Bandaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ahile bandajându-l pe Patrocle. Basorelief pe un kylix attic, ca. 500 î.Hr., de la Vulci.
Bandajele sunt utilizate în artele marțiale pentru a preveni dislocarea articulațiilor.
Cavalier King Charles Spaniel cu piciorul bandajat.

Un bandaj reprezintă o fâșie de pânză sau de tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului.[1]

Concept[modificare | modificare sursă]

Ca procedură sau tehnică, bandajarea constă în învelirea unei părți a corpului, care este accidentată din diverse motive. În prezent, are scopul de a acoperi leziunile cutanate și de a imobiliza leziunile osteo-articulare. Bandajul este folosit în general în tratarea rănilor, hemoragiilor, contuziilor, entorselor, luxațiilor și fracturilor. Se urmărește menținerea unei anumite funcționalități a zonei vătămate fără a-i aduce atingere de vreun fel și limitarea selectivă și mecanică în scop terapeutic a mobilității unei articulații.[2][3][4][5][6]

Bandajele sau acțiunea de bandajare presupune aplicarea unui bandaj pe o parte a corpului în scopuri preventive sau terapeutice și au ca scop:

  • Compresia: oprirea hemoragiilor, favorizarea absorbției de fluide din țesuturi și prevenirea pierderii acestora.
  • Izolarea: limitarea mișcărilor extremităților sau a articulațiilor în caz de luxație, entorsă sau fractură, aplicarea materialului care să permită vindecarea și asigurarea de căldură și protecție
  • Corecția: imobilizarea unei părți a corpului și corectarea deformărilor

Recomandări pentru un bandaj[modificare | modificare sursă]

  • Nu trebuie legat prea strâns deoarece acesta poate dăuna pacientului, poate bloca circulația sângelui și poate produce o necroză a pielii
  • Trebuie bandajate articulațiile principale.
  • Bandajele trebuie să fie potrivite situației specifice.
  • Trebuie bine dezinfectate bandajele înainte de utilizare pentru că pot infecta zona rănită.

Reguli generale pentru bandajare[modificare | modificare sursă]

Realizarea unei bandajări adecvate necesită o pregătire anterioară și continuată. Există câteva principii generale în bandajarea părții rănite:

  • Spălarea pe mâini înainte și după fiecare pansare.
  • Prevenirea contactului între zonele de piele prin izolarea lor cu tifon.
  • Protejarea proeminențelor osoase înainte de bandajarea lor.
  • Utilizarea bandajului cel mai adecvat în situația respectivă.
  • Începerea bandajării ținând rola de bandaj într-o mână și partea îndepărtată ce urmează a fi bandajată cu cealaltă.
  • Nu se începe și nici nu se sfârșește bandajarea direct peste o rană sau peste o zonă în care este posibil ca pacientul să exercite un anumit fel de presiune.
  • Bandajarea de la partea cea mai îndepărtată către partea cea mai apropiată (de la picioare către inimă).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „I: Vendajes clásicos”. Vendajes (ed. 2°). San Vicente (Alicante): Editorial Club Universitario. . p. 5. ISBN 8499480039.  Parametru necunoscut |name= ignorat (ajutor)
  2. ^ Jiménez Murillo, L. și Montero Pérez, F.J. Medicina de Urgencias: Guía Terapéutica. Ediciones Harcourt. Madrid. 2006.
  3. ^ McRae, Ronald. Tratamiento práctico de fracturas. Editorial McGraw-Hill-Interamericana de España, S.A.U. Madrid. 2003.
  4. ^ El arte de hacer un yeso. Editorial Smith-Nephew. 2002. Barcelona.
  5. ^ Roces Camino, J.R. Y Fernández Martín, C. Manual de vendajes funcionales en consulta de Enfermería de Atención Primaria. Editorial BDF. Gijón. 2002.
  6. '^ Burgos J. Fracturas. Cirugía ortopédica y traumatología. 3ª edición. Ed. Harcourt, S.A. Madrid, 2000.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bandaj
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bandaj&oldid=15235532