Ficat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ficatul, situat sub mușchiul diafragm, este marcat în imagine cu culoarea roșie

Ficatul este un organ, parte a aparatului digestiv, ce este prezent la majoritatea animalelor superioare. Acesta are numeroase funcții în organismul uman, în special în metabolism.

Funcții[modificare | modificare sursă]

Se consideră că ficatul este cea mai complexă uzină a organismului, ficatul uman având peste 500 de funcții, indispensabile vieții normale. Aceste funcții sunt atât de complexe, încât nu există o mașină care să poate înlocui ficatul, în primul rând datorită numeroaselor funcții de sinteză a unor substanțe indispensabile vieții, și apoi datorită rolului său de detoxifiere.

Funcție metabolică[modificare | modificare sursă]

  • Sinteza colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor și a lipidelor;
  • Participă în metabolismul glucidelor și proteinelor;
  • Sinteza unor elemente ale sângelui, precum albuminele, globulinele, și antitrombina;

Funcție secretorie[modificare | modificare sursă]

  • Producerea bilei;

Funcție imunizantă[modificare | modificare sursă]

  • Neutralizarea corpurilor externi din organism, în special a toxinelor, jucând astfel un rol important în imunitatea corpului;

Funcție excretorie[modificare | modificare sursă]

  • Descompune hemoglobina;

Alte funcții[modificare | modificare sursă]

  • Depozitează numeroase vitamine, precum vitamina A și vitamina B12, precum și o serie de microelemente esențiale.
  • Rol în sinteza unor factori care fac sângele coagulabil;
  • Sinteza și inactivarea unor hormoni.

Insuficiență hepatică[modificare | modificare sursă]

Imposibilitatea desfășurării acestor funcții face ca persoana respectivă să aibă simptome importante care îi împiedică activitatea.

Simptomele și modificările analizelor hepatice datorate lipsei funcțiilor ficatului poartă numele de insuficiență hepatică, cele mai frecvente simptome fiind:

  • Scăderea poftei de mâncare;
  • Scăderea în greutate (prin proasta procesare în fact a nutrientilor);
  • Uneori greață, gust amar (rar);
  • Icterul (prin trecerea bilubinei din sânge în piele);
  • Urină colorată în exces, spre portocaliu (prin bilirubină în exces);
  • Scaunul mai decolorat, uneori alb ca chitul (datorită lipsei de producere a bilirubinei);
  • Oboseală extrema (ficatul stochează glicogen, rezerva de energie a organismului) ce poate merge până la comă;
  • Sângerări mucoase și cutanate (prin lipsa de sinteză a protrombinei și fibrinogenului și scăderea trombocitelor);
  • Vânătăi pe piele la lovituri minime;
  • Edeme, eventual ascita cu mărirea abdemenului (prin scăderea sintezei hepatice a albuminei);
  • Tulburări ale somnului (somnolență ziua cu insomnie noaptea) – prin intoxicația cu substanțele ne-metabolizate de ficatul bolnav.

Ficatul omului[modificare | modificare sursă]

Ficatul omului este un organ de culoarea roșie-închisă, ce cântărește 1,5 – 2 kg, fiind cel mai greu organ al corpului uman. Acesta este situat în dreapta abdomenului sub coaste, care il protejeaza de traumatisme. El filtreaza in primul rand sangele care vine din organele tubului digestiv, acesta fiind locul principal de intrare a toxicelor in organism, dar de fapt ficatul fitreaza tot sangele din organism, retinand si metabolizand substantele daunatoare organismului

Boli ale ficatului[modificare | modificare sursă]

Pentru ca ficatul este un fel de filtru pentru sangele din organism, in el se opresc foarte multe substante care il pot imbolnavi.

Cele mai frecvente bol iale ficatului sunt urmatoarele

Regenerarea[modificare | modificare sursă]

Ficatul, ca si alte organe(piele, osul muschii, stomacul, etc) este capabil să se regenereze, sa se vindece.

Capacitatea de regenerare a ficatului este cunoscuta, dar desi este extraordinara,rezultatele regenerarii sunt limitate – o zona de tesut hepatic distrusa si regenerata nu functioneaza la fel ca un ficat care nu a fost imbolnavit, cu alte cuvinte vindecarea se produce cu sechele, asa cum repararea unei rani pe piele sau a unui os rupt, nu face ca pielea sau osul respectiv sa fie noi.

Fata de alte organe, ficatul are o rezerva functionale extrem de mare - se considera ca, daca dupa distrugere prin toxine sau extirpare chirurgicala mai ramane 25% din tesutul hepatic, aceasta cantitate este suficienta pentru regenerarea completa a ficatului.In cazul transplantului de ficat de exemplu, persoana care doneaza ficat ramane doar cu cca 30 % din organ (se recolteaza tot lobul drept). FIcatul  isi incepe regenerarea in primele 24-48 de ore la rezectie, iar dupa 3 – 4 saptamani volumul ficatului s-a dublat fata de cel de la care s-a pornit regenerarea , iar acest lucru se intampla spontan, natural, fara alt stimulent decat substantele fiziologice produse de organism ca raspuns la distrugerea tesutului hepatic.

In cazul distrugerii unor zone de ficat de catre virusuri, alcool, toxice ,etc, regenerarea se face doar in zonele distruse, care pot sa nu aiba legatura cu caile biliare, deci, desi exista tesut hepatic, acesta nu are rol functional, si mai si impiedica trecerea sangelui prin zona cicatrizata, aparand astfel hipertensiunea portala (cresterea presiunii sanguine in sistemul vascular care hraneste ficatul)

Legături externe[modificare | modificare sursă]


  1. ^ Ditoiu Alecse Valerian. „Structura si functiile ficatului uman”. Accesat în 21.01,2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ Ditoiu AV. „Regenerarea ficatului”. Accesat în 21.01.2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)