Bioclimat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Bioclimatul este un factor terapeutic natural dependent de condițiile locale de relief, altitudine, parametri climatici și vegetație[1], definit de suma caracteristicilor elementelor climaterice ce aparțin unei zone (climatice[2]), ce prin parametri elementelor ei componente influențează organismul uman.[3] Între anumite limite ale parametrilor însă, factorii respectivi nu influențează starea organismului,astfel că ei sunt în raport cu acesta „indiferenți” sau cu caracter „de cruțare”.[2] În același timp Bioclimatul, este și obiectul de studiu al Bioclimatologiei, ramură a Climatologiei care studiază impactul condițiilor de vreme și climă asupra organismelor vii (incluzând omul)[4]

El poate influența în cadrul tratamentelor balneare sau curei balneoclimatice activitatea organismului (fie el sănătos sau bolnav), în sens pozitiv sau negativ.[5] Valorificarea acestei resurse se face în cadrul stațiunilor balneare, climatice și balneoclimatice.

Factori bioclimatici[modificare | modificare sursă]

Indicațiile terapeutice ale bioclimatului depind de mai mulți factori: caracteristicile climatice, indicii bioclimatici și caracteristicile fizico-chimice[6]

Caracteristicile climatice

Sunt: temperatura, umiditatea și presiunea aerului, durata de strălucire a soarelui, dinamica atmosferică, presiunea parțială a oxigenului[6]

Caracteristicile fizico-chimice (ale aerului)

Sunt:

  1. Aeroionizarea[6][5]: care ↑ cu altitudinea – temperatura, viteza vântului, gradul de radioactivitate al zonei și ↓ cu umezeala relativă[5]
  2. Chimismul aerului[5]
  • Compoziția în gaze[5]
  • Absența poluării chimice și microbiologice[6]
  • Aerosoli terapeutici naturali: marini (Iod, NaCl), salini (NaCl),...etc.[5]
Indicii bioclimatici

Permit reliefarea trăsăturilor bioclimatice ale unui anume regim climatic, stabilirea perioadelor favorabile și/sau nefavorabile activităților umane, determinarea topoclimatelor indicate pentru un anumit tip de cură, precum și evidențierea arealelor climatice și a perioadelor care induc efecte negative su pozitive asupra bilanțului termic uman.[4]

Indicele de confort termic[6] - cuantifică relația temperatură-umezeală-vânt. [5] Cea mai confortabilă valoare apare în momentul de maximă încălzire al anului (luna iulie) și în climatul de dealuri. Scade în contextul disconfortului datorat încălzirii la câmpie, vântului ce determină răcire pe litoral și, odată cu creșterea altitudinii (dispare la peste 1000m.[5]

Stresul bioclimatic[6] - cuantifică efectul relației temperatură-umezeală-vânt. Este de mai multe tipuri[5]:

  • cutanat: este senzația cutanată percepută în contextul termoreglării, datorită acțiunii temperaturii aerului și vitezei vântului asupra sa
  • pulmonar : este reprezentat de acțiunea tensiunii vaporilor aerieni de apă asupra alveolei pulmonare și mucoasei căilor respiratorii.
  • global: reprezintă însumarea acțiunilor celor cutanat și pulmonar

Printre indicii bioclimatici cantitativi se numără[3]:

  • Temperatura echivalent efectivă (TEE)
  • Indicele termohigrometric(THI)
  • Indicele de disconfort THOM (DI THOM)
  • Indicele de căldură (HI)
  • Indicele HUMIDEX,
  • Indicele SIMMER estival (SSI)
  • Indicele de stress/ tensiune relativ(ă) (RSI)
  • Indicele SCHARLAU estival (ISE)
  • Indicele SCHARLAU hibernal (ISH)
  • Indicele puterii de răcire avântului (Pr)
Asociații de factori
[5]

Clasificarea bioclimatelor din România[modificare | modificare sursă]

Se face prin corelație cu efectul sanogen, rezultând astfel următoarele tipuri de bioclimat[7]:

  1. excitant solicitant - corespunde altitudinilor joase
    1. de litoral maritim: Litoralul românesc al Mării Negre[8]
    2. de câmpie: Câmpia Română, Podișul Moldovei, Dobrogea de vest[8]
  2. sedativ indiferent sau de cruțare - corespunde regiunilor de dealuri și coline (podișuri), aflate la altitudini din intervalul 200/ 300 m - respectiv 700/ 800 m: Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, Podișul Transilvaniei, dealurile sudice[8], Subcarpații Moldovei[9]
  3. tonic stimulent - caracterizează regiunile montane și are două variante de depind de altitudine:
    1. de munți mijlocii (700/ 800-1800/ 1900 m altitudine)
    2. de munți înalți (peste 1900/ 2000 m altitudine, climat alpin și subalpin[8])
    3. unele depresiuni montane mai închise[8]

Bioclimat excitant-solicitant[modificare | modificare sursă]

Bioclimatul de câmpie (< 200m)[modificare | modificare sursă]

Caractere[9]:

Bioclimatul de litoral (0-35 m)[modificare | modificare sursă]

Caractere[9]:

  • umezeala, presiunea aerului (valorile cele mai mari), viteza vântului și durata de strălucire a soarelui sunt ↑, precipitațiile sunt ↓
  • confort termic este relativ ↓ și stressul bioclimatic ↑
  • efectele fiziologicei sunt în mare aceleași ca cele de mai sus; diferența apare în contextul în care termoliza este înlocuită de procesul de antrenare și călire termică[10]

Bioclimat sedativ-indiferent (de cruțare) de dealuri și podișuri[modificare | modificare sursă]

Caractere:

  • Temperatură, umezeală, precipitații, nebulozitate, însorire, presiune atmosferică - moderate, viteze mici ale vântului,[9] ierni destul de blânde, veri răcoroase
  • confort termic cu valori maxime și stress bioclimatic redus (cel mai redus)[9], echilibrat (relaxant)
  • Solicită foarte slab sistemele nervoase central și vegetativ precum și glandele endocrine, efectele de ansamblu fiind punerea în repaos a funcțiilor neurovegetative și endocrine inițial exacerbate[10][9]

Biclimat tonic-stimulantă de munte[modificare | modificare sursă]

Caractere

  • climat relativ rece și umed cu nebulozitate relativ pronunțată - dar și cu perioade de însorire marcată, viteza vântului, cantitățile de precipitații, ionizarea cu ioni negativi și puritatea aerului ↑,[5] presiunea și presiunea parțială a oxigenului și temperatura - în scădere cu altitudinea, intensitatea radiației globale în creștere[9]
  • confortul termic este redus (peste 1900 – 2000 m altitudine stresul bioclimatic are valori maxime și contraindică climatoterapia), stressul cutanat și pulmonar este ridicat (caracter hipertonic și deshidratant)[9]
  • apare o acțiune de mobilizare a mecanismelor de adaptare pentru menținerea concentrației optime de O2 în sânge[9] și a celor de termoreglare. Puritatea aerului și aerosolizarea cu ioni negativi au efecte decongestive și antialergice, iar radiațiile UV au cu rol în metabolismul vitaminei D2 și Ca[5]
  • normalizează și echilibrează activitățile sistemelor nervos central și vegetativ, stimulează procesele imunobiologice nespecifice și hematopoieza, scade activitatea inițial exagerată a tiroidei[10][9]

Microclimate specifice[modificare | modificare sursă]

Microclimatul de Salină[5][9]:

  • temperaturile sunt răcoroase dar apropiate de anotimpurile intermediare (9-10-12°C), umezeală este relativ ↓ (60-70 %), curenți de aer sunt practic inexistenți (cu viteza <0.1m/s), ionizare este moderată (700 ioni/cm3) - favorabilă ionilor pozitivi și cu dispersie = 0.5-3µm în cantități de 60-80%, se găsesc cantitați ↑ de CO2 și H2S cu ph ușor acid al aerului
  • Se constată prezența de aerosoli salini: Na-Ca-Mg și lipsa aeropoluanților
  • disconfortul termic de răcire este slab (ameliorat prin îmbrăcăminte), indice de stress cutanat este hipotonic moderat iar cel de stress pulmonar echilibrat

Microclimatul de Mofetă amenajată[5][9]:

  • T = 12-22°C, umiditate relativă este de 50-80%, radioactivitate este medie (0.3µ/l), ionizarea de 2000-15000 ioni/cm3 și CO2 este prezent 80-99 vol %

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Art. 61, Op. cit. Bibliografie: Norme tehnice unitare pentru realizarea documentațiilor complexe de atestare a funcționării stațiunilor balneare, climatice și balneoclimatice și de organizare a întregii activități de utilizare a factorilor naturali
  2. ^ a b M. Cândea, G. Erdeli, T. Simon, 2003
  3. ^ a b Relația climă-turism pe teritoriul României, Mirela-Valentina Dragnea, Rezumat Teză de Doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, 2009, accesat 2014.08.02
  4. ^ a b Enache, L., Cinteză D., Bunescu I.; Bioclimatul - aplicații și implicații, între comfort și discomfort, Op. cit. Bibliografie: Simpozionul Bioclimatologie și sănătate aspecte actuale
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n Curs Balneoclimatoterapie, accesat 2014.08.02
  6. ^ a b c d e f Art. 63, Op. cit. Bibliografie: Norme tehnice unitare pentru realizarea documentațiilor complexe de atestare a funcționării stațiunilor balneare, climatice și balneoclimatice și de organizare a întregii activități de utilizare a factorilor naturali
  7. ^ Art. 62, Op. cit. Bibliografie: Norme tehnice unitare pentru realizarea documentațiilor complexe de atestare a funcționării stațiunilor balneare, climatice și balneoclimatice și de organizare a întregii activități de utilizare a factorilor naturali
  8. ^ a b c d e Munteanu, L., Stoicescu,C., Grigore, L.; Ghidul stațiunilor balneoclimatice din România, Editura Sport-Turism, București, 1978, p. 22-23
  9. ^ a b c d e f g h i j k l m n Vasilescu, O, Cinteză, D.; Bioclima României ca factor terapeutic, Op. cit. Bibliografie: Simpozionul Bioclimatologie și sănătate aspecte actuale
  10. ^ a b c d e Autor colectiv; Cura balneoclimaterică, indicații și contraindicații, Ministerul Sănătății, Editura Medicală, București, 1986, Cap. Factori balneo-climatici din Republica Socialistă România, Subcap. Clima și Bioclima terapeutică

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Guvernul României; Norme tehnice unitare pentru realizarea documentațiilor complexe de atestare a funcționării stațiunilor balneare, climatice și balneoclimatice și de organizare a întregii activități de utilizare a factorilor naturali, 23 iulie 2004, M. Of. al României nr. 752 din 18 august 2004
  • Școala Națională de Meteorologie, Administrația Națională de Meteorologie, Societatea Română de Meteorologie; Simpozionul Bioclimatologie și sănătate aspecte actuale, 21 iunie 2007, Institutul Național de Recuperare Meidicină Fizică și Balneoclimatologie, București (Sala de Consiliu a Facultății de Medicină Generală)
Lectură suplimantară
  • Ionac, Nicoleta; 2008, Ciulache, Sterie; Atlasul bioclimatic al României
  • Teodoreanu, E.; 2002, Bioclimatologie umană, Editura Academiei Române, București
  • Povară, R.; 2001, Biometeorologie și bioclimatologie, Editura du Goeland, București
  • Teodoreanu, E.; 1996, Caracteristici bioclimatice ale perioadei calde a aerului în România, Rev. Geogr., II-III, serie nouă, Institutul de Geografie
  • Teodoreanu, E.; 1994, Caracteristici bioclimatice ale perioadei reci a anului, SCG, XLI.
  • Teodoreanu, Elena; 1984, Bioclima stațiunilor balneoclimaterice din România, Ed. Sport-Turism
  • Fărcaș, Ion; Harta climato-turistică a Republicii Populare Române, „Studia Universitas”