Glosar de creștinism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prezentul glosar conține termeni specifici religiei creștină, precum și practici magici și superstițioase din spațiile creștine (cum ar fi Europa medievală). Pentru termenii utilizați în în alte religii, s-au adoptat doar sensurile valabile în creștinism.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- superior al unei abații catolice sau al ordine monahale catolice, precum benedictinii
- (mai ales în secolul al XVIII-lea) titlu onorific acordat unor preoți catolici, unor seminariști și chiar unor laici autorizați să poarte haina preoțească.
- instituție religioasă catolică, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă.
- titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
  • abjurare sau (abjurație):
- renunțare solemnă și definitivă la o altă religie sau doctrină practicată pînă atunci, considerată falsă sau greșită; formulă scrisă sau orală prin care se exprimă această renunțare;
- renegare publică a unei credințe, a unei doctrine, a unei opinii etc.
  • ablegat - funcționar însărcinat de papă cu misiuni speciale, reduse în prezent la rolul onorific de a se deplasa pentru a înmâna pălăria de cardinal, în momentul numirii, unui nou cardinal care nu se află la Roma.
  • abluțiune - spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui pentru purificare; gestul de a-și spăla degetele făcut de preotul catolic în timpul slujbei.
  • abnegație - devotament (dus până la sacrificiu de sine) pentru motive superioare, de ordin religios, social etc; atitudine de profund atașament față de o cauză, un țel etc. (și hotărirea neclintită de a le servi în orice împrejurare).
  • abracadabra - cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puteri magice.
  • abraxas - cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete.
  • abreviator - funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea unor documente pontificale și rezumarea cererilor primite.
  • absolvire - iertare de păcate.
  • acatist
- imn de mulțumire sau rugăciune pentru reușita unei acțiuni, în cinstea lui Isus Hristos, a Fecioarei Măria, a unor sfinți sau a unor evenimente religioase;
- listă de nume dată preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe aceasta
- (la catolici și protestanți) perioadă de patru săptămîni dinaintea Crăciunului; postul Crăciunului;
- fiecare din cele patru duminici care precedă Crăciunul.
- bucată de pânză, de obicei pictată sau țesută, cu imaginea punerii în mormânt a lui Isus Hristos, utilizată în procesiunea din Vinerea Mare;
- văl care simbolizează piatra de pe mormântul lui Hristos; vezi și epitaf.
- vas liturgic de metal în care se ține agheasmă;
- pavilion, clădire în apropierea unei biserici în care se oficiază sfințirea agheasmei;
- carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări.
- loc sacru destinat depunerii ofrandelor și oficierii sacrificiilor;
- masă, plasată în centrul sanctuarului, pe care se oficiază liturghia.
- bucățele de prescură care se împart credincioșilor la sfârșitul liturghiei ortodoxe;
- partea centrală a liturghiei ortodoxe în timpul căreia se săvârșește prefacerea darurilor împărtășaniei.
  • anagnost:
- treaptă inferioară a clerului, având funcția de a ajuta clericii la serviciul religios; ipodiacon;
- slujitor bisericesc din clerul inferior;
- persoană (de obicei băiat) care face diferite servicii în biserică.
  • anagogie:
- una din cele patru interpretări medievale ale Bibliei, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual;
- stare de elevație (mistică, spirituală, estetică); iluminare.
  • anahoret - vezi ascet.
  • analog(hion) - pupitru înalt, mobil, pliabil, de o construcție specială, plasat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile de cult în timpul slujbei ortodoxe.
  • anamneză:
- parte a liturghiei care constă în rugăciuni rostite de preot cu voce scăzută, în care se amintesc patimile, învierea și înălțarea lui Hristos și conține oferta sacrificiului către Dumnezeu și cererea de a accepta sacrificiul;
- rugăciune care se face în timpul unei mese la catolici.
- osândire, ostracizare a cuiva de către Biserică, excludere din rândul Bisericii; sinonim: afurisenie, vezi și excomunicare;
- act de extremă severitate folosit în vechime de autoritatea bisericească împotriva ereticilor, prin excluderea lor din comunitate și prin condamnare.
- atitudine ostilă față de cler și de ierarhia clericală; respingere a bisericii ca instituție religioasă;
- respingere a influenței bisericii și a clerului în viața social-politică sau culturală;
- atitudine de ireligiozitate.
- imn de slavă în Biserica Ortodoxă;
- (în trecut) imn intonat la întronarea unui mitropolit sau a unui domnitor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

- spațiu în incinta unei biserici catolice destinat oficierii botezului;
- (în trecut, la catolici) vas din piatră, marmură etc., amplasat în biserică, în care se botezau copiii.
- călugăr(iță) din ordinul Sfântului Vasile;
- care aparține ordinului Sfântului Vasile sau bazilienilor, care se referă la ordinul Sfântului Vasile sau la bazilieni;
- (despre monahismul ortodox) care respectă regula Sfântului Vasile.
- (la romani) edificiu public de mari proporții, de formă dreptunghiulară, împărțit în lungime, prin șiruri de coloane, în trei sau cinci părți (nave), care servea ca loc de judecată, bursă comercială, loc de adunări;
- biserică creștină din perioada veche (începând cu secolul al IV-lea), împărțită în interior în trei sau cinci părți prin șiruri de coloane;
- biserică sau catedrală catolică de mari proporții; exemplu: Bazilica Sfântul Petru din Roma.
- complex de bunuri stabilit de către autoritatea ecleziastică, al căror venit este destinat întreținerii titularului unei demnități bisericești;
- demnitate ecleziastică dotată cu un venit.
- acțiune sacră pe care o îndeplinește un preot pentru a atrage grația divină asupra cuiva sau a ceva;
- urare de prosperitate și fericire, cu invocarea divinității (sinonime: blagoslovenie, blagoslovire).
- defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt, a divinității, a religiei, a dogmelor și a obiectelor de cult; hulă;
- cuvânt, discurs prin care se insultă divinitatea sau religia; în unele state fiind considerată infracțiune.
- imprecație prin care se invocă abaterea unei nenorociri sau a mâniei divinității asupra cuiva; afurisenie; vezi și anatemă;
- nenorocire a cuiva pusă pe seama mâniei divine.
- ritual prin care o persoană este admisă în cadrul creștinismului și care constă în scufundarea de trei ori a nou-născutului în apă sfințită (în cultul ortodox) sau în stropirea corpului cu apă sfințită (în cultul catolic), atribuindu-se, în același timp, un prenume;
- stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau al unor sărbători bisericești.
  • botezător:
- care botează; vezi și Ioan Botezătorul;
- vasul în care se botează copii; cristelniță.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

- preot catolic sau anglican, care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale;
- (În Biserica Catolică) membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne și având funcția de conducere în dieceză.
- construcție (mai ales în forma unei bolți sub biserică) în care se depun sicriele morților; sinonim: cavou;
- cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

- (persoană) care se comportă ca un bun creștin;
- om lipsit de păcate, care a respectat în timpul vieții preceptele religiei creștine și care este acceptat de judecata lui Dumnezeu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

- inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală;
- vecernie din Vinerea Mare care are loc în amintirea înmormântării lui Isus Hristos;
- carte bisericească care conține epitaful.
- obiect de cult constând dintr-o bucată de stofă pe care este brodată scena punerii în mormânt a lui Isus Hristos; vezi și aer.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

- concepție filozofică care dă prioritate credinței religioase față de știință ori le pune pe același plan;
- concepție teologică, dezavuată de Biserică, potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii.
  • flagelare - practică rituală care constă în aplicarea de lovituri corporale cu biciul sau cu vergele.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

- știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei;
- știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

- separarea definitivă dintre Biserica ortodoxă și Biserica Catolică, provocată de bula de excomunicare de la 16 iulie 1054 depusă de papa Leon al IX-lea;
- perioada luptelor dintre papii de la Roma și cei de la Avignon (1378 - 1417).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • ordin:
- comunitate monahală înființată în vederea propagandei religioase;
- comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni războinice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]