Fluorescență

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fluorină verde (stânga) și sub lumină UV (dreapta)

Fluorescența este fenomenul de emisie a unui foton în urma dezexcitării unui atom sau a unei molecule de pe o stare energetică superioară pe una inferioară, de exemplu S1 -> S0. In fluorescenta nu are loc schimbarea stării excitate din singlet in triplet, cum se intampla in fosforescenta. Atomii sau moleculele pot fi excitați fie prin absorbție de unde electromagnetice de o anumita lungime de undă fie prin ciocniri cu alte particule( ex.: electroni). De obicei lungimea de undă a fotonului emis este mai mare, astfel având energie mai mică față de energia absorbită. Fluorescența diferă de fosforescență prin durata în care se emite lumină și, eventual, prin procesul prin care se produce dezexcitarea atomului( la fluorencență tranzițiile electronilor de pe un strat energetic superior pe unul inferior, astfel femonenul luminos este mai indelungat). Una din aplicațiile practice ale acestui fenomen fiind tuburile fluorescente(neon), ecranele televizoarelor sau computerelor, sau în biochimie, medicină și mineralogie la identificarea unor minerale.

Referinte 1. "Modern Molecular Photochemistry", Nicholas J. Turro, University Science Books, Sausalito, California, 1991, ISBN 0-935702-71-7

2. "Principles of Molecular Photochemistry - An introduction", Nicholas J. Turro, V. Ramamurthy, J. C. Scaiano, University Science Books, Sausalito, California, 2009, ISBN 978-1-891389-57-3

3. "Photochemistry and Photophysics of Polymeric Materials", Edited by Norman S. Allen, Wiley, 2010, ISBN 978-0-470-13796-3

Vezi și[modificare | modificare sursă]