Electrocardiogramă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Reprezentare schematică a unui ECG normal
ECG-ul, cu fazele corespunzătoare a sectoarelor inimii

Electrocardiograma (ECG sau EKG) este o înregistrare a activității electrice a fibrelor musculare ale inimii. Fiecare contracție a miocardului este urmarea unei excitații electrice care provine de la nodulul sinusal și transmis musculaturii inimii. Aceste modificări ale potențialelor electrice ale inimii se pot măsura la suprafața organismului, fiind prezentate printr-o imagine repetată a activității cardiace electrice. Cu ajutorul electrocardiogramei se pot enunța o serie de proprietăți și boli ale inimii.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În anul 1843 Carlo Matteucci descoperă activitatea electrică a inimii datorită experimentelor făcute pe inimile unor porumbei. În 1882, fiziologul Augustus Desiré Waller face pentru prima dată un EKG[necesită citare] cu ajutorul soluției conducătoare de curent, clorură de argint, cainelui sau Jimmy. In 1887 cu ajutorul unui electrometru capilar (inventat 1873 de Lippmann),Augustus Desiré Waller[necesită citare] a putut înregistra pentru prima dată fluxurile inimii.

Instrumentele pentru electrocardiogramă urmau să fie semnificativ îmbunătățite de Willem Einthoven, iar din anul 1903 au fost întroduse pentru diagnosticare în clinici. Tehnologia introdusă de el se folosește si în prezent.

EKG-ul este un procedeu de testare neinvaziv[1], care se poate efectua oricand si aproape oriunde.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]