Pupilă
| Pupilă | |
Ochiul uman Pupila este zona centrală transparentă (care apare neagră). Zona verde-maronie din jurul ei este irisul. Zona albă exterioară este sclerotica, a cărei părți centrale transparente este corneea. | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | pupilla |
| Parte din | ochi |
| Sistem | Nervos |
| Resurse externe | |
| TA | A15.2.03.028 |
| FMA | 58252 |
| Terminologie anatomică | |

Pupila este un orificiu circular sau alungit, negru, de mărime variabilă în centrul irisului care reglează cantitatea de lumină care intră în ochi.[1] Are culoarea neagră deoarece marea parte a luminii care intră în pupilă este absorbită de către țesuturile biologice din ochi.
Efectele luminii
[modificare | modificare sursă]
Pupila se dilată (lărgește) în întuneric și se contractă (micșorează) în lumină, reglând volumul de lumină care intră în ochi. Când este îngustă, diametrul poate fi de 1,5 până la 4 milimetri. În întuneric va fi aceeași la început, dar se va apropia de distanța maximă pentru o pupilă lată de 3 până la 8 mm.[2] Cu toate acestea, în orice grupă de vârstă umană există o variație considerabilă a dimensiunii maxime a pupilei. De exemplu, la vârsta maximă de 15 ani, pupila adaptată la întuneric poate varia de la 4 mm la 9 mm în funcție de indivizi. După 25 de ani, dimensiunea medie a pupilei scade, deși nu într-un ritm constant.[3][4] În această etapă, pupilele nu rămân complet nemișcate, prin urmare, poate duce la oscilații, care se pot intensifica și deveni cunoscute sub numele de hipus. Constricția pupilei și vederea de aproape sunt strâns legate. În lumină puternică, pupilele se contractă pentru a preveni aberațiile razelor luminoase și astfel ating acuitatea așteptată; în întuneric, acest lucru nu este necesar, așa că este vorba în principal de admiterea unei cantități suficiente de lumină în ochi.[5]
Când ochiul este luminat puternic, celulele sensibile la lumină din retină, inclusiv fotoreceptorii cu bastonașe și conuri și celulele ganglionare melanopsină, vor trimite semnale către nervul oculomotor, în special către partea parasimpatică provenită de la nucleul Edinger-Westphal, care se termină la mușchiul sfincter circular al irisului. Atunci când acest mușchi se contractă, reduce dimensiunea pupilei. Acesta este reflexul pupilar luminos, care este un test important al funcției trunchiului cerebral. În plus, pupila se va dilata dacă o persoană vede un obiect de interes.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Cassin, B. și Solomon, S. Dictionary of Eye Terminology. Gainsville, Florida: Triad Publishing Company, 1990.
- ↑ McDougal, David H.; Gamlin, Paul D. (2015). „Autonomic Control of the Eye”.
- ↑ Amateurastronomy.org. „Aging Eyes and Pupil Size”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Winn, B.; Whitaker, D.; Elliott, D. B.; Phillips, N. J. (martie 1994). „Factors Affecting Light-Adapted Pupil Size in Normal Human Subjects” (PDF). Investigative Ophthalmology & Visual Science. 35 (3): 1132–1137. PMID 8125724. Accesat în .
- ↑ "Sensory Reception: Human Vision: Structure and Function of the Eye" Encyclopædia Brtiannicam Chicago, 1987
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- V. Ranga; I. Teodorescu Exarcu. Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București 1970
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de pupilă la Wikimedia Commons- „Pupilă” la DEX online