Astm bronșic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Astm bronșic
Clasificare și resurse externe
Două tuburi de plastic albe cu cadrane pe fața lor
Spirometrele se folosesc pentru a măsura debitul respirator maxim, important atât în monitorizarea cât şi în diagnosticarea astmului.[1]
ICD-10 J45
ICD-9 493
OMIM 600807
DiseasesDB 1006
MedlinePlus 000141
eMedicine article/806890
MeSH D001249

Astmul (de la grecescul ἅσθμα, ásthma, "sufocare") este o afecțiune inflamatorie cronică comună a căilor respiratorii caracterizată de simptome fluctuante și recurente, obstrucție reversibilă a fluxului de aer și bronhospasm.[2] Printre simptomele comune se întâlnesc respirație şuierătoare (stridor), tuse, senzație de apăsare în piept și dispnee.[3]

Se crede că astmul este cauzat de o combinație de factori genetici și de mediu.[4] Diagnosticul de bazează de regulă pe tiparul simptomelor, reacția la tratament în timp și spirometrie.[5] Este clasificat din punct de vedere clinic în funcție de frecvența simptomelor, volumul expirator forțat într-o secundă (FEV1), și debitul expirator maxim.[6] Astmul poate fi clasificat și în atopic (extrinsec) sau non-atopic (intrinsec)[7], unde atopia se referă la o predispoziție în dezvoltarea unor reacții de hipersensibilitate tip 1.[8]

Tratamentul simptomelor acute se face de obicei prin inhalarea unui agonist beta-2 cu acțiune de durată scurtă (cum ar fi salbutamol) și corticosteroizi orali.[9] În cazurile foarte grave, pot fi necesari corticosteroizi intravenoși, sulfat de magneziu și spitalizare.[10] Simptomele pot fi prevenite prin evitarea declanșatorilor, cum ar fi alergenii[11] și factorii iritanți, și prin utilizarea de corticosteroizi inhalați.[12] Agoniștii beta cu acțiune de durată lungă (LABA) sau antagoniștii leucotrienelor pot fi utilizați în completarea corticosteroizilor inhalați, dacă simptomele astmului nu pot fi controlate.[13] Gradul de răspândire al astmului a crescut în mod semnificativ începând din 1970. Conform statisticilor din 2011, erau afectate 235–300 milioane de oameni la nivel global,[14][15] incluzând aproximativ 250,000 de decese.[15]

Semne și simptome[modificare | modificare sursă]

Astmul este caracterizat de episoade recurente de respirație şuierătoare, dispnee, senzație de apăsare în piept și tuse.[16] Este posibil să se producă și spută din plămâni în timpul tusei, însă deseori aceasta este greu de expectorat.[17] În timpul refacerii după un atac, poate avea aspect de puroi din cauza nivelului ridicat de celule albe, numite eozinofile.[18] Simptomele sunt de regulă mai grave noaptea și dimineața devreme, sau ca urmare a exercițiilor fizice sau a expunerii la aer rece.[19] La anumite persoane ce suferă de astm, simptomele apar rar, ca reacţie la declanșatori, în timp ce la altele simptomele pot fi persistente.[20]

Afecțiuni asociate[modificare | modificare sursă]

Câteva afecțiuni apar mai des la persoanele ce suferă de astm, cum ar fi:refluxul gastroesofagian (GERD), rinosinuzita şi apneea obstructivă de somn.[21] De asemenea, tulburările psihice sunt mai frecvente[22] 16–52% suferind de anxietate și 14–41% de tulburare de comportament.[23] Nu se știe însă dacă astmul duce la probleme psihice, sau problemele psihice cauzează astmul.[24]

Cauze[modificare | modificare sursă]

Astmul este cauzat de o combinație de interacțiuni de mediu și genetice, complexe și incomplet înțelese.[4][25] Acești factori influențează atât gravitatea sa, cât și reacția la tratament.[26] Se crede că incidența crescută a cazurilor de astm este cauzată de factorii epigenetici (factori ereditari alții decât cei legați de secvența ADN) schimbători și un mediu de viață schimbător.[27]

De mediu[modificare | modificare sursă]

Mulți factori de mediu au fost asociați cu dezvoltarea și agravarea astmului, incluzând: alergeni, poluarea aerului și alte substanţe chimice din mediu.[28] Fumatul în timpul sarcinii și în perioada de după naștere sunt asociate cu un risc mai mare de apariție a simptomelor de astm.[29] Calitatea aerului scăzută, poluarea cauzată de trafic sau nivelurile ridicate de ozon[30] au fost asociate atât cu apariţia astmului, cât și cu gravitatea crescută a acestuia.[31] Expunerea la compuși organici volatili de interior poate fi un declanșator al astmului; expunerea la formaldehidă, de exemplu, reprezintă o asociere pozitivă.[32] De asemenea, ftalații din PVCsunt asociați cu astmul la copii și adulți[33][34], la fel cum este și expunerea la niveluri ridicate de endotoxină.[35]

Astmul este asociat cu expunerea la alergeni de interior.[36] Alergenii comuni de interior includ: acarienii, gândacii, mătreața animalelor și mucegaiul.[37][38] S-a descoperit că eforturile de a diminua acarienii nu au fost eficiente.[39] Anumite infecții respiratorii virale pot crește riscul apariției astmului, atunci când apar la copii, cum ar fi:[40] virusul sinciţial respirator și rinovirusul.[41] Cu toate acestea, anumite alte infecții pot scădea riscul.[41]

Ipoteza igienei[modificare | modificare sursă]

Ipoteza igienei este o teorie ce încearcă să explice incidența crescută a cazurilor de astm la nivel mondial ca fiind un rezultat direct și neintenționat al expunerii reduse, în timpul copilăriei, la bacterii și virusuri neinfecțioase.[42][43] S-a sugerat că expunerea redusă la bacterii și virusuri se datorează, în parte, curățeniei crescute și familiilor cu mai puțini membri din societatea modernă.[44] Dovezile ce susțin ipoteza igienei includ incidența mai scăzută a cazurilor de astm la ferme și în case în care există animale.[44]

Utilizarea antibioticelor în copilărie a fost legată de apariția astmului.[45] De asemenea, nașterea prin cezariană este asociată cu un risc crescut (aproximativ 20–80%) de astm – acest risc crescut este cauzat de lipsa coloniilor de bacterii sănătoase, pe care nou-născutul le-ar fi luat la trecerea prin filiera genitală.[46][47] Există o legătură între astm și gradul de bunăstare financiară.[48]

Genetica[modificare | modificare sursă]

CD14-endotoxin interaction based on CD14 SNP C-159T[49]
Endotoxin levels CC genotype TT genotype
High exposure Low risk High risk
Low exposure High risk Low risk

Antecedentele familiale reprezintă un factor de risc pentru astm, fiind implicate multe gene.[50] Dacă un geamăn identic este afectat, probabilitatea ca cel de-al doilea să sufere de aceeași boală este de aproximativ 25%.[50] Până la sfârșitul anului 2005, 25 de gene au fost asociate cu astmul, la șase sau mai multe populații separate, incluzând:GSTM1, IL10,CTLA-4, SPINK5,LTC4S, IL4R și ADAM33 printre altele.[51] Multe dintre aceste gene sunt legate de sistemul imunitar sau modulează inflamația. Chiar și printre genele din această listă, susținută de studii reproduse pe scară largă, rezultatele nu au fost consecvente la toate populațiile testate.[51] În 2006 peste 100 de gene erau asociate cu astmul într-un singur studiu de asociere genetică;[51] mai multe sunt descoperite constant.[52]

Anumite variante genetice pot cauza astm numai atunci când sunt combinate cu expuneri la medii specifice.[4] Un exemplu în acest sens este un polimorfism uninucleotidic specific în regiunea CD14 și expunerea la endotoxină (un produs bacterian). Expunerea la endotoxină poate proveni din diverse surse de mediu, inclusiv fumul de țigară, câini și ferme. Atunci, riscul apariției astmului este determinat atât de genetica unei persoane, cât și de gradul expunerii la endotoxină.[49]

Afecțiuni medicale[modificare | modificare sursă]

O triadă formată din eczemă atopică, rinită alergică și astm este numită atopie.[53] Cel mai puternic factor de risc în apariția astmului îl reprezintă antecedentele de boală atopică;[40] astmul are o incidență mult mai mare la cei care suferă fie de eczemă, fie de febra fânului.[54] Astmul a fost asociat cu sindromul Churg–Strauss, o afecțiune autoimună, și cu vasculită. Persoanele cu anumite tipuri de urticarie pot avea, de asemenea, simptome de astm.[53]

Există o corelație între obezitate și riscul apariției astmului, ambele având o incidență crescută în ultimii ani.[55][56] Anumiți factori pot fi luați în considerare, inclusiv deficiența respiratorie cauzată de acumularea de grăsime și faptul că țesutul adipos duce la o stare predispusă la inflamații.[57]

Medicamentele beta-blocante, ca de exemplu propranololul, pot declanşa astmul la persoanele predispuse.[58] Cu toate acestea, beta-blocantele cardioselective par a fi sigure la cei cu afecțiuni ușoare sau moderate.[59] Alte medicamente ce pot cauza probleme includ acidul acetilsalicilic, AINS și inhibitorii enzimelor de conversie a angiotensinei.[60]

Acutizare[modificare | modificare sursă]

Unele persoane suferă de astm stabil mai multe săptămâni sau luni, apoi dezvoltă subit un episod de astm acut. Persoane diferite reacţionează la diverşi factori în mod diferit.[61] Cele mai multe persoane pot dezvolta o acutizare severă în urma unui număr de factori declanşatori.[61]

Factorii de la domiciliu care pot duce la acutizarea astmului cuprind praful, mătreaţa animalelor (inclusiv şi mai ales păr de la pisici şi câini), alergeni de la gândacii de bucătărie şi mucegai.[61]Parfumurile sunt o cauză comună a atacurilor acute la femei şi copii. Atât infecţiile virale, cât şi cele bacteriene ale tractului respirator superior pot înrăutăţi boala.[61] Stresul poate înrăutăţi simptomele - se consideră că stresul afectează sistemul imunitar şi, astfel, creşte inflamarea căilor respiratorii la alergeni şi iritanţi.[31][62]

Fiziopatologie[modificare | modificare sursă]

O secţiune transversală de ţesut al căilor respiratorii pe care se observă un perete roz cu pete şi un interior plin cu mucus alb
Obstrucţia lumenului unei bronhiole cu exsudat mucoid, celula caliciformă metaplazie, şi îngroşarea membranei bazaleepiteliale la o persoană cu astm.

Astmul este rezultatul inflamaţiei cronice a căilor respiratorii, care duce la o contractilitate crescută a muşchilor netezi înconjurători. Acest lucru, împreună cu alţi factori, duce la accese de îngustare a căilor respiratorii şi la simptomele clasice de respiraţie şuierătoare. De obicei, îngustarea este reversibilă, cu sau fără tratament.Ocazional, căile respiratorii se schimbă.[16] Schimbările tipice din căile respiratorii includ creşterea numărului de eozinofile şi îngroşarea laminei reticularis. În mod cronic, muşchiul neted al căilor respiratorii poate creşte în dimensiune odată cu creşterea numărului de glande mucoase.Alte tipuri de celule cuprind: limfocite T, macrofage şineutrofile. De asemenea, pot fi implicate şi alte elemente ale sistemului imunitar, printre care: citokine, chemokine, histamine şi leucotriene, printre altele.[41]

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

În timp ce astmul este o afecţiune binecunoscută, nu există o definiţie universal acceptată a acestei boli.[41] Global Initiative for Asthma o defineşte ca pe „o afecţiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii, unde mai multe celule şi elemente celulare joacă un rol. Inflamaţia cronică este asociată cu o hipersensibilitate a căilor respiratorii, care duce la episoade recurente de stridor, dificultăţi de respiraţie, senzaţie de apăsare în piept şi tuse, mai ales noaptea sau dimineaţa devreme. Aceste episoade sunt asociate de regulă cu obstrucţia răspândită, dar variabilă, a fluxului de aer în plămâni, care adeseori e reversibilă în mod spontan sau în urma tratamentului".[16]

În momentul de faţă, nu există niciun test exact cu un diagnostic bazat pe tipologia simptomelor şi răspunsul la terapie în timp.[5][41] Ar trebui suspectat un diagnostic de astm dacă există un istoric de: stridor recurent, tuse sau dificultăţi de respiraţie, iar aceste simptome apar sau se agravează ca urmare a exerciţiilor fizice, infecţiilor virale, alergenilor sau poluării aerului.[63] Se va efectua apoi un test de spirometrie pentru confirmarea diagnosticului.[63] În cazul copiilor mai mici de 6 ani, diagnosticul este mai dificil de stabilit deoarece sunt prea tineri pentru un test de spirometrie.[64]

Spirometria[modificare | modificare sursă]

Spirometria se recomandă pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului şi pentru gestionare.[65][66] Este cel mai bun test pentru astm. Dacă FEV1 (volumul expirator forţat) măsurat conform acestei tehnici se îmbunătăţeşte cu 12% în urma administrării unui bronhodilatator, de exemplu salbutamol, acest lucru confirmă diagnosticul. Totuşi, acesta poate fi normal în cazul persoanelor cu un istoric de astm uşor, care momentan nu se schimbă.Capacitatea de difuziune a unei singure respiraţii poate ajuta la diferenţierea astmului de BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică).[41] Se recomandă efectuarea spirometriei o dată la un an sau la doi ani, pentru a urmări cât de bine este ţinut sub control astmul unei persoane.[67]

Altele[modificare | modificare sursă]

Provocarea cu metacolină presupune inhalarea unor concentraţii mai mari ale unei substanţe care cauzează îngustarea căilor respiratorii la persoanele predispuse. Dacă este negativă, înseamnă că persoana în cauză nu are astm; dacă este pozitivă, totuşi, nu este specifică bolii.[41]

Alte dovezi cuprind: o diferenţă de ≥20% a debitului expirator maxim în cel puţin trei zile pe săptămână, timp de minimum două săptămâni, o îmbunătăţire cu ≥20% a debitului maxim în urma tratamentului cu salbutamol, corticosteroizi pe cale inhalatorie sau prednison, ori o scădere de ≥20% a debitului maxim după expunerea la un factor declanşator.[68] Testele debitului expirator maxim au, totuşi, rezultate mai variabile decât spirometria, nefiind deci recomandate pentru un diagnostic de rutină. Acestea pot fi utile pentru auto-monitorizarea zilnică a persoanelor grav sau moderat bolnave şi pentru verificarea eficacităţii noilor tratamente. Mai pot fi utile pentru determinarea tratamentului la persoanele cu exacerbări acute.[69]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Clasificare clinică (≥ 12 ani)[6]
Severitate Frecvenţa simptomelor Simptome manifestate noaptea  %FEV1 din cele prevăzute FEV1 Variabilitate utilizare SABA
Intermitentă ≤2/săptămână ≤2/lună ≥80% <20% ≤2 zile/săptămână
Uşor persistentă >2/săptămână 3–4/lună ≥80% 20–30% >2 zile/săptămână
Moderat persistentă

Zilnic

>1/săptămână 60-80% >30%

zilnic

Sever persistentă În mod continuu Frecvent (7×/săptămână) <60% >30% ≥de două ori/zi

Astmul este clasificat clinic în funcţie de frecvenţa simptomelor, volumul expirator forţat într-o secundă (FEV1) şi debitul expirator maxim.[6] Astmul mai poate fi clasificat ca atopic (extrinsec) sau neatopic (intrinsec), în funcţie de simptome, dacă acestea sunt declanşate de alergeni (atopice) sau dacă nu sunt declanşate de alergeni (neatopice).[7] Din moment ce astmul este clasificat în funcţie de severitate, în prezent nu există o metodă clară de clasificare a diverselor sub-grupe de astm în afara acestui sistem.[70] Găsirea unor metode de identificare a sub-grupelor care răspund bine la diverse tipuri de tratament este un obiectiv critic actual al institutelor de cercetare a astmului.[70]

Deşi astmul este o afecţiune pulmonară obstructivă cronică, nu se consideră că face parte din bolile pulmonare obstructive cronice deoarece acest termen se referă în mod specific la combinaţii de boli ireversibile, precum bronşectazia,bronşita cronică şi emfizemul.[71] Spre deosebire de aceste boli, obstrucţia căilor respiratorii în cazul astmului este, de obicei, reversibilă; totuşi, dacă rămâne netratată, inflamaţia cronică cauzată de astm poate duce la obstrucţia ireversibilă a plămânilor datorată remodelării căilor respiratorii.[72] Spre deosebire de emfizem, astmul afectează bronhiile, nu alveolele.[73]

Acutizarea astmului[modificare | modificare sursă]

Severitatea unei crize de acutizare[74]
Aproape fatală PaCO2 mare şi/sau necesitate de ventilare mecanică
Viaţa pusă în pericol
(oricare din cele enumerate)
Semne clinice Măsurători
Nivel de conştienţă alterat Debit maxim < 33%
Epuizare Saturaţie de oxigen < 92%
Aritmie PaO2 < 8 kPa
Tensiune arterială scăzută PaCO2 "Normal"
Cianoză
Piept silenţios
Efort respirator scăzut
Sever-acută
(oricare din cele enumerate)
Debit maxim 33–50%
Ritm respirator ≥ 25 respiraţii pe minut
Ritm cardiac ≥ 110 bătăi pe minut
Imposibilitate de a finaliza propoziţii fără pauze în respiraţie
Moderat Înrăutăţirea simptomelor
Debit maxim de cel mult 50–80% din nivelul optim sau prevăzut
Fără caracteristici de astm sever acut

O criză de acutizare a astmului este cunoscută pe scară largă sub denumirea de atac de astm. Simptomele clasice sunt dificultatea de respiraţie, respiraţia şuierătoare sau stridorul şi senzaţia de apăsare în piept.[41] În timp ce acestea sunt simptomele principale ale astmului,[75] unele persoane prezintă în primul rândtuse, iar în unele cazuri grave, mişcarea aerului poate fi afectată în mod semnificativ, astfel încât nu se aude stridorul.[74]

Semnele care au loc în timpul unui atac de astm cuprind utilizarea muşchilor respiratori accesorii (sternocleidomastoidienii şimuşchii scaleniai gâtului); poate exista un puls paradoxal (un puls mai slab în timpul inhalării şi mai puternic în timpul expiraţiei), şi o umflare peste limite a pieptului.[76] Poate să apară o culoare albăstruie a pielii şi unghiilor din cauza lipsei de oxigen.[77]

În cazul acutizării uşoare, debitul expirator maxim (PEFR) este de ≥200 L/min sau ≥50% a maximului estimat.[78] Valoarea moderată este cuprinsă între 80 şi 200 L/min sau 25% şi 50% din maximul estimat, în timp ce valoarea severă este definită ca ≤ 80 L/min sau ≤25% din maximul estimat.[78]

Astmul sever acut, cunoscut anterior sub denumirea de „status asthmaticus”, este o exacerbare acută a astmului care nu răspunde la tratamentele standard cu bronhodilatatoare şi corticosteroizi.[79] Jumătate din cazuri se datorează infecţiilor cauzate de alergeni, poluarea aerului sau utilizarea insuficientă sau necorespunzătoare a medicamentelor.[79]

Astmul instabil este un tip de astm care se distinge prin atacuri severe, recurente.[74] Astmul instabil de Tip 1 este o boală cu o variabilitate largă a debitului maxim, în pofida medicaţiei intense. Astmul instabil de Tip 2 este un astm pe un fond bine ţinut sub control, cu acutizări severe bruşte.[74]

Astmul indus de efortul fizic[modificare | modificare sursă]

Efortul fizic poate declanşa bronhoconstricţia atât la persoanele care suferă de astm, cât şi la cele care nu suferă de această boală.[80] Boala apare la cei mai mulţi oameni care suferă de astm şi la maximum 20% dintre persoanele care nu suferă de astm.[80] La atleți apare cel mai adesea la atleţii de elită, cu rate variind de la 3% pentru sportivii care practică bobul până la 50% la ciclişti şi 60% pentru practicanţii de schi fond.[80] Deşi poate apărea în orice condiţii de vreme, cel mai adesea se manifestă atunci când atmosfera este uscată şi rece.[81] Inhalarea de beta2-agonişti nu pare să îmbunătăţească performanţele atletice ale sportivilor care nu suferă de astm [82]; cu toate acestea, dozele orale pot îmbunătăţi capacitatea de efort şi puterea.[83][84]

Astmul profesional[modificare | modificare sursă]

Astmul apărut (sau agravat) ca rezultat al expunerii la locul de muncă este o boală profesională raportată frecvent.[85] Cu toate acestea, multe cazuri nu sunt raportate sau recunoscute ca atare.[86][87] Se estimează că 5–25% dintre cazurile de astm la adulţi sunt legate de tipul de muncă desfăşurată. Sunt implicaţi aproximativ o sută de alergeni diferiţi, cei mai frecvenţi fiind: izocianaţii, cerealele şi rumeguşul, colofoniul, decapantul de sudură, latexul, animalele şi aldehidele. Ocupaţiile asociate cu cel mai mare risc de probleme includ: persoanele care vopsesc prin pulverizare, brutarii sau cei care procesează alimentele, asistenţii medicali, lucrătorii din domeniul chimiei, persoanele care lucrează cu animale, sudorii, coaforii şi lucrătorii din domeniul prelucrării lemnului.[85]

Diagnosticul diferenţial[modificare | modificare sursă]

Multe alte condiţii patologice pot cauza simptome similare cu cele ale astmului. La copii, trebuie luate în considerate alte boli ale căilor aeriene superioare, cum ar fi rinitele alergice şi sinuzitele, precum şi alte cauze de obstrucţie aeriană, incluzând: aspirarea de corpi străini, stenoza traheală sau laringotraheomalacia, malformaţia inelară a arcului aortic, ganglionii măriţi sau lipoamele în zona gâtului. La adulţi, ar trebui luate în considerare BPOC, insuficienţa cardiacă congestivă, lipoamele pe căile aeriene, precum şi tusea indusă de medicamente (din cauza inhibitorilor ECA). În disfuncţiile corzilor vocale pot exista manifestări similare.[88]

Boala pulmonară obstructivă cronică poate coexista cu astmul şi poate apărea ca o complicaţie a astmului cronic. După vârsta de 65 de ani, cei mai mulţi oameni cu boală obstructivă a căilor aeriene au astm şi BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică). În această situaţie, BPOC se poate deosebi prin nivelul crescut de neutrofile pe căile aeriene, grosimea anormal mărită a peretelui şi hipertrofia muşchiului neted în bronhii. Cu toate acestea, acest nivel de investigaţie nu este efectuat pentru că BPOC şi astmul presupun principii similare de gestionare: corticoizii, beta-agoniştii cu efect îndelungat şi renunţarea la fumat.[89] Boala seamănă foarte mult ca simptomatologie cu astmul, se corelează cu expunerea mai mare la fumul de ţigară, o vârstă înaintată, o reversibilitate mai mică a simptomelor după administrarea unui bronhodilatator şi probabilitate scăzută a transmiterii ereditare a atopiei.[90][91]

Prevenţia[modificare | modificare sursă]

Dovezile privind eficienţa măsurilor în prevenirea apariţiei astmului sunt reduse.[92] Unele măsuri se arată promiţătoare, printre acestea numărându-se: limitarea expunerii la fum atât în uter, cât şi după naştere, alăptarea şi expunerea crescută la creşă sau la familii mari, niciuna dintre acestea nesusţinându-se suficient pentru a fi recomandată pentru această indicaţie.[92] Expunerea timpurie la animale poate fi recomandată pentru această indicaţie.[93] Rezultatele expunerii la animale în alte etape ale vieţii nu sunt concludente[94] şi se recomandă îndepărtarea din locuinţă a animalelor dacă o persoană prezintă simptome alergice la acel animal.[95] Restricţiile alimentare pe durata sarcinii sau a alăptării nu s-au dovedit eficiente şi, prin urmare, nu sunt recomandate.[95] Poate fi eficientă reducerea sau eliminarea componentelor cunoscute de la locul de muncă al persoanelor sensibile.[85]

Gestionarea[modificare | modificare sursă]

Deşi nu există tratament pentru astm, simptomele pot fi, în general, îmbunătăţite.[96] Trebuie conceput un plan specific, personalizat, pentru monitorizarea proactivă şi gestionarea simptomelor. Acest plan trebuie să includă reducerea expunerii la alergeni, testarea pentru evaluarea gravităţii simptomelor şi utilizarea medicamentelor. Planul de tratament trebuie scris şi necesită ajustări de tratament în funcţie de modificările simptomelor.[97]

Cel mai eficient tratament pentru astm este identificarea factorilor declanşatori, cum ar fi fumul de ţigară, animalele sau aspirina şi eliminarea expunerii la acestea. Dacă evitarea factorului declanşator nu este suficientă, se recomandă utilizarea medicamentelor. Medicamentele sunt selectate, printre altele, în funcţie de gravitatea bolii şi de frecvenţa simptomelor. Medicamentele specifice pentru astm sunt clasificate în linii mari în categoriile: cu acţiune rapidă şi cu acţiune îndelungată.[98][99]

Bronhodilatatoarele sunt recomandate pentru tratarea simptomelor pe termen scurt. La persoanele cu atacuri ocazionale, nu este necesară o altă medicaţie. Dacă este prezent astmul persistent uşor (mai mult de două atacuri săptămânal), se recomandă inhalarea unei doze mici de corticosteroizi sau, alternativ, un antagonist pentru leucotriene oral sau un stabilizator al mastocitelor. Pentru persoanele cu atacuri zilnice, se inhalează o doză mai mare de corticosteroizi. În acutizarea moderată sau severă, la aceste tratamente se adaugă corticosteroizi orali.[9]

Modificarea stilului de viață[modificare | modificare sursă]

Evitarea agenţilor declanşatori este componenta cheie a îmbunătăţirii controlului şi prevenirii atacurilor. Cei mai obişnuiţi agenţi declanşatori includ alergenii, fumul (de ţigară şi altele), poluarea aerului, beta-blocanţi neselectivi şi mâncarea cu conţinut de sulfit.[100][101] Fumul de ţigară şi fumatul la mâna a doua (fumatul pasiv) pot reduce eficienţa medicamentelor cum ar fi corticosteroizii.[102] Măsurile de control pentru particulele de praf, inclusiv filtrarea aerului, substanţele chimice pentru omorârea acarienilor, aspirarea, protecţiile de saltea şi alte metode nu au efect asupra simptomelor de astm.[39]

Tratament medicamentos[modificare | modificare sursă]

Medicamentele utilizate în tratarea astmului se împart în două clase generale: medicamentele cu eliberare rapidă utilizate în tratarea simptomelor acute şi medicamentele pentru controlul pe termen lung, utilizate pentru prevenirea acutizării ulterioare.[98]

Cu acţiune rapidă
Un recipient rotund pe un suport albastru din plastic
Salbutamol inhalant cu doză măsurată, utilizat în mod obişnuit pentru tratarea atacurilor de astm.
  • beta2antagonişti adrenoceptori cu efect pe termen scurt (SABA), cum ar fi salbutamolul (albuterol USAN) reprezintă tratamentul de primă linie pentru simptomele astmului.[9]
  • Medicamentele anticolinergice, cum ar fi bromura de ipratropiu, oferă beneficii suplimentare atunci când se utilizează în combinaţie cu SABA la persoanele cu simptome moderate sau severe.[9] Bronhodilatatoarele anticolinergice se pot utiliza dacă o persoană nu poate tolera SABA.[71]
  • Agoniştii adrenergici mai vechi, mai puţin selectivi, cum ar fi epinefrina inhalată, au eficienţă similară cu SABA.[103] Cu toate acestea, nu sunt recomandate din cauza îngrijorării privind stimularea cardiacă excesivă.[104]
Controlul pe termen lung
Un recipient rotund pe un suport albastru din plastic
propionat de fluticazonă inhalant cu doză măsurată, utilizat în mod obişnuit pentru tratarea atacurilor de astm.
  • Corticosteroizii sunt consideraţi în general tratamentul cel mai eficient disponibil pentru controlul pe termen lung.[98] Formele inhalate sunt utilizate în mod obişnuit în cazul bolii severe persistente, în care pot fi necesari corticosteroizi orali.[98] Se recomandă în general ca formulele inhalate să fie utilizate o dată sau de două ori pe zi, în funcţie de gravitatea simptomelor.[105]
  • Agoniştii beta-adrenoceptori cu efect îndelungat (LABA) cum ar fi salmeterolul şi formoterolul, pot îmbunătăţi controlul astmului, măcar la persoanele adulte, atunci când se administrează în combinaţie cu corticosteroizii inhalaţi.[106] La copii, acest beneficiu este nesigur.[106][107] Când se utilizează fără steroizi, cresc riscul efectelor secundare severe[108] şi chiar administraţi împreună cu corticosteroizi pot creşte uşor riscul.[109][110]
  • Antagoniştii de leucotriene (cum ar fi montelukast şi zafirlukast) se pot utiliza în plus faţă de corticosteroizii inhalaţi, în mod obişnuit împreună cu LABA.[98] Nu există suficiente dovezi care să susţină utilizarea în crizele acute de astm.[111][112] La copiii mai mici de cinci ani, reprezintă terapia favorită suplimentară după corticosteroizii inhalaţi.[113]
  • Stabilizatorii mastocitelor (cum ar fi cromolina sodică) reprezintă o altă alternativă preferată la corticosteroizi.[98]
Metode de livrare

Medicamentele sunt livrate în general ca inhalante cu doză măsurată (IDM) în combinaţie cu o cameră de inhalaţie pentru astm sau ca inhalator cu pulbere uscată. Camera de inhalaţie este un cilindru din plastic care amestecă medicamentul cu aerul, făcând mai uşoară primirea întregii doze de medicament. De asemenea, se poate utiliza un nebulizator. Nebulizatoarele şi camerele de inhalaţie sunt la fel de eficiente la persoanele cu simptome de gravitate uşoară până la moderate. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi pentru a stabili dacă există sau nu diferenţe la persoanele cu simptomatologie severă.[114]

Efecte adverse

Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor inhalatori în dozele convenţionale comportă un risc minor de efecte adverse.[115] Riscurile includ apariţia cataractei şi o reducere uşoară a staturii.[115][116]

Altele[modificare | modificare sursă]

În caz de lipsă de reacţie la medicaţia curentă, sunt disponibile alte opţiuni atât în gestionarea cazurilor de urgenţă, cât şi în prevenţia atacurilor de astm. Pentru gestionarea cazurilor de urgenţă, alte opţiuni includ:

  • Oxigen pentru reducerea hipoxiei dacă saturaţia scade sub 92%.[117]
  • S-a demonstrat că tratamentul intravenos cu sulfat de magneziu prezintă un efect bronhodilatator în combinaţie cu alte tratamente în cazurile grave de atac astmatic.[10][118]
  • Heliox, un amestec de heliu şi oxigen, reprezintă, de asemenea, o opţiune în cazurile grave, care nu răspund la medicamente.[10]
  • Deoarece nu există dovezi privind eficienţa salbutamolului intravenos, acest tratament se administrează numai în cazuri extreme.[117]
  • Metilxantinele (ca de exemplu teofilina) au fost utilizate frecvent în trecut, dar nu contribuie semnificativ la efectele tratamentelor cu beta-agonişti pe cale inhalatorie.[117] Utilizarea acestora în cazurile acute este controversată.[119]
  • Ketamina, un anestezic disociativ, are o utilitate teoretică în caz de intubaţie şi necesită ventilaţie mecanică în cazul pacienţilor în stare iminentă de stop respirator; totuşi, studiile clinice nu oferă dovezi în acest sens.[120]

În cazul persoanelor cu astm sever persistent necontrolat prin inhalarea de corticosteroizi şi beta-agonişti cu durată lungă de acţiune, termoplastia bronşică poate fi o opţiune.[121] Procedura implică eliberarea controlată de energie termică la nivelul pereţilor căilor respiratorii în cadrul unei serii de bronhoscopii.[121] În timp ce metoda poate accelera frecvenţa de agravare în primele luni, ulterior pare să aibă un efect de ameliorare. Nu se cunosc efectele după un an de utilizare.[122]

Terapii alternative[modificare | modificare sursă]

Numeroase persoane care suferă de astm şi de alte boli cronice recurg la tratamente alternative; studiile arată că aproximativ 50% utilizează o formă sau alta de terapie neconvenţională.[123][124] În cazul majorităţii terapiilor de acest tip, dovezile existente privind eficacitatea acestora sunt insuficiente. Nu există dovezi suficiente pentru a demonstra eficacitatea administrării de vitamina C.[125] Acupunctura nu este recomandată ca tratament, deoarece nu există dovezi suficiente pentru a susţine eficacitatea acesteia.[126][127] Aparatele de ionizare a aerului nu prezintă dovezi conform cărora ar ameliora simptomele de astm bronşic sau funcţia pulmonară; acest fapt se aplică atât în cazul generatoarelor de ioni pozitivi cât şi negativi.[128]

„Terapiile manuale”, inclusiv osteopatia, chiropractica, fizioterapia şi terapia respiratorie nu prezintă dovezi suficiente privind eficacitatea în cazul astmului.[129] Tehnica de respiraţie Buteyko pentru controlul hiperventilaţiei poate avea drept consecinţă reducerea cantităţii de medicamente, însă nu are niciun efect asupra funcţiei pulmonare.[99] Prin urmare, un grup de specialişti a concluzionat că nu există dovezi suficiente în privinţa eficacităţii acesteia.[126]

Prognostic[modificare | modificare sursă]

Harta lumii cu Europa colorată cu galben, America de Nord şi de Sud cu portocaliu şi Africa de Sud cu roşu închis
Ani de viaţă ajustaţi pentru dizabilitate în cazul astmului la 100.000 de locuitori în anul 2004.[130]

     no data

     <100

     100–150

     150–200

     200–250

     250–300

     300–350

     350–400

     400–450

     450–500

     500–550

     550–600

     >600

În general, prognosticul în cazul astmului este bun, îndeosebi în cazul copiilor cu formă uşoară.[131] Mortalitatea a scăzut în ultimele decenii, datorită depistării şi tratării mai eficiente.[132] La nivel global, boala provoacă dizabilitatea moderată până la severă în cazul a 19,4 milioane de persoane începând din anul 2004 (dintre care 16 milioane se află în ţări cu venituri mici şi medii).[133] Jumătate dintre cazurile de astm diagnosticate în copilărie sunt vindecate complet după zece ani.[50] Se urmăreşte remodelarea căilor respiratorii, însă nu se ştie dacă aceste modificări sunt benefice sau dăunătoare.[134] Tratamentul timpuriu cu corticosteroizi pare să prevină sau să amelioreze deficienţele funcţiei pulmonare.[135]

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Harta lumii cu Europa, America de Nord, Australia şi o mare parte din America de Sud colorate cu roşu, mare parte din Asia colorată cu galben şi mare parte din Africa colorată cu gri
Ratele de incidenţă a astmului bronşic în diferite ţări începând cu anul 2004.

     no data

     <1%

     1-2%

     2-3%

     3-4%

     4-5%

     5-6%

     6-7%

     7-8%

     8-10%

     10-12.5%

     12.5–15%

     >15%

În anul 2011, la nivel mondial existau 235–300 milioane de astmatici,[14][15] boala provocând decesul a aproximativ 250.000 de persoane anual.[16] Ratele de incidenţă variază de la o ţară la alta, cu o preponderenţă între 1 şi 18%.[16] Boala este mai răspândită în ţările dezvoltate decât în ţările în curs de dezvoltare.[16] Astfel, incidenţa este mai redusă în Asia, Europa de Est şi Africa.[41] În ţările dezvoltate, boala este mai frecventă în rândul persoanele dezavantajate economic, în contrast cu ţările în curs de dezvoltare, în care persoanele afectate provin din medii mai bogate.[16] Nu se cunoaşte cu exactitate motivul acestei diferenţe.[16] Peste 80% din mortalitate se produce în ţările cu venituri medii şi mici.[136]

Deşi astmul are o incidenţă de două ori mai mare în cazul băieţilor,[16] formele grave se produc în măsură egală în rândul fetelor şi al băieţilor.[137] În contrast, în cazul adulţilor, boala este de două ori mai frecventă în rândul femeilor[16] şi are o incidenţă mai ridicată în rândul persoanelor tinere.[41]

Ratele globale de astm bronşic au crescut semnificativ între 1960 şi 2008,[138][139] boala fiind recunoscută ca problemă majoră de sănătate publică începând din anii 1970.[41] Ratele astmului s-au menţinut la un nivel constant în ţările dezvoltate de la mijlocul anilor 1990, înregistrându-se o creştere recentă îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare.[140] Aproximativ 7% din populaţia Statelor Unite[108] şi 5% din populaţia Marii Britanii suferă de astm bronşic.[141] Rata de incidenţă în Canada, Australia şi Noua Zeelandă este de 14–15%.[142]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Astmul a fost recunoscut în Egiptul antic şi se trata prin ingerarea unui amestec aromatic cunoscut sub denumirea de kyphi.[143] Boala a fost catalogată în mod oficial drept problemă respiratorie specifică de către Hipocrat în jurul anului 450 î.Hr., echivalentul grecesc al cuvântului „respiraţie dificilă” formând baza denumirii moderne.[41] În anul 200 î.Hr. se considera că se datorează cel puţin parţial emoţiilor.[23]

În 1873, una dintre primele lucrări de specialitate din medicina modernă a încercat să explice fiziopatologia afecţiunii, iar în 1872 s-a ajuns la concluzia că astmul poate fi vindecat prin frecarea toracelui cu un unguent pe bază de cloroform.[144][145] Tratamentul medical în anul 1880 prevedea administrarea de doze intravenoase de pilocarpină.[146] În 1886, F.H. Bosworth a presupus existenţa unei legături între astm şi rinita alergică.[147] Epinefrina a fost pentru prima oară utilizată în tratarea astmului în 1905.[148] Administrarea de corticosteroizi pe cale orală a început în anii 1950, în timp ce tratamentele cu corticosteroizi prin inhalare şi beta-agonişti selectivi cu durată scurtă de acţiune a început în anii 1960.[149][150]

În perioada 1930–1950, astmul era cunoscut ca unul dintre cele şapte boli psihosomatice „sfinte”. Se considera că este cauzat de o tulburare psihologică, tratamentul recomandat fiind adesea psihanaliza sau o altă metodă psihoterapeutică.[151] Deoarece psihanaliştii interpretau respiraţia astmatică şuierătoare ca un plânset refulat al copilului după mama sa, tratarea depresiei era considerată deosebit de importantă în cazul astmaticilor.[151]

Referinţe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ GINA 2011, p. 18
  2. ^ NHLBI Guideline 2007, pp. 11–12
  3. ^ British Guideline 2009, p. 4
  4. ^ a b c Martinez FD (2007). „Genes, environments, development and asthma: a reappraisal”. Eur Respir J 29 (1): 179–84. doi:10.1183/09031936.00087906. PMID 17197483. 
  5. ^ a b Lemanske RF, Busse WW (1 februarie 2010). „Asthma: clinical expression and molecular mechanisms”. J. Allergy Clin. Immunol. 125 (2 Suppl 2): S95–102. doi:10.1016/j.jaci.2009.10.047. PMID 20176271. 
  6. ^ a b c Yawn BP (1 septembrie 2008). „Factors accounting for asthma variability: achieving optimal symptom control for individual patients”. Primary Care Respiratory Journal 17 (3): 138–147. doi:10.3132/pcrj.2008.00004. PMID 18264646. Arhivat din original la 4 martie 2010. http://www.webcitation.org/5nySCf5x8. 
  7. ^ a b Kumar, Vinay; Abbas, Abul K; Fausto, Nelson et al., eds (2010). Robbins and Cotran pathologic basis of disease (ed. 8th). Saunders. p. 688. ISBN 978-1-4160-3121-5. OCLC 643462931 
  8. ^ Stedman's Medical Dictionary (ed. 28). Lippincott Williams and Wilkins. 2005. ISBN 0-7817-3390-1 
  9. ^ a b c d NHLBI Guideline 2007, p. 214
  10. ^ a b c NHLBI Guideline 2007, pp. 373–375
  11. ^ NHLBI Guideline 2007, pp. 169–172
  12. ^ GINA 2011, p. 71
  13. ^ GINA 2011, p. 33
  14. ^ a b World Health Organization Fact Sheet Fact sheet No 307: Asthma”. 2011. http://web.archive.org/web/20110629035454/http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs307/en/. Accesat la 17 ianuarie 2013. 
  15. ^ a b c GINA 2011, p. 3
  16. ^ a b c d e f g h i j GINA 2011, pp. 2–5
  17. ^ Jindal, editor-in-chief SK. Textbook of pulmonary and critical care medicine. New Delhi: Jaypee Brothers Medical Publishers. p. 242. ISBN 978-93-5025-073-0. http://books.google.ca/books?id=EvGTw3wn-zEC&pg=PA242 
  18. ^ George, Ronald B. (2005). Chest medicine : essentials of pulmonary and critical care medicine (ed. 5th ed.). Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins. p. 62. ISBN 978-0-7817-5273-2. http://books.google.ca/books?id=ZzlX2zJMbdgC&pg=PA62 
  19. ^ British Guideline 2009, p. 14
  20. ^ GINA 2011, pp. 8–9
  21. ^ Boulet LP (1 aprilie 2009). „Influence of comorbid conditions on asthma”. Eur Respir J 33 (4): 897–906. doi:10.1183/09031936.00121308. PMID 19336592. 
  22. ^ Boulet, LP (1 iunie 2011). „Asthma-related comorbidities.”. Expert review of respiratory medicine 5 (3): 377–93. PMID 21702660. 
  23. ^ a b editors, Andrew Harver, Harry Kotses, (2010). Asthma, health and society a public health perspective. New York: Springer. p. 315. ISBN 978-0-387-78285-0. http://books.google.ca/books?id=nkP8_h_ewLMC&pg=PA315 
  24. ^ Thomas, M (1 septembrie 2011). „Asthma and psychological dysfunction.”. Primary care respiratory journal : journal of the General Practice Airways Group 20 (3): 250–6. PMID 21674122. 
  25. ^ Miller, RL (1 martie 2008). „Environmental epigenetics and asthma: current concepts and call for studies”. American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine 177 (6): 567–573. doi:10.1164/rccm.200710-1511PP. PMID 18187692. 
  26. ^ Choudhry S, Seibold MA, Borrell LN "et al." (2007). „Dissecting complex diseases in complex populations: asthma in latino americans”. Proc Am Thorac Soc 4 (3): 226–33. doi:10.1513/pats.200701-029AW. PMID 17607004. 
  27. ^ Dietert, RR (1 septembrie 2011). „Maternal and childhood asthma: risk factors, interactions, and ramifications.”. Reproductive toxicology (Elmsford, N.Y.) 32 (2): 198–204. PMID 21575714. 
  28. ^ Kelly, FJ (1 august 2011). „Air pollution and airway disease.”. Clinical and experimental allergy : journal of the British Society for Allergy and Clinical Immunology 41 (8): 1059–71. PMID 21623970. 
  29. ^ GINA 2011, p. 6
  30. ^ GINA 2011, p. 61
  31. ^ a b Gold DR, Wright R (2005). „Population disparities in asthma”. Annu Rev Public Health 26: 89–113. doi:10.1146/annurev.publhealth.26.021304.144528. PMID 15760282. 
  32. ^ McGwin, G (1 martie 2010). „Formaldehyde exposure and asthma in children: a systematic review.”. Environmental health perspectives 118 (3): 313–7. PMID 20064771. 
  33. ^ Jaakkola JJ, Knight TL. (1 iulie 2008). „The role of exposure to phthalates from polyvinyl chloride products in the development of asthma and allergies: a systematic review and meta-analysis”. Environ Health Perspect 116 (7): 845–53. doi:10.1289/ehp.10846. PMID 18629304. 
  34. ^ Bornehag, CG (1 aprilie 2010). „Phthalate exposure and asthma in children.”. International journal of andrology 33 (2): 333–45. PMID 20059582. 
  35. ^ Liu AH (2004). „Something old, something new: indoor endotoxin, allergens and asthma”. Paediatr Respir Rev 5 (Suppl A): S65–71. doi:10.1016/S1526-0542(04)90013-9. PMID 14980246. 
  36. ^ Ahluwalia, SK (1 aprilie 2011). „The indoor environment and its effects on childhood asthma.”. Current opinion in allergy and clinical immunology 11 (2): 137–43. PMID 21301330. 
  37. ^ Arshad, SH (1 ianuarie 2010). „Does exposure to indoor allergens contribute to the development of asthma and allergy?”. Current allergy and asthma reports 10 (1): 49–55. PMID 20425514. 
  38. ^ Custovic, A (2012). „The role of inhalant allergens in allergic airways disease.”. Journal of investigational allergology & clinical immunology : official organ of the International Association of Asthmology (INTERASMA) and Sociedad Latinoamericana de Alergia e Inmunologia 22 (6): 393–401; qiuz follow 401. PMID 23101182. 
  39. ^ a b PC Gøtzsche, HK Johansen (2008). Gøtzsche, Peter C. ed. „House dust mite control measures for asthma”. Cochrane Database Syst Rev (2): CD001187. doi:10.1002/14651858.CD001187.pub3. PMID 18425868. 
  40. ^ a b NHLBI Guideline 2007, p. 11
  41. ^ a b c d e f g h i j k l Murray and Nadel's textbook of respiratory medicine. (ed. 5th ed.). Philadelphia, PA: Saunders/Elsevier. 2010. pp. Chapter 38. ISBN 1-4160-4710-7 
  42. ^ Ramsey, CD (1 ianuarie 2005). „The hygiene hypothesis and asthma”. Current Opinion in Pulmonary Medicine 11 (1): 14–20. doi:10.1097/01.mcp.0000145791.13714.ae. PMID 15591883. 
  43. ^ Bufford, JD (1 mai 2005). „The hygiene hypothesis revisited”. Immunology and Allergy Clinics of North America 25 (2): 247–262. doi:10.1016/j.iac.2005.03.005. PMID 15878454. 
  44. ^ a b Brooks, C (1 februarie 2013). „The hygiene hypothesis in allergy and asthma: an update.”. Current opinion in allergy and clinical immunology 13 (1): 70–7. PMID 23103806. 
  45. ^ Murk, W (1 iunie 2011). „Prenatal or early-life exposure to antibiotics and risk of childhood asthma: a systematic review.”. Pediatrics 127 (6): 1125–38. doi:10.1542/peds.2010-2092. PMID 21606151. 
  46. ^ British Guideline 2009, p. 72
  47. ^ Neu, J (1 iunie 2011). „Cesarean versus vaginal delivery: long-term infant outcomes and the hygiene hypothesis.”. Clinics in perinatology 38 (2): 321–31. PMID 21645799. 
  48. ^ Von Hertzen, LC (1 februarie 2004). „Asthma and atopy -the price of affluence?”. Allergy 59 (2): 124–37. PMID 14763924. 
  49. ^ a b Martinez FD (2007). „CD14, endotoxin, and asthma risk: actions and interactions”. Proc Am Thorac Soc 4 (3): 221–5. doi:10.1513/pats.200702-035AW. PMID 17607003. 
  50. ^ a b c Elward, Graham Douglas, Kurtis S. (2010). Asthma. London: Manson Pub.. pp. 27–29. ISBN 978-1-84076-513-7. http://books.google.ca/books?id=gS4BsugTBvoC&pg=PA27 
  51. ^ a b c Ober C, Hoffjan S (2006). „Asthma genetics 2006: the long and winding road to gene discovery”. Genes Immun 7 (2): 95–100. doi:10.1038/sj.gene.6364284. PMID 16395390. 
  52. ^ Halapi, E (1 ianuarie 2009). „Overview on the current status of asthma genetics.”. The clinical respiratory journal 3 (1): 2–7. PMID 20298365. 
  53. ^ a b Rapini, Ronald P.; Bolognia, Jean L.; Jorizzo, Joseph L. (2007). Dermatology: 2-Volume Set. St. Louis: Mosby. ISBN 1-4160-2999-0 
  54. ^ GINA 2011, p. 4
  55. ^ Beuther DA (1 ianuarie 2010). „Recent insight into obesity and asthma”. Curr Opin Pulm Med 16 (1): 64–70. doi:10.1097/MCP.0b013e3283338fa7. PMID 19844182. 
  56. ^ Holguin F, Fitzpatrick A (1 martie 2010). „Obesity, asthma, and oxidative stress”. J. Appl. Physiol. 108 (3): 754–9. doi:10.1152/japplphysiol.00702.2009. PMID 19926826. 
  57. ^ Wood LG, Gibson PG (1 iulie 2009). „Dietary factors lead to innate immune activation in asthma”. Pharmacol. Ther. 123 (1): 37–53. doi:10.1016/j.pharmthera.2009.03.015. PMID 19375453. 
  58. ^ O'Rourke ST (1 octombrie 2007). „Antianginal actions of beta-adrenoceptor antagonists”. Am J Pharm Educ 71 (5): 95. PMID 17998992. 
  59. ^ Salpeter, S (2001). „Cardioselective beta-blocker use in patients with reversible airway disease.”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (2): CD002992. PMID 11406056. 
  60. ^ Covar, RA (1 februarie 2005). „Medications as asthma trigers.”. Immunology and allergy clinics of North America 25 (1): 169–90. PMID 15579370. 
  61. ^ a b c d Baxi SN, Phipatanakul W (1 aprilie 2010). „The role of allergen exposure and avoidance in asthma”. Adolesc Med State Art Rev 21 (1): 57–71, viii–ix. PMID 20568555. 
  62. ^ Chen E, Miller GE (2007). „Stress and inflammation in exacerbations of asthma”. Brain Behav Immun. 21 (8): 993–9. doi:10.1016/j.bbi.2007.03.009. PMID 17493786. 
  63. ^ a b NHLBI Guideline 2007, p. 42
  64. ^ GINA 2011, p. 20
  65. ^ American Academy of Allergy, Asthma, and Immunology, „Five things physicians and patients should question”, Choosing wisely: an initiative of the ABIM Foundation (American Academy of Allergy, Asthma, and Immunology), http://choosingwisely.org/wp-content/uploads/2012/04/5things_12_factsheet_AAAAI.pdf, accesat la 14 august 2012 
  66. ^ Third Expert Panel on the Diagnosis and Management of Asthma (2007). Guidelines for the diagnosis and management of asthma. National Heart, Lung, and Blood Institute (US). http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK7232/ 
  67. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 58
  68. ^ Pinnock H, Shah R (2007). „Asthma”. BMJ 334 (7598): 847–50. doi:10.1136/bmj.39140.634896.BE. PMID 17446617. 
  69. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 59
  70. ^ a b Moore WC, Pascual RM (1 iunie 2010). „Update in asthma 2009”. American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine 181 (11): 1181–7. doi:10.1164/rccm.201003-0321UP. PMID 20516492. 
  71. ^ a b Self, Timothy; Chrisman, Cary; Finch, Christopher (2009). „22. Asthma”. in Mary Anne Koda-Kimble, Brian K Alldredge, et al.. Applied therapeutics: the clinical use of drugs (ed. 9th). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. OCLC 230848069 
  72. ^ Delacourt, C (1 iunie 2004). „Conséquences bronchiques de l'asthme non traité [Bronchial changes in untreated asthma]”. Archives de Pédiatrie 11 (Suppl. 2): 71s–73s. PMID 15301800. 
  73. ^ Schiffman, George (18 decembrie 2009). „Chronic obstructive pulmonary disease”. MedicineNet. Arhivat din original la 28 august 2010. http://web.archive.org/web/20100828011049/http://www.medicinenet.com/chronic_obstructive_pulmonary_disease_copd/article.htm. Accesat la 2 septembrie 2010. 
  74. ^ a b c d British Guideline 2009, p. 54
  75. ^ Barnes, PJ (2008). „Asthma”. in Fauci, Anthony S; Braunwald, E,; Kasper, DL. Harrison's Principles of Internal Medicine (ed. 17th). New York: McGraw-Hill. pp. 1596–1607. ISBN 978-0-07-146633-2 
  76. ^ Maitre B, Similowski T, Derenne JP (1 septembrie 1995). „Physical examination of the adult patient with respiratory diseases: inspection and palpation”. Eur. Respir. J. 8 (9): 1584–93. PMID 8575588. http://erj.ersjournals.com/content/8/9/1584.long. 
  77. ^ Werner, HA (1 iunie 2001). „Status asthmaticus in children: a review”. Chest 119 (6): 1596–1607. doi:10.1378/chest.119.6.1913. PMID 11399724. 
  78. ^ a b Shiber JR, Santana J (1 mai 2006). „Dyspnea”. Med. Clin. North Am. 90 (3): 453–79. doi:10.1016/j.mcna.2005.11.006. PMID 16473100. 
  79. ^ a b Shah, R (2012 May–Jun). „Chapter 14: Acute severe asthma (status asthmaticus).”. Allergy and asthma proceedings : the official journal of regional and state allergy societies 33 Suppl 1: S47-50. PMID 22794687. 
  80. ^ a b c Khan, DA (2012 Jan–Feb). „Exercise-induced bronchoconstriction: burden and prevalence.”. Allergy and asthma proceedings : the official journal of regional and state allergy societies 33 (1): 1–6. PMID 22370526. 
  81. ^ GINA 2011, p. 17
  82. ^ Carlsen, KH (1 mai 2008). „Treatment of exercise-induced asthma, respiratory and allergic disorders in sports and the relationship to doping: Part II of the report from the Joint Task Force of European Respiratory Society (ERS) and European Academy of Allergy and Clinical Immunology (EAACI) in cooperation with GA(2)LEN.”. Allergy 63 (5): 492–505. PMID 18394123. 
  83. ^ Kindermann, W (2007). „Do inhaled beta(2)-agonists have an ergogenic potential in non-asthmatic competitive athletes?”. Sports medicine (Auckland, N.Z.) 37 (2): 95–102. PMID 17241101. 
  84. ^ Pluim, BM (2011 Jan 1). „β₂-Agonists and physical performance: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials.”. Sports medicine (Auckland, N.Z.) 41 (1): 39–57. PMID 21142283. 
  85. ^ a b c Baur, X (2012 Jun 1). „The management of work-related asthma guidelines: a broader perspective.”. European respiratory review : an official journal of the European Respiratory Society 21 (124): 125–39. PMID 22654084. 
  86. ^ Kunnamo, ed.-in-chief: Ilkka (2005). Evidence-based medicine guidelines. Chichester: Wiley. p. 214. ISBN 978-0-470-01184-3. http://books.google.ca/books?id=frYEiHYtOv0C&pg=PA214 
  87. ^ Kraft, editors, Mario Castro, Monica (2008). Clinical asthma. Philadelphia: Mosby / Elsevier. pp. Chapter 42. ISBN 978-0-323-07081-2. http://books.google.ca/books?id=y9WYwLVn7pgC&pg=PT1185 
  88. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 46
  89. ^ Gibson PG, McDonald VM, Marks GB (1 septembrie 2010). „Asthma in older adults”. Lancet 376 (9743): 803–13. doi:10.1016/S0140-6736(10)61087-2. PMID 20816547. 
  90. ^ Hargreave FE; Parameswaran K (1 august 2006). „Asthma, COPD and bronchitis are just components of airway disease”. European Respiratory Journal 28 (2): 264–267. doi:10.1183/09031936.06.00056106. PMID 16880365. http://erj.ersjournals.com/content/28/2/264.full. 
  91. ^ Diaz, P. Knoell (2009). „23. Chronic obstructive pulmonary disease”. Applied therapeutics: the clinical use of drugs (ed. 9th). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 
  92. ^ a b NHLBI Guideline 2007, pp. 184–5
  93. ^ Lodge, CJ (2012). „Perinatal cat and dog exposure and the risk of asthma and allergy in the urban environment: a systematic review of longitudinal studies.”. Clinical & developmental immunology 2012: 176484. PMID 22235226. 
  94. ^ Chen, CM (1 ianuarie 2010). „The role of cats and dogs in asthma and allergy—a systematic review.”. International journal of hygiene and environmental health 213 (1): 1–31. PMID 20053584. 
  95. ^ a b Prescott, SL (2005 May 2). „The Australasian Society of Clinical Immunology and Allergy position statement: Summary of allergy prevention in children.”. The Medical journal of Australia 182 (9): 464–7. PMID 15865590. 
  96. ^ Ripoll, Brian C. Leutholtz, Ignacio. Exercise and disease management (ed. 2nd ed.). Boca Raton: CRC Press. p. 100. ISBN 978-1-4398-2759-8. http://books.google.ch/books?id=eAn9-bm_pi8C&pg=PA100 
  97. ^ GINA 2011, p. 56
  98. ^ a b c d e f NHLBI Guideline 2007, p. 213
  99. ^ a b British Guideline on the Management of Asthma” (PDF). Scottish Intercollegiate Guidelines Network. 2008. Arhivat din original la 19 august 2008. http://web.archive.org/web/20080819203455/http://www.sign.ac.uk/pdf/sign101.pdf. Accesat la 4 august 2008. 
  100. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 69
  101. ^ Thomson NC, Spears M (2005). „The influence of smoking on the treatment response in patients with asthma”. Curr Opin Allergy Clin Immunol 5 (1): 57–63. doi:10.1097/00130832-200502000-00011. PMID 15643345. 
  102. ^ Stapleton M, Howard-Thompson A, George C, Hoover RM, Self TH (2011). „Smoking and asthma.”. J Am Board Fam Med 24 (3): 313–22. doi:10.3122/jabfm.2011.03.100180. PMID 21551404. 
  103. ^ Rodrigo GJ, Nannini LJ (2006). „Comparison between nebulized adrenaline and beta2 agonists for the treatment of acute asthma. A meta-analysis of randomized trials”. Am J Emerg Med 24 (2): 217–22. doi:10.1016/j.ajem.2005.10.008. PMID 16490653. 
  104. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 351
  105. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 218
  106. ^ a b Ducharme, FM (2010 May 12). „Addition of long-acting beta2-agonists to inhaled corticosteroids versus same dose inhaled corticosteroids for chronic asthma in adults and children.”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (5): CD005535. PMID 20464739. 
  107. ^ Ducharme, FM (2010 Apr 14). „Addition of long-acting beta2-agonists to inhaled steroids versus higher dose inhaled corticosteroids in adults and children with persistent asthma.”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (4): CD005533. PMID 20393943. 
  108. ^ a b Fanta CH (1 martie 2009). „Asthma”. New England Journal of Medicine 360 (10): 1002–14. doi:10.1056/NEJMra0804579. PMID 19264689. 
  109. ^ Cates, CJ (2012 Apr 18). „Regular treatment with formoterol for chronic asthma: serious adverse events.”. Cochrane database of systematic reviews (Online) 4: CD006923. PMID 22513944. 
  110. ^ Cates, CJ (2008 Jul 16). „Regular treatment with salmeterol for chronic asthma: serious adverse events.”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (3): CD006363. PMID 18646149. 
  111. ^ GINA 2011, p. 74
  112. ^ Watts, K (2012 May 16). „Leukotriene receptor antagonists in addition to usual care for acute asthma in adults and children.”. Cochrane database of systematic reviews (Online) 5: CD006100. PMID 22592708. 
  113. ^ British Guideline 2009, p. 43
  114. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 250
  115. ^ a b Rachelefsky, G (1 ianuarie 2009). „Inhaled corticosteroids and asthma control in children: assessing impairment and risk.”. Pediatrics 123 (1): 353–66. doi:10.1542/peds.2007-3273. PMID 19117903. 
  116. ^ Dahl R (1 august 2006). „Systemic side effects of inhaled corticosteroids in patients with asthma”. Respir Med 100 (8): 1307–17. doi:10.1016/j.rmed.2005.11.020. PMID 16412623. 
  117. ^ a b c Rodrigo GJ, Rodrigo C, Hall JB (2004). „Acute asthma in adults: a review”. Chest 125 (3): 1081–102. doi:10.1378/chest.125.3.1081. PMID 15006973. 
  118. ^ Noppen, M. (1 august 2002). „Magnesium Treatment for Asthma : Where Do We Stand?”. Chest 122 (2): 396–8. doi:10.1378/chest.122.2.396. PMID 12171805. 
  119. ^ GINA 2011, p. 37
  120. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 399
  121. ^ a b Castro, M (1 aprilie 2010). „Bronchial thermoplasty: a novel technique in the treatment of severe asthma.”. Therapeutic advances in respiratory disease 4 (2): 101–16. doi:10.1177/1753465810367505. PMID 20435668. 
  122. ^ GINA 2011, p. 70
  123. ^ Blanc PD, Trupin L, Earnest G, Katz PP, Yelin EH, Eisner MD (2001). „Alternative therapies among adults with a reported diagnosis of asthma or rhinosinusitis : data from a population-based survey”. Chest 120 (5): 1461–7. doi:10.1378/chest.120.5.1461. PMID 11713120. 
  124. ^ Shenfield G, Lim E, Allen H (2002). „Survey of the use of complementary medicines and therapies in children with asthma”. J Paediatr Child Health 38 (3): 252–7. doi:10.1046/j.1440-1754.2002.00770.x. PMID 12047692. 
  125. ^ Kaur, B (2009). Arnold, Elizabeth. ed. „Vitamin C supplementation for asthma”. Cochrane Database Syst Rev (1): CD000993. doi:10.1002/14651858.CD000993.pub3. PMID 19160185. 
  126. ^ a b NHLBI Guideline 2007, p. 240
  127. ^ McCarney RW, Brinkhaus B, Lasserson TJ, Linde K (2004). McCarney, Robert W. ed. „Acupuncture for chronic asthma”. Cochrane Database Syst Rev (1): CD000008. doi:10.1002/14651858.CD000008.pub2. PMID 14973944. 
  128. ^ Blackhall, K (2012 Sep 12). „Ionisers for chronic asthma.”. Cochrane database of systematic reviews (Online) 9: CD002986. PMID 22972060. 
  129. ^ Hondras MA, Linde K, Jones AP (2005). Hondras, Maria A. ed. „Manual therapy for asthma”. Cochrane Database Syst Rev (2): CD001002. doi:10.1002/14651858.CD001002.pub2. PMID 15846609. 
  130. ^ WHO Disease and injury country estimates”. World Health Organization. 2009. Arhivat din original la 11 noiembrie 2009. http://web.archive.org/web/20091111101009/http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates_country/en/index.html. Accesat la 11 noiembrie 2009. 
  131. ^ Sergel, Michelle J.; Cydulka, Rita K. (1 septembrie 2009). „Ch. 75: Asthma”. in Wolfson, Allan B.; Harwood-Nuss, Ann. Harwood-Nuss' Clinical Practice of Emergency Medicine (ed. 5th). Lippincott Williams & Wilkins. pp. 432–. ISBN 978-0-7817-8943-1. http://books.google.com/books?id=Idb0Z658lFQC&pg=PT465 
  132. ^ NHLBI Guideline 2007, p. 1
  133. ^ Organization, World Health (2008). The global burden of disease : 2004 update. (ed. [Online-Ausg.]). Geneva, Switzerland: World Health Organization. p. 35. ISBN 978-92-4-156371-0 
  134. ^ Maddox L, Schwartz DA (2002). „The pathophysiology of asthma”. Annu. Rev. Med. 53: 477–98. doi:10.1146/annurev.med.53.082901.103921. PMID 11818486. 
  135. ^ Beckett PA, Howarth PH (2003). „Pharmacotherapy and airway remodelling in asthma?”. Thorax 58 (2): 163–74. doi:10.1136/thorax.58.2.163. PMID 12554904. 
  136. ^ World Health Organization. „WHO: Asthma”. Arhivat din original la 15 decembrie 2007. http://web.archive.org/web/20071215181927/http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs307/en/. Accesat la 29 decembrie 2007. 
  137. ^ Bush A, Menzies-Gow A (1 decembrie 2009). „Phenotypic differences between pediatric and adult asthma”. Proc Am Thorac Soc 6 (8): 712–9. doi:10.1513/pats.200906-046DP. PMID 20008882. 
  138. ^ Grant EN, Wagner R, Weiss KB (1 august 1999). „Observations on emerging patterns of asthma in our society”. J Allergy Clin Immunol 104 (2 Pt 2): S1–S9. doi:10.1016/S0091-6749(99)70268-X. PMID 10452783. 
  139. ^ Anandan C, Nurmatov U, van Schayck OC, Sheikh A (1 februarie 2010). „Is the prevalence of asthma declining? Systematic review of epidemiological studies”. Allergy 65 (2): 152–67. doi:10.1111/j.1398-9995.2009.02244.x. PMID 19912154. 
  140. ^ Bousquet, J (1 iulie 2005). „The public health implications of asthma.”. Bulletin of the World Health Organization 83 (7): 548–54. PMID 16175830. 
  141. ^ Anderson, HR (1 ianuarie 2007). „50 years of asthma: UK trends from 1955 to 2004”. Thorax 62 (1): 85–90. doi:10.1136/thx.2006.066407. PMID 17189533. 
  142. ^ Masoli, Matthew (2004). Global Burden of Asthma. p. 9. http://www.ginasthma.org/pdf/GINABurdenReport.pdf 
  143. ^ Manniche L (1999). Sacred luxuries: fragrance, aromatherapy, and cosmetics in ancient Egypt. Cornell University Press. pp. 49. ISBN 978-0-8014-3720-5 
  144. ^ Thorowgood JC (1 noiembrie 1873). „On bronchial asthma”. British Medical Journal 2 (673): 600. doi:10.1136/bmj.2.673.600. PMID 20747287. 
  145. ^ Gaskoin G (1 martie 1872). „On the treatment of asthma”. British Medical Journal 1 (587): 339. doi:10.1136/bmj.1.587.339. PMID 20746575. 
  146. ^ Berkart JB (1 iunie 1880). „The treatment of asthma”. British Medical Journal 1 (1016): 917–8. doi:10.1136/bmj.1.1016.917. PMID 20749537. 
    Berkart JB (1 iunie 1880). „The treatment of asthma”. British Medical Journal 1 (1017): 960–2. doi:10.1136/bmj.1.1017.960. PMID 20749546. 
  147. ^ Bosworth FH (1886). „Hay fever, asthma, and allied affections”. Transactions of the Annual Meeting of the American Climatological Association 2: 151–70. PMID 21407325. 
  148. ^ Doig RL (1 februarie 1905). „Epinephrin; especially in asthma”. California State Journal of Medicine 3 (2): 54–5. PMID 18733372. 
  149. ^ von Mutius, E (2012 Mar 1). „A patient with asthma seeks medical advice in 1828, 1928, and 2012.”. New England Journal of Medicine 366 (9): 827–34. PMID 22375974. 
  150. ^ Crompton G (1 decembrie 2006). „A brief history of inhaled asthma therapy over the last fifty years”. Primary care respiratory journal : journal of the General Practice Airways Group 15 (6): 326–31. PMID 17092772. 
  151. ^ a b Opolski M, Wilson I (1 septembrie 2005). „Asthma and depression: a pragmatic review of the literature and recommendations for future research”. Clin Pract Epidemol Ment Health 1: 18. doi:10.1186/1745-0179-1-18. PMID 16185365. 
Referințe