Muștar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Muștarul este un condiment obținut din semințele plantelor de muștar (muștar alb, Sinapis alba; muștar brun, Brassica juncea; sau muștar negru, Brassica nigra).

Muștar cu pâine.

Semințele de muștar întregi, măcinate, crăpate sau zdrobite sunt amestecate cu apă, oțet, suc de lămâie, vin sau alte lichide, sare și, adesea, alte arome și condimente, pentru a crea o pastă sau un sos cu o culoare ce merge de la galben strălucitor la un maro închis. Gustul muștarului variază de la dulce la condimentat. În mod obișnuit combinat cu carne și brânzeturi, muștarul este, de asemenea, adăugat la sandvișuri, hamburgeri, corn dog și hot dog. De asemenea, este utilizat ca sos pentru saladă, dar și pentru glazuri, supe și marinate. Ca cremă sau ca semințe individuale, muștarul este folosit ca condiment în bucătăria indiană și bengaleză, în cea mediteraneana, cea din nord și sud-est Europei, Asia, America și Africa, făcându-l unul dintre cele mai populare tipuri de sos și condimente din întreaga lume.[1] Cuvântul provine din franceza veche mostarde (în franceza modernă moutarde), care are origine din cuvântul latin mustum (must), și a pătruns în limba română prin intermediul cuvântului maghiar mustár.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Săpăturile arheologice din Valea Indusului au dezvăluit că muștarul a fost cultivat acolo deja în jurul anului 1800 î.Hr.[2]

Șase tipuri diferite de muștar.

Romanii au fost probabil primii care au experimentat prepararea muștarului ca condiment. Au amestecat suc de struguri nefermentat (mustul) cu semințe de muștar măcinate (numite sinapis) pentru a face un „must picant”, mustum ardens - must „arzător”.[3] O rețetă pentru muștar apare în De re coquinaria, cartea de bucătărie romană scrisă de un autor anonim la sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea.[4]

Romanii au exportat probabil sămânță de muștar în Galia și, până în secolul al X-lea, călugării din Saint-Germain-des-Prés (astăzi un cartieri din Paris) au absorbit cunoștințele despre fabricarea muștarului romanFormat:Clarify și au început propria lor producție.[5] Prima apariție a producătorilor de muștar pe registrele regale din Paris datează din 1292.[6] Dijon, Franța, a devenit un centru recunoscut pentru fabricarea muștarului din secolul al XIII-lea.[7] Popularitatea muștarului la Dijon este evidențiată de relatările scrise ale oaspeților care au consumat 320 litri de cremă de muștar într-o singură ședință la o gală susținută de ducele de Burgundia în 1336.[8] În 1877, unul dintre cei mai renumiți producători de muștar din Dijon, Gray-Poupon, a fost înființat ca parteneriat între Maurice Gray, un producător de muștar ce folosea o rețetă unică care conținea vin alb; și Auguste Poupon, susținătorul său financiar.[9] Succesul lor a fost ajutat de introducerea primei mașini automate de fabricare a muștarului.[9] În 1937, a fost acordat muștarului de la Dijon Appellation d'origine contrôlée (numirea de origine controlată).[5] Datorită tradiției sale îndelungate de fabricare a muștarului, Dijon este considerată capitala lumii a muștarului.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Muștar
  1. ^ García-Casal, Maria Nieves; Peña-Rosas, Juan Pablo; Malavé, Heber Gómez- (). „Sauces, spices, and condiments: definitions, potential benefits, consumption patterns, and global markets”. Annals of the New York Academy of Sciences (în engleză). 1379 (1): 3–16. doi:10.1111/nyas.13045. PMID 27153401. 
  2. ^ „Indus civilization”. Encyclopædia Britannica. 
  3. ^ Hazen, p. 6
  4. ^ Antol, p. 16.
  5. ^ a b Hazen, p. 10
  6. ^ Antol, p. 19
  7. ^ a b Hazen, p. 10.
  8. ^ Antol, p. 19.
  9. ^ a b Antol, p. 21.