştenitor Rudolph (1858-1889, fiul împaratului Franz-Joseph); Mina Ghizela de la prinţesa Gisela (1856-1932, fiica împaratului Franz-Joseph). Am mai putea adăuga aici numele lacului sărat Carolina („lacul nr.1”, în prezent colmatat după alunecări recente de teren) de la Durgău (format după prăbusirea vechii mine „Felsö-Akna” = „Obere Grube” = „Karoline” = „Ocna de Sus”) şi botezat după Karoline Auguste von Bayern (1792–1873), soţia împăratului Franz I (1768-1835). Împreună cu „Obeliscul Carolina” din Cluj (Piaţa Muzeului), au fost denumite aşa după vizita în anul 1817 facută de perechea imperială la Cluj si Turda.
^ Nu se ştie cum a fost denumită iniţial (după 1690) această mină. Împărăteasa austriacă Maria Theresia s-a născut abea in anul 1717. Posibil că la început (între 1690 si mijlocul secolului XVIII) să fi fost botezată Theresa, după Sf.Theresa de Ávila (1515-1582) şi abia ulterior să fi luat numele împărătesei.
^ http://www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/cluj.pdf
^ Porţiunea sterilă, înainte de pătrunderea în masivul de sare
^ Porţiunea după pătrunderea în masivul de sare

[modifică] Referinţe

la Minero-logia Magni Principatus Transilvaniae seu metalla, semi-metalla, sulphura, salia, lapides, et aquae conscripta, Joanne (János) Fridwaldszky, Claudiopoli (Cluj), 1767.
de Beitrag zur Mineralgeschichte von Siebenbürgen, Johann Fichtel, Nürnberg, 1780.
de Studien aus Salinagebiete Siebenbürgens, Frantisek Posepny, Wien (Viena), 1871.
hu Torda város és környéke (Oraşul Turda şi împrejurimile sale), Orban Balazs, Budapesta, 1889 (manuscrisul traducerii în limba română se găseşte la Muzeul de Istorie din Turda).
Turda, date istorice, Violeta Nicula, Editura Triade, ISBN 973-9196-72-4, pag. 55-58

[modifică] Legături externe

[modifică] Imagini

v • d • m Obiective turistice în Turda
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche · Biserica Romano-Catolică din Turda · Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă · Castrul roman · Fabrica de Bere · Palatul Finanţelor · Palatul Princiar · Primăria · Salina Turda · Statuia Dr. Ioan Raţiu · Teatrul Municipal · Tribunalul