Homeopatie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Homeopatie: din limba Greacă hómoios- "asemănător-" + páthos "suferință"

Homeopatia este o pseudoștiință, formă a medicinei alternative, în care medicii tratează pacienții cu preparate foarte diluate despre care se crede că provocă oameniilor sănătoși simptome similare cu cele prezentate de către pacient. Comunitatea științifică din Marea Britanie consideră homeopatia la fel de eficace ca un placebo.[1][2]

Opinii care susțin homeopatia[modificare | modificare sursă]

Teoria homeopatiei a fost dezvoltată de medicul saxon Samuel Hahnemann (1755–1843), enunțată în 1796 și extinsă în 1810 în lucrarea Organon der Heilkunst („Organon-ul artei de a vindeca”), în urma experimentelor pe oameni sănătoși cu substanțe diferite, care au indus simptome asemănătoare cu simptomele prezentate de bolnavi.

Homeopatia este o ramură a medicinei alternative care se ocupă cu tratamentul bolilor prin stimularea capacității de vindecare a organismului precum și cu prevenirea apariției afecțiunilor la cei predispuși. Homeopatia abordează omul ca întreg, încercând să trateze ținând cont de acest întreg și de evoluția sa dinamică. Vindecarea este concepută în homeopatie ca o restaurare rapidă, blândă și permanentă a sănătății prin anihilarea bolii în toată extinderea sa. Esența homeopatiei este principiul similitudinii. Acest principiu poate fi sintetizat în formula „similia similibus curantur” (asemănările sunt vindecate prin mijloace asemănătoare), fiind cunoscut încă de pe vremea lui Hipocrate. De altfel, el a fost un adept al acestui principiu[3][4][5][6][7]. Principiul similitudinii postulează faptul că totalitatea simptomelor și semnelor de boală prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanță capabilă să producă simptome similare unei persoane sănătoase. Doar principiul similitudinii este cel care caracterizează această modalitate terapeutică, diferențiind-o de alte metode.[8]

În prezent homeopatia are o largă răspândire pe plan mondial și este practicată în cadru legal, organizat în mod oficial, de către medici cu drept de practică, în 17 țări și în mod curent în peste 80 de țări, [necesită citare] iar în România este recunoscută de Ministerul Sănătății[necesită citare] și practicată oficial numai de medici cu pregătire postuniversitară de specialitate.[necesită citare]

Opinii care resping homeopatia[modificare | modificare sursă]

Nici observațiile, nici fundamentarea nu îndeplinesc condițiile minime pentru a fi considerate științifice. Așa-numitele experimente patogenetice (provinguri) făcute de homeopați nu au nicio legătură cu afecțiunile care ar trebui tratate, se realizează cu o altă diluție, și sunt de calitate atât de slabă încât nu pot fi trase concluzii robuste în urma lor.[9] Testele științifice (folosind metoda dublului orb, binecunoscută pentru probitatea ei) au arătat că tratamentele homeopatice au același efect cu placebo.[10][11]

Doctrina homeopată - legea similitudinii - recomandă un remediu care, ca substanță administrată în doză subponderală unui subiect sănătos, ar produce un set similar de simptome cu cele care se regăsesc la pacientul bolnav. Acest remediu este administrat uzual într-o concentrație extrem de scăzută, preparată printr-o procedură numită potențare, care se presupune că ar imprima diluției mai multă putere terapeutică.

Pentru acest „proces” nu există o explicație satisfăcătoare, fiind doar o rămășiță pseudoștiințifică din epoca alchimiei[necesită citare], când noțiunile de germeni sau molecule nu erau cunoscute sau înțelese. Descoperirile ulterioare teoriei lui Hahnemann, cum ar fi dimensiunea atomilor (Loschmidt, 1865) sau sinteza ureei (Friedrich Wöhler, 1828) au adus lămuriri mai clare.

O soluție atât de diluată cum e o doză homeopatică nu mai conține nici măcar o moleculă din substanța inițială dincolo de diluția 11 centesimală, deci nu mai poate avea efecte terapeutice. Proponenții homeopatiei au emis ipoteza existenței unei „memorii” a apei, ipoteză susținută inițial de rezultatele unui studiu publicat în jurnalul Nature,[12] dar care nu a putut fi confirmată când alți cercetători au încercat să repete experimentul.[13][14]

Organizația Mondială a Sănătății a publicat un document prin care declară că nu susține homeopatia în tratarea următoarelor boli: HIV, TBC, malaria, gripa și diareea la copiii mici.[15]

Remedii homeopate[modificare | modificare sursă]

Remediile homeopate sunt substanțe diluate și dinamizate prescrise după legea similitudinii în doze de obicei infinitezimale. Farmacopeea franceză definește medicamentele homeopate ca preparate obținute prin metoda diluțiilor succesive. Dintre formele cele mai des întâlnite sunt:

  • Tincturile primare
  • Soluțiile
  • Soluțiile oftalmice
  • Soluțiile injectabile
  • Unguentele
  • Supozitoarele
  • Triturațiile
  • Tabletele
  • Globulele

Tincturile primare se definesc ca preparate lichide extractive rezultate din amestecarea sucului proaspăt presat din plante cu alcool sau prin extracție din plante, părți de plante proaspete sau uscate.

Soluțiile sunt preparate obținute prin dizolvarea substanțelor medicamentoase în solvenți adecvați. În funcție de solventul utilizat la preparare pot fi apoase sau hidroalcoolice.

Diluare[modificare | modificare sursă]

Remediile homeopate se prepară prin diluări succesive ale ingredientului activ (de obicei pană la punctul în care acesta nu se regăseste în soluția finală). Unitățile de măsură folosite sunt:

  • C; Scara C a fost creată de Hahnemann și fiecare nivel reprezintă un factor de diluare egal cu 100; de exemplu 2C înseamnă ca o unitate din ingredientul activ se regăseste in 10000 de unitati de soluție. Hahnemann a recomandat 30C pentru majoritatea remediilor (ceea ce reprezintă un factor de diluare de 1060). Comparativ, 12C este aproximativ echivalent cu concentratia unei soluții obținute prin diluarea unui varf de sare într-o cantitate de apă egala cu cea din oceanul Atlantic. In practică, concentrații de 200C (folosite spre exemplu in Oscillococcinum - un remediu homeopat des folosit pentru gripă) nu sunt neobisnuite (200C reprezinta o moleculă ingredient activ in 10400molecule de soluție; ca punct de referință - universul are 1080 atomi)
  • D (sau X); reprezintă o scara zecimală (fiecare nivel corespunde unui factor de diluare egal cu 10)

Pericolele tratamentului homeopat[modificare | modificare sursă]

Diluțiile homeopatice nu au niciun efect direct (dincolo de efectul placebo), dar tratamentul homeopat poate fi periculos din cauza tentației de a evita tratamentul medical real, mai eficace. De exemplu, actrița olandeză de succes Sylvia Millecam a murit de cancer, la 45 de ani, la doi ani de la diagnostic, din cauza opțiunii de a apela la un tratament alternativ în locul celui medical. Într-un caz mai recent, o fetiță de 9 luni care suferea de eczemă a contractat mai multe infecții prin pielea iritată și a murit de septicemie și malnutriție, nefiind tratată medical pentru eczemă deoarece părinții au ales să nu o ducă la spital și să-i administreze numai remedii homeopate (tatăl ei fiind homeopat și lector universitar de homeopatie).[16][17]

Cum e văzută homeopatia în comunitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Homeopatia este convingerea că dând unui pacient, cu simptome de o anumită boală, remedii extrem de diluate care sunt gândite a produce aceleași simptome la persoanele sănătoase. Aceste preparate sunt diluate adesea dincolo de punctul în care orice moleculă de tratament nu mai este prezentă.[18] Studiile asupra practicilor homeopatice au fost în mare parte negative sau neconcludente.[19][20][21] Nu există nici o bază științifică pentru principiile homeopate.[22][23][24][25][26][27][28]

Studiul homeopatiei a fost recompensat de oamenii de știință cu două "premii" Ig Nobel[29] (ignoble inseamnă în limba engleză înjositor, rușinos), o „distincție” umoristică, parodie a premiilor Nobel, acordată anual înainte de acestea, pentru realizări care „nu pot sau nu trebuie să mai fie reproduse”. Ele i-au revenit chimistului francez Jacques Benveniste, pentru cercetări privind memoria apei (acordate în 1991 și 1998).

Președintele Consiliului Științific al Japoniei, Ichiro Kanazawa, a declarat că tratamentele homeopatice sunt „clar fără temei”.[30]

Comisia pentru Știință și Tehnologie din Camera Comunelor, Marea Britanie a declarat următoarele: "Explicațiile de ce homeopatia ar funcționa nu sunt, științific, plauzibile".[1] Consiliul Național pentru Sănătate și Cercetare Medicală din Australia a făcut o evaluare la standarte foarte înalte pentru a stabili pentru ce este utilă homeopatia. Din 68 de probleme de sănătate, homeopatia n-a fost demonstrată a fi eficientă pentru niciuna.[11]

Din cauza ineficienței homeopatiei, mai multe voci din lumea științifică consideră că folosirea acesteia este lipsită de etică.[31][32][33][34]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Comisia pentru Stiinte din Marea Britanie: Homeopatia nu trebuie finantata de stat, functioneaza la fel ca placebo - DoctorH Actualitate - HotNews.ro
  2. ^ http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1874503/?tool=pmcentrez
  3. ^ http://www.homeopathie-en-gezondheid.be/en/homeopathy.html , accesat la 2 mai 2014
  4. ^ www.spaceandmotion/homeopathy, accesat la 3 mai 2014
  5. ^ www.brauer.com - How homeopathy works, accesat la 2 mai 2014
  6. ^ US National Library of Medicine - Immunology and homeopathy, accesat la 3 mai 2014
  7. ^ http://www.worldofhomeopathy.com/history-of-homeopathy/ ,accesat la 3 mai 2014
  8. ^ Ce este homeopatia?
  9. ^ Dantas, F., Fisher, P., Walach, H., Wieland, F., Rastogi, D. P., Teixeira, H., … & Weckx, L. L. M. „A systematic review of the quality of homeopathic pathogenetic trials published from 1945 to 1995. Homeopathy, 2007, 96(1), 4-16. https://www.academia.edu/718864/A_systematic_review_of_homeopathic_pathogenetic_trials_published_from_1945_to_1995._Dantas_F._Fisher_P._Walach_H._Wieland_F._Rastogi_D._P._Texeira_H._Koster_D._Jansen_J.P._Eizayaga_J._Alvaraz_M.E.P._Marim_M._Belon_P._and_Weckx_L.L.M._2007_._Homeopathy_96_4-16”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  10. ^ Ernst, E. „Homeopathy: what does the "best" evidence tell us. Med J Aust, 2010, 192(8), 458-60. https://www.mja.com.au/journal/2010/192/8/homeopathy-what-does-best-evidence-tell-us”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  11. ^ a b National Health and Medical Research Council. „NHMRC Information Paper: Effectiveness of Homeopathy for Clinical Conditions: Evaluation of the Evidence - Overview Report. Canberra: National Health and Medical Research Council; 2015 https://www.nhmrc.gov.au/_files_nhmrc/publications/attachments/cam02i_homeopathyoverviewreport140408.pdf”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  12. ^ Davenas, E., Beauvais, F., Amara, J., Oberbaum, M., Robinzon, B., Miadonnai, A., … & Benveniste, J. „Human basophil degranulation triggered by very dilute antiserum against IgE. Nature, 1988, 333(6176), 30. http://www.researchgate.net/profile/Menachem_Oberbaum/publication/259974222_Human_basophil_degranulation_triggered_by_very_dilute_antiserum_against_IgE/links/548827e80cf2ef34478f0347.pdf”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  13. ^ Hirst, S. J., Hayes, N. A., Burridge, J., Pearce, F. L., & Foreman, J. C. „Human basophil degranulation is not triggered by very dilute antiserum against human IgE. Nature, 1993, 366(6455), 525. http://www.nature.com/nature/journal/v366/n6455/abs/366525a0.html”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  14. ^ Guggisberg, A. G., Baumgartner, S. M., Tschopp, C. M., & Heusser, P. „Replication study concerning the effects of homeopathic dilutions of histamine on human basophil degranulation in vitro. Complementary therapies in medicine, 2005, 13(2), 91-100. http://www.complementarytherapiesinmedicine.com/article/S0965-2299(05)00041-5/abstract”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  15. ^ Homeopathy does not cure diseases, warns WHO
  16. ^ Cuplu australian condamnat la închisoare pentru uciderea din culpă a fiicei lor căreia i-au tratat eczema numai cu homeopatie
  17. ^ Homeopath Thomas Sam guilty of daughter Gloria's death The Daily Telegraph, 5 iunie 2009.
  18. ^ Kayne, SB; Caldwell, IM (). Homeopathic pharmacy: theory and practice (ed. 2nd.). Elsevier Health Sciences. p. 52. ISBN 978-0-443-10160-1. 
  19. ^ „Homoeopathy's benefit questioned”. BBC News. . Accesat în . Professor Egger said: "We acknowledge to prove a negative is impossible. But good large studies of homeopathy do not show a difference between the placebo and the homoeopathic remedy, whereas in the case of conventional medicines you still see an effect." 
  20. ^ „Homeopathy: systematic review of systematic reviews”. Bandolier. Arhivat din original la . Accesat în . None of these systematic reviews provided any convincing evidence that homeopathy was effective for any condition. The lesson was often that the best designed trials had the most negative result  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  21. ^ „Questions and Answers About Homeopathy”. National Center for Complementary and Integrative Health. . Accesat în . In sum, systematic reviews have not found homeopathy to be a definitively proven treatment for any medical condition. 
  22. ^ Beyerstein, BL (). „Distinguishing Science from Pseudoscience” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  23. ^ CSICOP, cited in National Science Foundation Subcommittee on Science & Engineering Indicators (). „Science and Technology: Public Attitudes and Public Understanding: Science Fiction and Pseudoscience”. National Science Foundation. Accesat în . 
  24. ^ „NCAHF Position Paper on Homeopathy”. National Council Against Health Fraud. . Accesat în . 
  25. ^ Tyler, Chris (). „Sense About Homeopathy” (PDF). Sense About Science. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . The scientific evidence shows that homeopathy acts only as a placebo and there is no scientific explanation of how it could work any other way.  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  26. ^ „Questions and Answers About Homeopathy”. National Center for Complementary and Integrative Health. . Accesat în . a number of its key concepts do not follow the laws of science (particularly chemistry and physics) 
  27. ^ „What is Homeopathy”. American Cancer Society. . Arhivat din original la . Accesat în . Most scientists say homeopathic remedies are basically water and can act only as placebos. 
  28. ^ „Scientists attack homeopathy move”. BBC News. . Accesat în . In a statement, the Royal College of Pathologists said they were "deeply alarmed" that the regulation of medicine had "moved away from science and clear information for the public" 
  29. ^ http://improbable.com/ig/
  30. ^ Top scientist says homeopathy efficacy 'scientifically and conclusively disproven' - The Mainichi Daily News
  31. ^ Smith, K. „Against homeopathy–a utilitarian perspective. Bioethics, 2012, 26(8), 398-409. http://www.dcscience.net/kevin-smith-homeopathy-ethics-2011.pdf”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  32. ^ Shaw, D. „Homeopathy is where the harm is: five unethical effects of funding unscientific 'remedies'. Journal of medical ethics, 2010, 36(3), 130-131. http://jme.bmj.com/content/36/3/130.full”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  33. ^ Shaw, D. „A Strong Remedy to a Weak Ethical Defence of Homeopathy. Journal of bioethical inquiry, 2015, 12(4), 549-553. http://link.springer.com/article/10.1007/s11673-015-9674-0”.  Legătură externa în |title= (ajutor)
  34. ^ Ernst, E. „Homeopathy, a "helpful placebo" or an unethical intervention?. Trends in pharmacological sciences, 2010, 31(1), 1. http://www.cell.com/trends/pharmacological-sciences/pdf/S0165-6147(09)00169-2.pdf”.  Legătură externa în |title= (ajutor)

Resurse[modificare | modificare sursă]

Enciclopedii:

Societatea Română de Homeoterapie:

Studiile privind homeopatia care arată că are același efect cu placebo:

Articole ale Consiliului American pentru Știință și Sănătate:

Alte articole: