Antibiotic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru o companie farmaceutică, vedeți Antibiotice Iași.
Staphylococcus aureus - Plăcuță de testare.

Antibioticele (greacă ἀντί- contra, βίος- viață) sunt o grupă de medicamente antimicrobiene care sunt utilizate pentru activitatea lor împotriva bacteriilor, fiind astfel cea mai importantă clasă de substanțe medicamentoase utilizate în tratamentul și profilaxia infecțiilor bacteriene.[1][2] Activitatea poate fi bactericidă, de distrugere a bacteriilor, sau bacteriostatică, de inhibiție a dezvoltării acestora. Un număr limitat de antibiotice posedă, de asemenea, și o activitate antiprotozoarică (cum este, de exemplu, metronidazolul).[3][4] Antibioticele nu sunt active asupra virusurilor, iar clasa de medicamente utilizată pentru distrugerea acestora sunt antiviralele.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima substanță antibacteriană care poate fi considerat ca antibiotic cu spectru restrâns a fost salvarsanul descoperit în anul 1910 de chimistul și medicul german Paul Ehrlich (1854-1915), medicament cu care s-a tratat sifilisul, care era foarte răspândit. Urmat în anul 1928 de descoperirea epocală a penicilinei de către Alexander Fleming, care observă că secreția mucegaiului verde „Penicillium notatum” (Penicillium chrysogenum) distruge colonia de bacterii din laborator. O altă descoperire demnă de amintit este descoperirea în anul 1935 a sulfonamidei de Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmează descoperirea unei serii de antibiotice ca Streptomicina, Chloramfenicol, Aureomicina, Tetraciclina etc.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Punctele de atac prin care antibioticele acționează asupra bacteriilor.

Antibioticele sunt molecule relativ simple produse de mucegaiuri sau bacterii care au capacitatea de a ucide sau de a frâna dezvoltarea deja în doze relativ mici a altor specii concurente. Ulterior au fost produse în medicină și antibiotice sintetice. Grupa de chimioterapice ca sulfonamida au acțiune mai ales bacteriostatică care se manifestă prin frânarea înmulțirii bacteriilor. Antibioticele pot acționa:

Utilizare medicală[modificare | modificare sursă]

Antibioticele sunt utilizate în profilaxia și tratamentul infecțiilor bacteriene,[5] și mai rar a infecțiilor date de protozoare.

Administrare[modificare | modificare sursă]

Sunt utilizate mai multe căi de administrare în tratamentul cu antibiotice. De obicei, se recurge la administrarea orală (per os). În cazuri severe, în particular în cazul infecțiilor sistemice, se recurge la administrarea prin injecție intravenoasă.[1][6] Când se are în vedere o infecție localizată, antibioticele pot fi administrate topic, sub formă de picături oftalmice (în conjunctivită) sau picături auriculare (în otită), dar și pentru tratamentul unor infecții cutanate.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Antibiotics”. NHS. . Accesat în . 
  2. ^ „Factsheet for experts”. European Centre for Disease Prevention and Control. Accesat în . 
  3. ^ „Metronidazole”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în . 
  4. ^ Chemical Analysis of Antibiotic Residues in Food (PDF). John Wiley & Sons, Inc. . pp. 1–60. ISBN 9781449614591. 
  5. ^ Antibiotics Simplified. Jones & Bartlett Publishers. . pp. 15–17. ISBN 9781449614591. 
  6. ^ Leekha S, Terrell CL, Edson RS (). „General principles of antimicrobial therapy”. Mayo Clinic Proceedings. 86 (2): 156–67. doi:10.4065/mcp.2010.0639. PMC 3031442Accesibil gratuit. PMID 21282489. 
  7. ^ Pangilinan R, Tice A, Tillotson G (). „Topical antibiotic treatment for uncomplicated skin and skin structure infections: review of the literature”. Expert Review of Anti-Infective Therapy. 7 (8): 957–65. doi:10.1586/eri.09.74. PMID 19803705. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]