Comuna Dăbâca, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Dăbâca (dezambiguizare).
Dăbâca
—  Comună  —
Primăria comunei Dăbâca
Primăria comunei Dăbâca
Dăbâca se află în România
{{{alt}}}
Dăbâca
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 46°58′21″N 23°40′28″E / 46.97250°N 23.67444°E / 46.97250; 23.6744446°58′21″N 23°40′28″E / 46.97250°N 23.67444°E / 46.97250; 23.67444

Țară România
Județ Cluj
Statut Centru de comună

SIRUTA 57546
Atestare 1068 [1]

Reședință Dăbâca
Sate componente Dăbâca, Luna de Jos, Pâglișa

Guvernare
 - Primar [2]

Suprafață
 - Total 50,25  km²
Altitudine 334 m.d.m.

Populație (2011)[3][4]
 - Total 1.543 locuitori
 - Densitate 36,29 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 1.804 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 407265
Prefix telefonic +40 x64[5]

Site: Website

Localizarea comunei în județul Cluj
Localizarea comunei în județul Cluj
Dăbâca pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.(Click pentru imagine interactivă)
Dăbâca pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.
(Click pentru imagine interactivă)

Dăbâca (Cluj) (în germană Doboka sau Dabuke, în maghiară Doboka) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, alcătuită din trei sate. Este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea.

Toponimie[modificare | modificare sursă]

Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură).[6] Poate proveni și după numele căpeteniei maghiar Doboka.[necesită citare] Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854)[7][8].

Istoric[modificare | modificare sursă]

The map shows the phases of the occupation of Transylvania during the Xth and XIIIth centuries

Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului.

Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de o cercetare arheologică amanuntită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului.

În lucrarea Gesta Hungarorum a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice nu putut au dovedi existența ducatului sau a unei populații românești în zona cetății Dăbâca. [9]

În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca (in urbem Dobuka), în așteptarea apropierii dușmanilor.

În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Dăbâca se află în Podișul Someșan, la 35 km de municipiul Cluj-Napoca. Teritoriul comunei include în proporție de 90% din suprafața comunei Valea Lonei și, pe o porțiune mai mică, Valea Someșului Mic. Altitudinile medii sunt de 300-350 m, cu maxime atinse pe Dealul Dâmbu lui Carol (577 m), Dealul Fata (547 m) și Dealul Cocoșed (492 m). Comuna are în componența satele Dăbâca, Pâglișa și Luna de Jos. Se învecinează la nord cu comuna Panticeu, la sud cu Borșa și Bonțida, la vest cu Vultureni, iar la est cu comunele Cornești și Iclod.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima este una temperată cu influențe sensibil oceanice. Temperatura medie anuală este de 10 °C, cu minime de -30...-32 °C și maxime de 39 °C [10]. Temperaturile se mențin ușor mai ridicate pe Culoarul Someșului și puțin mai mici pe porțiunea aparținând văii Lonei.

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Fondul forestier al zonei este alcătuit mai ales din specii de stejari sud-europeni, cer (Quercus cernis) și gârniță (Quercus frainetto) până la altitudinile de 350 m. La altitudinile superioare se întâlnesc mai ales gorunul, stejarul pedunculat (Quercus robur), fagul, frasinul, arțarul țărănesc (Acer tataricum), ulmul. Mai sunt prezente, în proporție mai redusă, plopul, aninul negru, salcia, aninul alb, socul negru, alunul, păducelul, măcieșul, cornul ș.a.

Fauna este compusă din specii cum ar fi pisica sălbatică (Felix silvestris), ciuful de pădure (asia oxus), pițigoiul mare (Parus major), căprioare, vulpi, lupi, mistreți, iepuri etc.

Solurile[modificare | modificare sursă]

Solurile zonei sunt formate mai ales din cernoziomuri argiloiluviale, soluri negre clinohidromorfe, soluri cernoziomoide și în proporție mai redusă alte tipuri de soluri.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Dăbâca

     Români (81.33%)

     Maghiari (6.86%)

     Romi (6.41%)

     Necunoscută (5.24%)

     Altă etnie (0.12%)


Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Dăbâca

     Ortodocși (77.38%)

     Reformați (6.35%)

     Penticostali (2.59%)

     Greco-catolici (5.96%)

     Martori ai lui Iehova (1.1%)

     Necunoscută (5.44%)

     Altă religie (1.16%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dăbâca se ridică la 1.543 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.804 locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (81,34%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,87%) și romi (6,42%). Pentru 5,25% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (77,38%), dar există și minorități de reformați (6,35%), greco-catolici (5,96%), penticostali (2,59%) și martori ai lui Iehova (1,1%). Pentru 5,44% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[11]

Demografie istorie[modificare | modificare sursă]

Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:

Recensământul[12] [13] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Romi Alte etnii
1850 2.205 1.638 380 4 183 178
1880 2.463 1.899 381 6 177 -
1890 2.615 1.981 458 13 163 1
1900 2.733 2.143 452 14 124 -
1910 2.858 2.305 395 49 109 -
1920 2.813 2.394 315 1 103 20
1930 3.331 2.872 371 1 87 87
1941 3.468 2.976 383 5 104 104
1956 3.482 3.016 343 - 123 123
1966 3.163 2.843 285 - 35 35
1977 2.950 2.649 273 - 28 28
1992 1.925 1.672 143 2 108 108
2002 1.804 1.586 136 - 80 -


Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Reformată-Calvină din 1743

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Atlasul localităților județului Cluj, p. 137
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2008”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2008.ro/documm/pdftur12_finale_last/Pales_moc12.pdf. Accesat la 19 iunie 2008. 
  3. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  4. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  6. ^ N. Drăganu - Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticei, București, 1933, p. 13
  7. ^ Pintilie, p. 28
  8. ^ C. Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura Academiei RSR, București, 1967, vol. 1, p. 191
  9. ^ Curta, Florin. “Transylvania Around A.D. 1000.” In Europe Around the Year 1000. Edited by Przemyslaw Urbanczyk. Warsaw: Institute of Archaeology and Ethnology, 2001.
  10. ^ Pintilie, p. 14
  11. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  12. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, Dăbâca
  13. ^ Structura etno-demografică a României

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7 
  • Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4 
  • Pintilie, Mariana, Pintilie, Dorin (2001). Comuna Dăbâca: studiu monografic. Cluj-Napoca: Editura Eurodidact. ISBN 973-85092-4-6 
  • P. Iambor, Nobilii de Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", XVI, 1979
  • Șt. Matei, N. Edroiu, Un relief medieval la Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", VIII, 1979
  • Șt. Pascu, M. Rusu, Cetatea Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", V, 1968
  • N. Vlassa, Așezarea neolitică de la Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", VI, 1969
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2008). Castles & Fortresses in Transylvania: Cluj County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-05364-7 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]