Febră tifoidă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
febră tifoidă
Salmonella typhi typhoid fever PHIL 2215 lores.jpg
SpecialitateBoli infecțioase
Clasificare și resurse externe
DiseasesDB27829
MedlinePlus001332
Răspândirea bolii pe glob

Febra tifoidă este o boală infecțioasă specifică omului. Agentul etiologic este bacteria Salmonella typhi (sau Salmonella enterica) (din grupul D). Clasificare după ICD-10 (versiunea WHO 2006): A01.0 Typhs abdominalis[1].

Febra tifoidă nu trebuie confundată cu tifosul exantematic, care este o boală diferită.

Evoluția bolii este caracterizată prin creșterea treptată a febrei, dureri abdominale, constipație și bradicardie relativă (scăderea ratei pulsului); urmează stare tifică (vide infra). Netratată, boala poate fi mortală. În multe țări, anunțarea îmbolnăvirilor de febră tifoidă la autoritățile sanitare abilitate este obligatorie.

O variantă de îmbolnăvire, cu simptome moderate, este paratifosul, în care agentul nu este Salmonella typhi, ci Salmonella paratyphi.

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

  • răspândire universală
  • apare sporadic, dar poate apărea și endemic/pandemic

Sursele de infecție[modificare | modificare sursă]

  • bolnavii de febră tifoidă
  • purtătorii de bacil tific asimptomatici
  • purtătorii temporari (elimină bacilul în trei luni)
  • purtătorii cronici (elimină bacilul în câțiva ani)
  • transmitere: fecală, urină, secreții biliare, puroi
  • determină imunitate solidă, dar, la reinfectare cu doze masive, boala poate recidiva

Patogenie[modificare | modificare sursă]

Bacilii tifici ajung în tubul digestiv, se multiplică și invadează organismul prin mecanism penetrant, prin formațiunile limfatice (ganglionii mezenterici), apoi în circulația sanguină și determină starea tifică (cauzată de ectotoxină[2]).

Salmonella typhi persistă la nivel ganglionar (în sistemul limfatic) la pacienții purtători cronici.

Clinic[modificare | modificare sursă]

  • evoluție fără tratament: 4 săptămâni
  • evoluție sub tratament antibiotic: 7-10 zile; pronostic bun; mortalitate 1%-2%.
  • incubație: 7-10 zile

Debutul lent și gradat[modificare | modificare sursă]

(la 70-80% din cazuri)

Debutul brusc (20% din cazuri)[modificare | modificare sursă]

  • frisoane
  • febră ridicată (39°-40° C)
  • la sfârșitul primei săptămâni de la îmbolnăvire se instalează starea tifică
  • perioada de stare (S2-S3)
  • elemente tegumentare eruptive: rozeole tifice (formațiuni maculoase, ușor elevate, de culoare roz); sau exanteme
  • cefalee intensă
  • insomnie

Starea tifică[modificare | modificare sursă]

  • apatie marcată
  • obnubilare
  • fenomene delirante

Manifestări digestive[modificare | modificare sursă]

  • hiposecreție salivară
  • mucoase uscate
  • congestia faringelui
  • angina Duguet - corespondent al ulcerațiilor intestinale

Manifestări cardio-vasculare[modificare | modificare sursă]

(cauzate de ectotoxină)

Perioada de declin (S4)[modificare | modificare sursă]

  • febră - treptat
  • starea tifică se atenuează
  • convalescența: câteva săptămâni
  • recrudescența: revenirea febrei în perioada de declin
  • recăderea: reapariția simptomatologiei în plină afebrilitate (în perioada de convalescență)

Recrudescența și recăderea sunt cauzate de persistența bacilului tific în formațiunile limfatice profunde, abcesele osoase.

Complicații minore[modificare | modificare sursă]

stomatită; parotidită; flegmoane ale planșeului bucal.

Complicații majore[modificare | modificare sursă]

  • perforație intestinală
  • formă stenică: abdomen acut chirurgical
  • formă astenică: fenomene mascate: singultus (sughiț), vărsături, puls slab
  • hemoragie digestivă usu. secundară ulcerării vaselor din intestinul subțire

Complicații cardio-vasculare[modificare | modificare sursă]

Complicații hepato-biliare[modificare | modificare sursă]

Complicații respiratorii[modificare | modificare sursă]

Complicații nervoase[modificare | modificare sursă]

Complicații urinare[modificare | modificare sursă]

Complicații osoase[modificare | modificare sursă]

Diagnostic pozitiv[modificare | modificare sursă]

  1. ancheta epidemiologică
  2. date clinice
  3. date paraclinice
  • hemoculturi: pozitive în 100% din cazuri în S1 de la debut
  • medulocultură
  • coprocultură: S2-S3
  • urocultură
  • culturi din secrețiile osoase purulente
  • examinare serologică: determinarea anticorpilor împotriva antigenilor bacterieni:

Diagnostic diferențial[modificare | modificare sursă]

Tratament[modificare | modificare sursă]

Tratament adjuvant[modificare | modificare sursă]

Tratament[modificare | modificare sursă]

Tratament profilactic:

  • internare până la apariția a trei coproculturi negative
  • control la persoanele active în industria alimentară sau în colectivitățile umane
  • control bacteriologic al apei și al produselor alimentare
  • vaccinări la persoanele de risc: lucrătorii din salubritate, zonele endemo-epidemice

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ICD-10 online
  2. ^ Pschyrembel (1990), Klinisches Wörterbuch – mit klinischen Syndromen und Nomina Anatomica (Dicționar clinic), ediția nr. 256, editura Walter de Gruyter, Berlin/New York

Legături externe[modificare | modificare sursă]