Biserică (edificiu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol este parte a seriei despre
Creștinism
Christos Acheiropoietos.jpg
Isus din Nazaret

Biblia

Biserici creștine


Mărturisiri de credință (crezuri)

Simboluri


Ritualuri creștine


Arta creștină


Sfinții

Pentru alte sensuri, vedeți Biserică (dezambiguizare).
Biserica ortodoxă grecească Buna Vestire din Wauwatosa, Wisconsin, SUA, proiectată de arhitectul Frank Lloyd Wright
Biserica Sagrada Familia din Barcelona, proiectată de arhitectul Antoni Gaudi
Domul din Speyer, cea mai mare biserică romanică din lume

Biserică – în sens arhitectural, este un edificiu construit și amenajat pentru practicarea de activități religioase, în special pentru oferirea serviciilor cu caracter confesional. În acest sens – de lăcaș de cult, termenul este cel mai des folosit de creștini pentru a se referi la clădirile lor de practicare a religiei. În arhitectura creștină tradițională, majoritatea bisericilor au planuri în formă de cruce creștină.

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Catedrală[modificare | modificare sursă]

Secţiunea catedralei Sfânta Sofia din Istanbul

Articol principal:Catedrală

Catedrala este o biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop.

Dom[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Dom

Catedrală deosebit de remarcabilă din cauza dimensiunii și aspectului exterior, fiind biserică principală în unele orașe.

Bazilică[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Bazilică

Este o biserică vastă și importantă căreia i-au fost date drepturi speciale de ceremonie de către Papă și care, în prezent are două sensuri, unul arhitectural și unul ecleziastic.

Elemente arhitecturale principale[modificare | modificare sursă]

Tipuri de planuri de construire[modificare | modificare sursă]

Plan în formă de cruce greacă[modificare | modificare sursă]

Este forma pe care o capătă planul bisericii în tradiția bizantină, caracterizată de brațe cu aceeași lungime.

Planul Bazilicii Sfântul Marcu din Veneţia în formă de cruce greacă

Plan în formă de cruce latină[modificare | modificare sursă]

Este forma planului bisericii care predomină în arhitectura occidentală, având un braț mai lung față de celelalte.

Planul Catedralei din Santiago de Compostela în formă de cruce latină

Plan în formă radială[modificare | modificare sursă]

Este o elaborare a planului în formă de cruce greacă, în care predomină simetria. Planurile în formă radială sunt caracterizate de spații articulate care se desfășoară în jurul unui spațiu principal central. Ele au fost abordate în special în perioada Renașterii.

Arhitectura renascentistă: schiță de biserică înconjurată de capele (plan în formă radială), de Leonardo da Vinci
Planul bisericii cu hramul Sf. Vasile din Moscova

Plan în formă de navă sau aulă[modificare | modificare sursă]

Nava sau aula este o încăpere mare (naos) cu formă longitudinală. Planul este cu formă longitudinală în care poate fi înscrisă o cruce latină, compus dintr-una sau din mai multe nave.

Planul catedralei din Reims (plan în formă de navă)

Pridvor[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Pridvor

Este un spațiu acoperit în exteriorul bisericii. Nu este întotdeauna prezent și de obicei este situat pe partea de apus, la intrare.

Catedrala Patriarhală din Bucureşti cu pridvor

Pronaos sau nartex[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Pronaos

Este un spațiu acoperit în exteriorul sau în interiorul bisericii, situat pe partea de apus, care precede naosul.

Naos[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Naos

Este spațiul principal al bisericii, în care se desfășoară activitatea religioasă.

Strană[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Strană

În tradiția ortodoxă stranele reprezintă spațiile destinate cântăreților (psalților), situate în absidele de nord și de sud ale bisericii. Stranele sunt incluse în încăperea naosului.

Iconostas sau catapeteasmă[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Iconostas

Este un perete compus din icoane și uși, prin care slujitorii bisericii (preoți și diaconi) au acces la altar. Iconostasul este un element caracteristic și nelipsit în tradiția ortodoxă.

Altar[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Altar

Este spațiul rezervat preoților, de obicei situat pe partea de răsărit, în care se desfășoară activitatea religioasă.

Proscomidiar[modificare | modificare sursă]

Este un spațiu mic, care se regăsește în bisericile ortodoxe situat la nordul altarului. Proscomidiarul simbolizează peștera în care s-a născut Iisus Hristos și Sfântul Mormânt.

Diaconicon[modificare | modificare sursă]

Este un alt spațiu mic din bisericile ortodoxe, aflat la sudul altarului. În diaconicon sunt păstrate veșmintele clericale.

Pandantiv[modificare | modificare sursă]

Este unul din elementele în formă de triunghi sferic, care racordează în colțuri cupola (sau turla) cu structura de rezistență, aceasta fiind alcătuită din arcuri. Pandantivul este un element arhitectural specific arhitecturii bizantine. De obicei în pandantivele cupolei principale sunt reprezentați cei patru evangheliști.

Pandantive

Turlă[modificare | modificare sursă]

Este un element structural în formă de cilindru sau de prismă care susține cupola, prin care se captează lumina.

Biserica Episcopală Curtea De Argeş cu turlele torsionate

Cupolă[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Cupolă

Este un element arhitectural foarte prezent în tradiția bizantină. Cupola alcătuiește acoperământul spațiului principal al bisericii (naosul). În funcție de forma planului bisericii, pot fi prezente și alte cupole mai mici, care acoperă spații secundare. În cupola principală a bisericilor ortodoxe este reprezentat, de obicei, Iisus Hristos Pantocrator.

Amvon[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Amvon

Este o structură suspendată în naos, din care se țineau predicile. Amvonul este un element care se regăsește frecvent în arhitectura occidentală.

Cor[modificare | modificare sursă]

Este o structură suspendată situată de obicei deasupra intrării, în pronaos, destinată ansamblului coral. Corul este un element care se regăsește în bisericile mai mari și cu un rang înalt.

Transept[modificare | modificare sursă]

Este spațiul care unește aula (sau navele) de prezbiteriu. Transeptul este un element arhitectural specific bisericilor catolice și constituie brațul orizontal al crucii.

Prezbiteriu[modificare | modificare sursă]

Este spațiul destinat altarului. În prezbiteriu se poate afla și corul. Prezbiteriu este un alt element specific bisericilor catolice.

Deambulatoriu[modificare | modificare sursă]

Este o galerie care înconjoară altarul.

Abside[modificare | modificare sursă]

Sunt spații semicirculare. În abside, în tradiția ortodoxă, se află altarul și stranele.

Calotă[modificare | modificare sursă]

Calotele, cu formă de semi-cupolă, constituie acoperământul absidelor.

Boltă[modificare | modificare sursă]

Este un element structural arcuit care constituie acoperământul navelor. Două bolți intersectate în mod perpendicular formează o boltă în cruce.

Bolţi în cruce în interiorul catedralei din Salisbury

Vitraliu[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Vitraliu

Vitraliu este un ansamblu de foi de sticlă pictată cu diferite grade de opacitate, legate între ele prin rețele de plumb și prinse prin tije metalice de șasiul ferestrei. Este un element specific al arhitecturii gotice în care sunt reprezentați sfinți sau scene din Sfânta Scriptură.

Vitraliu cu regele David în catedrala din Augsburg

Rozasă[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Rozasă

Rozasă (din franceză rosace), este o fereastră circulară, cu traforuri în piatră, împodobită cu vitralii, caracteristică pentru catedralele și bisericile gotice, așezată pe fațada lor.[1][2]

Cea mai mare rozasă din lume o are catedrala „La Seu“ din Palma de Mallorca, cu un diametru de 12,55 m.[3]

Rozasa catedralei Notre-Dame din Strasbourg văzută din exterior
Aceeaşi rozasă văzută din interior, cu vitraliul său

Fațadă[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Fațadă

Fațada este latura exterioară a unei clădiri. De obicei fațada cuprinde intrarea principală.

Faţada bazilicii Sf. Petru la Vatican proiectată de Carlo Maderno

Clopotniță[modificare | modificare sursă]

Clopotnița lui Giotto din Florența

Este un turn în care sunt așezate clopotele (și o toacă metalică la ortodocși). Adeseori pe clopotnițe se pot afla și ceasuri de turn.

Schiţă aproximativă a planului catedralei Sf. Haralambie din Turnu Măgurele

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Florin Marcu, Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, 2000
  2. ^ Noul dicționar explicativ al limbii române, Editura Litera Internațional, 2002
  3. ^ La Seu Cathedral

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Editura Sophia, București, 2000. ISBN 973-99692-0-8.
  • Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, Editura Sophia, 2014. ISBN 978‑973‑136‑434‑6.
  • Rudolf Wittkower, Architectural Principles in the Age of Humanism, Academy Editions, London 1988, ISBN 0-85670-875-5 (EA London 1949).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]