Interjecție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
Adjectiv
Articol
Numeral
Pronume
Substantiv
Verb
Neflexibilă
Adverb
Conjuncție
Interjecție
Prepoziție
Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată


Interjecția este o parte de vorbire neflexibilă prin intermediul căreia se exprimă senzații, sentimente, îndemnuri, chemări sau se imită un sunet din natură.

Interjecțiile de adresare (măi, mă, fă, bre) au în vorbire același rol ca și vocativul. Ele se pot folosi singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ.

Interjecțiile care reproduc sunete, zgomote sau strigătul animalelor sunt cuvinte imitative sau onomatopee.

Punctuație[modificare | modificare sursă]

După interjecție se pune semnul exclamării sau virgulă, potrivit cu intonația ei. De obicei, după interjecțiile care exprimă stări sufletești puternice: entuziasmul, spaima, uimirea etc se pune semnul exclamării.
Interjecțiile de adresare, dacă nu sunt însoțite de un substantiv la vocativ, se despart prin virgulă de cuvintele învecinate, ca și substantivele la vocativ:

  • Măi, vino mai repede!
  • Vino, măi, mai repede!
  • Vino mai repede, măi!

Când sunt însoțite de un substaniv la vocativ, întreg grupul de cuvinte urmează regula de punctuație a vocativului:

  • Măi fraților, vedeți-vă de treabă!
  • Liniștiți-vă, măi oameni buni, odată!
  • Liniștiți-vă odată, măi oameni buni!

După interjecțiile care exprimă un îndemn sau o poruncă nu se pune nici un semn de punctuație dacă sunt urmate de un complement care le determină.

  • Hai cu mine! Na-ți cartea!

Interjecția de adresare ia urmată imediat de un verb la imperativ sau la conjunctiv nu se desparte de acesta prin nici un semn de punctuație:

  • Ia citește și tu!

Atunci când interjecțiile de același fel se repetă, ele se despart prin virgulă sau prin liniuță, iar după ultima interjecție se pune semnul exclamării sau virgulă.

  • He, he!; Ha-ha-ha!; He, he!.

Exemple[modificare | modificare sursă]

  • Ia ascultați, măi, zise Gerilă... (I. Creangă, Povestea lui Harap-Alb)
  • Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! (G. Coșbuc, Moartea lui Fulger)

Vezi și[modificare | modificare sursă]