Intuiție

Intuiția reprezintă capacitatea mintală de a acumula cunoștințe pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior. De asemenea, este o metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită atât a obiectelor, cât și a fenomenelor studiate.

Intuiția are semnificația de pătrundere nemijocită, directă, în esența, în sensul unei probleme, al unui fenomen etc. De asemenea, intuiția poate reprezenta o descoperire bruscă, revelație a unui adevăr, a soluției unei probleme etc.

Intuiția înseamnă cunoaștere perceptivă nemijlocită de raționament (în măsura în care este posibilă separarea dintre percepție și gândire).

Conotații psihologice

Intuiția, în interpretare psihologică, este descoperirea bruscă a unei soluții fără conștiința modului de descoperire care are loc fie la primul contact cu problema, fie după o perioadă de efort fără succes urmată de pauză (așa-numita inspirație). În prima accepție, intuiția este caracteristică pentru al doilea stadiu ontogenetic al dezvoltării intelectuale (2-6 ani), dar se manifestă și la adult. În a doua accepție, de intuiție cognitivă, se manifestă la toți indivizii, dar în grade diferite, fiind determinată de factori constituționali și de mediu (Carl Gustav Jung, 1921).