Biserică (edificiu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol este parte a seriei despre
Creștinism
Christos Acheiropoietos.jpg
Isus din Nazaret

Biblia

Biserici creștine


Mărturisiri de credință (crezuri)

Simboluri


Ritualuri creștine


Arta creștină


Sfinții

Pentru alte sensuri, vedeți Biserică (dezambiguizare).
Biserica ortodoxă grecească Buna Vestire din Wauwatosa, Wisconsin, SUA, proiectată de arhitectul Frank Lloyd Wright
Biserica Sagrada Familia din Barcelona, proiectată de arhitectul Antoni Gaudi

Biserică – în sens arhitectural, este un edificiu construit și amenajat pentru practicarea de activități religioase, în special pentru oferirea serviciilor cu caracter confesional. În acest sens – de lăcaș de cult, termenul este cel mai des folosit de creștini pentru a se referi la clădirile lor de practicare a religiei. În arhitectura creștină tradițională, majoritatea bisericilor au planuri în formă de cruce creștină.

Tipuri în ierarhia bisericii ortodoxe[modificare | modificare sursă]

Bisericile au diferite denumiri în funcție de rangul pe care îl ocupă:

  • Catedrală Patriarhală - este cel mai important lăcaș de cult într-o biserică autocefală (Patriarhie)
  • Catedrală Mitropolitană - este biserica principală a unei mitropolii
  • Catedrală Arhiepiscopală
  • Catedrală Episcopală
  • Mănăstire - este biserica unui așezământ monahal
  • Schit - este biserica unui așezământ monahal mai mic
  • Biserică parohială

Tipuri în arhitectură[modificare | modificare sursă]

Catedrală[modificare | modificare sursă]

Secțiunea catedralei Sfânta Sofia din Istanbul
Planul catedralei Sfânta Sofia din Istanbul

Catedrala este biserica cea mai importantă a unei episcopii în biserica ortodoxă și a unei dieceze în biserica Romano-Catolică, dieceza (sau dioceza) fiind echivalentul episcopiei în biserica ortodoxă.

Numele provine din termenul grecesc κάθεδρα și din cel latin cathèdra, care indică locul unde se așează episcopul (scaunul episcopal).

Dom[modificare | modificare sursă]

În biserica Romano-catolică domul este un edificiu de cult deosebit de remarcabil datorită dimensiunii sale și aspectului exterior, fiind biserică principală (catedrală) în majoritatea orașelor. Numele provine din termenul italian duomo.

Domul din Speyer, cea mai mare biserică romanică din lume

Bazilică[modificare | modificare sursă]

Este o biserică romano-catolică vastă și importantă căreia i-au fost date drepturi speciale de ceremonie de către Papă. De obicei are un plan longitudinal organizat în mai multe nave. Numele provine din termenul latin basilica și din cel grecesc βασιλικὴ στοά (tribunalul regelui). În Roma antică bazilica era un edificiu public în formă longitudinală cu abside, adiacent unui forum. Forma bazilicală a fost preluată și re-adaptată de primii creștini pentru construirea propriilor lăcașuri de cult.

Paraclis[modificare | modificare sursă]

Este o biserică ortodoxă de mici dimensiuni. Paraclisele se regăsesc în special în mănăstiri.

Capelă[modificare | modificare sursă]

Este o biserică de mici dimensiuni sau un spațiu construit alături de o biserică, în interiorul unei clădiri sau într-un cimitir.

Elemente arhitecturale principale[modificare | modificare sursă]

Tipuri de planuri de construire[modificare | modificare sursă]

Plan în formă de cruce greacă[modificare | modificare sursă]

Este forma pe care o capătă planul bisericii în tradiția bizantină, caracterizată de brațe cu aceeași lungime.

Planul Bazilicii Sfântul Marcu din Veneția în formă de cruce greacă

Plan în formă de cruce latină[modificare | modificare sursă]

Este forma planului bisericii care predomină în arhitectura occidentală, având un braț mai lung față de celelalte.

Planul Catedralei din Santiago de Compostela în formă de cruce latină

Plan central[modificare | modificare sursă]

Planul central sau planul în formă radială este o elaborare a planului în formă de cruce greacă, în care predomină simetria. Planurile centrale sunt caracterizate de spații articulate care se desfășoară în jurul unui spațiu principal central. Ele au fost studiate în special în perioada Renașterii.

Arhitectura renascentistă: schiță de biserică înconjurată de capele (plan central), de Leonardo da Vinci
Planul bisericii cu hramul Sf. Vasile din Moscova

Plan în formă de navă sau sală[modificare | modificare sursă]

Planul are o formă longitudinală în care poate fi înscrisă o cruce latină și este compus dintr-una sau din mai multe nave.

Planul catedralei din Reims (plan în formă de navă)

Pridvor[modificare | modificare sursă]

Este un spațiu acoperit în exteriorul bisericii. Nu este întotdeauna prezent și de obicei este situat pe partea de apus, la intrare.

Catedrala Patriarhală din București cu pridvor

Pronaos sau nartex[modificare | modificare sursă]

Este un spațiu acoperit în exteriorul sau în interiorul bisericii, situat pe partea de apus, care precede naosul.

Naos[modificare | modificare sursă]

Este spațiul principal al bisericii, în care se desfășoară activitatea religioasă.

Strană[modificare | modificare sursă]

În tradiția ortodoxă stranele reprezintă spațiile destinate cântăreților (psalților), situate în absidele de nord și de sud ale bisericii. Stranele sunt incluse în încăperea naosului.

Iconostas sau catapeteasmă[modificare | modificare sursă]

Este un perete compus din icoane și uși, prin care slujitorii bisericii (preoți și diaconi) au acces la altar. Iconostasul este un element caracteristic și nelipsit în tradiția ortodoxă.

Altar[modificare | modificare sursă]

Este spațiul rezervat preoților, de obicei situat pe partea de răsărit, în care se desfășoară activitatea religioasă.

Proscomidiar[modificare | modificare sursă]

Este un spațiu mic, care se regăsește în bisericile ortodoxe situat la nordul altarului. Proscomidiarul simbolizează peștera în care s-a născut Iisus Hristos și Sfântul Mormânt.

Diaconicon[modificare | modificare sursă]

Este un alt spațiu mic din bisericile ortodoxe, aflat la sudul altarului. În diaconicon sunt păstrate veșmintele clericale.

Pandantiv[modificare | modificare sursă]

Este unul din elementele în formă de triunghi sferic, care racordează în colțuri cupola (sau turla) cu structura de rezistență, aceasta fiind alcătuită din arcuri. Pandantivul este un element arhitectural specific arhitecturii bizantine. De obicei în pandantivele cupolei principale sunt reprezentați cei patru evangheliști.

Pandantive

Turlă[modificare | modificare sursă]

Este un element structural în formă de cilindru sau de prismă care susține cupola, prin care se captează lumina.

Biserica Episcopală Curtea De Argeș cu turlele torsionate

Cupolă[modificare | modificare sursă]

Este un element arhitectural foarte prezent în tradiția bizantină. Cupola alcătuiește acoperământul spațiului principal al bisericii (naosul). În funcție de forma planului bisericii, pot fi prezente și alte cupole mai mici, care acoperă spații secundare. În cupola principală a bisericilor ortodoxe este reprezentat, de obicei, Iisus Hristos Pantocrator.

Amvon[modificare | modificare sursă]

Este o structură suspendată în naos, din care se țineau predicile. Amvonul este un element care se regăsește frecvent în arhitectura occidentală.

Cor[modificare | modificare sursă]

Este o structură suspendată situată de obicei deasupra intrării, în pronaos, destinată ansamblului coral. Corul este un element care se regăsește în bisericile mai mari și cu un rang înalt.


Transept[modificare | modificare sursă]

Este spațiul care unește aula (sau navele) de prezbiteriu. Transeptul este un element arhitectural specific bisericilor catolice și constituie, în plan orizontal, brațul transversal al crucii creștine.

Prezbiteriu[modificare | modificare sursă]

Este spațiul destinat altarului. În prezbiteriu se poate afla și corul. Prezbiteriu este un alt element specific bisericilor catolice.

Criptă[modificare | modificare sursă]

Este un spațiu subteran specific arhitecturii medievale situat de obicei sub prezbiteriu. În criptă se păstrează relicvele, obiectele prețioase de cult sau arhivele. Cripta poate avea și funcția de capelă.

Deambulatoriu[modificare | modificare sursă]

Este o galerie care înconjoară altarul.

Abside[modificare | modificare sursă]

Sunt spații semicirculare. În abside, în tradiția ortodoxă, se află altarul și stranele.

Calotă[modificare | modificare sursă]

Calotele, cu formă de semi-cupolă, constituie acoperământul absidelor.

Boltă[modificare | modificare sursă]

Este un element structural arcuit care constituie acoperământul navelor. Două bolți intersectate în mod perpendicular formează o boltă în cruce.

Bolți în cruce în interiorul catedralei din Salisbury

Contrafort[modificare | modificare sursă]

Este un element structural exterior din zidărie al cărui rol este contraîmpingerea bolților sau arcadelor interioare, sporind rezistența zidurilor.

Arc butant[modificare | modificare sursă]

Este un element structural specific arhitecturii gotice, derivat din contrafort, al cărui rol este contaîmpingerea arcadelor interioare, preluarea și distribuirea la sol a sarcinilor.

Vitraliu[modificare | modificare sursă]

Vitraliul este un ansamblu de foi de sticlă pictată cu diferite grade de opacitate, legate între ele prin rețele de plumb și prinse prin tije metalice de șasiul ferestrei. Este un element specific al arhitecturii gotice în care sunt reprezentați sfinți sau scene din Sfânta Scriptură.

Vitraliu cu regele David în catedrala din Augsburg

Rozasă[modificare | modificare sursă]

Rozasa (din franceză rosace), este o fereastră circulară, cu traforuri în piatră, împodobită cu vitralii, caracteristică pentru catedralele și bisericile gotice, așezată pe fațada lor.[1][2]

Cea mai mare rozasă din lume o are catedrala „La Seu“ din Palma de Mallorca, cu un diametru de 12,55 m.[3]

Rozasa catedralei Notre-Dame din Strasbourg văzută din exterior
Aceeași rozasă văzută din interior, cu vitraliul său

Fațadă[modificare | modificare sursă]

Fațada este latura exterioară a unei clădiri. De obicei fațada cuprinde intrarea principală.

Fațada bazilicii Sf. Petru la Vatican proiectată de Carlo Maderno

Clopotniță[modificare | modificare sursă]

Clopotnița lui Giotto din Florența

Este un turn în care sunt așezate clopotele (și o toacă metalică la ortodocși). Adeseori pe clopotnițe se pot afla și ceasuri de turn.

Schiță aproximativă a planului catedralei Sf. Haralambie din Turnu Măgurele

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Florin Marcu, Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, 2000
  2. ^ Noul dicționar explicativ al limbii române, Editura Litera Internațional, 2002
  3. ^ La Seu Cathedral

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Editura Sophia, București, 2000. ISBN 973-99692-0-8.
  • Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, Editura Sophia, 2014. ISBN 978‑973‑136‑434‑6.
  • Rudolf Wittkower, Architectural Principles in the Age of Humanism, Academy Editions, London 1988, ISBN 0-85670-875-5 (EA London 1949).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]